Mâncare simplă și gustoasă într-un decor feeric

TIPĂREȘTE

Am vrut să ne abatem neapărat pe la Băile Harghita, având în cap permanent niște poze pe care mi le trimesese pe mess un coleg de-al nostru, de pe AFA. Înfățișau peisaje stranii, contraste coloristice tulburătoare – verdele închis al brazilor, albul caolinului, galben-ocru-roșcat, de la ceva depuneri de săruri minerale pe țărmul unui ochi de apă. Dragul de el (colegul) îmi descrisese, desigur, cu lux de amănunte cum se ajunge acolo, citisem la timpul respectiv, dar cine să țină minte asemenea amănunte?! Pe principiul „cât de mare o fi locul ăsta, de n-om nimeri noi peisajele cu iz marțian?!” ...

Băile Harghita, stațiune cunoscută în mod deosebit pentru practicarea sporturilor de iarnă, se află pe drumul 13A, ce leagă Odorheiu Secuiesc de Miercurea Ciuc; de fapt, din drum se face șosea în stânga, urcând vreo 7 km în serpentine largi, prin pădurea de brazi. Ne-am foit un pic cu mașina, chestie care ne-a luat câteva minute bune; deci – ce să vezi?! – stațiunea e destul de întinsă, Dumnezeu știe unde or fi peisajele alea, dar poate om da noi de ele... Și tot din mersul mașinii am remarcat că n-am prea văzut oameni pe străzi, hotelurile păreau pustii; restaurante pe unde or avea băieții ăștia?! Am intenționat inițial să oprim puțin în centru, poate să vizităm Mofeta, Izvorul de apă minerală și Biserica Romano-Catolică, dar pustietatea locului ne-a inhibat, așa că am mers mai departe.

Dar parcă nu ne venea să ne dăm bătuți chiar așa de ușor... Văzusem pe hartă 3 lacuri, am apucat-o spre cel mai mare dintre ele. Drumul s-a înfundat în curând, la capăt ne așteptau câteva construcții din bârne de lemn, o terasă (pe care se zăreau câteva persoane) și un Aventura-Park. Am oprit și am zis să facem câțiva pași, poate să bem o cafea-ceva.

Am constatat că din imediata vecinătate pornea una din pârtiile de ski; de fapt, la o privire mai atentă și o investigare scurtă pe net, am realizat că ne aflam pe domeniul Resortului Balu, ce reunește 2 spații de cazare cotate la 3*, un restaurant cu terasă, parcul de aventură și cred că tot ei administrează și pârtia de ski.

Pe mine m-a cam furat peisajul și m-am apucat de pozat, Tati s-a îndreptat spre micuțul bar anexat terasei, să comande câte o cafea. Constatând că oferta era mult mai largă, inclusiv câteva feluri de mâncare și că locul era liniștit și extrem de frumos, situat fiind chiar în buza pădurii, am decis amândoi să mâncăm de prânz acolo. Mai ales că doamnele de la bar ne-au încurajat că totul e proaspăt și bun, iar ciorbița abia a fost luată de pe foc!...

Meniul era afișat alături, pe peretele barului, scris mare bilingv, să poată fi citit ușor de toată lumea. Am stat un pic și l-am studiat: supe, salate, minuturi calde, garnituri, pizza, chiar și câteva feluri vegetariene. Am comandat câte o ciorbă țărănească (17 lei) și un platou mixt Balu (58 lei) pentru 2 persoane. Extra: ardei iute (2 lei), smântână (3 lei) și pâine (1 leu). Desigur, câte o cafea (7 lei) și câte o bere (nealcoolică pentru șofer; 7 lei bucata).

Am plătit (cu cardul) și am fost rugați să luăm loc la una din mese. Cafelele erau gata deja, le-am primit pe o tavă, împreună cu coșul cu pâine, tacâmurile și șervețelele. Și am mai primit o chestie care ne-a uimit foarte tare, căci nu mai întâlniserăm nicăieri, o „jucărie” ce avea să ne anunțe la un moment dat când putem veni după restul preparatelor. Ciorbițele erau deja gata.

Terasa este mobilată în stil rustic, cu mese și bănci confecționate din lemn masiv. Am remarcat din mers că fiecare masă liberă era inscripționată ca „dezinfectată” ; alături se găseau o scrumieră și un mic coș de gunoi. Câteva umbrele uriașe erau menite să ne protejeze de razele soarelui (destul de arzătoare, deși ne aflam la peste 1300 m altitudine, la final de septembrie).

Întâi de toate, aveam nevoie să ne spălăm mâinile; am fost îndrumați spre toalete, care se află în interiorul hotelului. Le-am găsit corespunzătoare, curate și dotate cu tot ce trebuie, inclusiv cu dezinfectant pentru mâini.

Ne-am întors la masă și ne-am pus pe treabă, că ar fi fost păcat să se răcească bunătate de zeamă! :) Foarte, foarte bună mi s-a părut, plină de legume și un pic de cărniță, a picat exact cum trebuie! Am lins și cafelele, să ne luăm de-o grijă, asta în timp ce ne bucuram de decor, de razele soarelui și de aerul tare de munte...

Când a zbârnâit jucăria de pe masă, m-am și speriat, uitasem de ea; însemna că era gata și platoul, iar Tati s-a dus să-l aducă. Platoul Balu cuprinde carne de mai multe feluri (piept de pui, pulpă de porc, un pic de ciolan afumat) și legume la grătar (cartofi, dovlecei, ardei gras, ceapă, ciuperci), asezonate cu rozmarin, pătrunjel verde și... muștar. Inițial ni s-a părut mare, am zis că n-o să-l putem termina, dar până la urmă l-am dovedit.

Am văzut pe la mesele vecine că moda casei era să debarasezi la final, așa că ne-am strâns și noi hangaralele pe tavă și le-am dus la bar, mulțumind doamnei ce ne servise. Ni s-a cerut feedback, am recunoscut că ne-a plăcut totul și am fost invitați să mai venim și altădată. „Să vedeți ce frumos e iarna, să veniți atunci, să schiați, să vă dați cu sania!... Organizăm Crăciunul, Revelionul, intrați pe site după jumătatea lui octombrie și o să vedeți ce pachete bune avem!”

Să știți că am intrat și chiar au pachete bune. Am plecat de acolo oarecum convinși; chiar, uite un loc grozav de petrecut Crăciunul, la zăpadă și papa bun!... Între timp, ne-am reconsiderat opțiunile; da, un loc minunat, dar nu anul ăsta. După ce scăpăm de pandemie. N-o să-l uit, promit.

... Am decis să facem câțiva pași și am străbătut Aventura-Parc, am continuat pe o potecă, curând am ieșit din pădure într-un luminiș. Ascunsă de ceva vegetație înaltă, am zărit o licărire portocalie și ne-am apropiat. Bucuria mi-a fost imensă; nimerisem fix în locul căutat! Nu pot să vă povestesc cât e de frumos!!! O să pun câteva poze, neapărat să vă uitați la toate! Ce înseamnă să mergi cu Norocul de mână!...

... De fapt, se merge mult pe... autogospodărire. Îți duci singur mâncarea la masă, debarasezi singur. În rest, curat, iar personalul foarte drăguț.

Mâncare simplă, gustoasă.

Terasa se află în buza pădurii. La 5 minute de mers, o zonă ca de pe altă planetă - o întindere albă de caolin, un lac și probabil un izvor cu depuneri de săruri... ocru-portocalii-roșcate.

Parc-Aventura (vara) și pârtie de ski (iarna) la doi pași.

---

VIZUALIZĂRI: 2729 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI