Albatrosul Dunării - Restaurantul de pe ponton

TIPĂREȘTE

De la bun început doresc să menţionez că nu ştiu sigur la ce restaurant am servit masa sâmbătă, 20.04.2013.

Restaurantul despre care vreau să vă povestesc se află în Giurgiu, în port, este foarte atractiv amplasat pe un ponton, iar pe firmament are înscris doar "Restaurant cu specific pescăresc". La o primă vedere ar putea fi suficient, dar, cum pe cursul Dunării mai toate restaurantele au specific pescăresc, o individualizare cred că ar fi fost benefică. Totuşi, de ce am specificat în titlu "Albatrosul Dunării"? Pentru că, în încercarea mea de a mă lămuri, văzând pe uşa de la intrare programul de funcţionare şi anunţul că unitatea organizează nunţi, botezuri şi mese festive, ambele având ca antet "SC Albatrosul Dunării SRL", am presupus că acest restaurant noname aparţine societăţii menţionate în antet. Aşadar, dacă mergeţi la o masă de peşte în portul Giurgiu şi vreţi să testaţi această locaţie, cel mai simplu este să căutaţi restaurantul de pe ponton.

Situat foarte aproape de Restaurantul Perla la care petrecuserăm o după-amiază agreabilă în urmă cu o săptămână (vezi impresii), restaurantul de pe ponton ne-a suscitat interesul încă de pe atunci. Pentru că ne-am propus ca la următoarea vizită în port la Giurgiu să testăm servirea unei mese de peşte în unduirea valurilor, iată-ne din nou pe mal, gata să păşim pe puntea care duce pe ponton.

Puntea este prevăzută cu o scară, după cum ni s-a explicat, foarte necesară pentru perioadele în care nivelul apelor Dunării este mult scăzut, iar accesul pe puntea înclinată ar putea fi mai dificil pentru unele persoane chiar dacă pardoseala este dintr-un material antiderapant. După numărul mare de neoane montate deasupra, presupun că seara puntea este bine luminată.

Interiorul restaurantului, cu parchet pe jos, este foarte plăcut. Mobilierul este de lemn masiv, cu scaune capitonate, confortabile. Mesele - mai mari şi mai mici - aşteptau toate curate, cu pahare sclipitoare, iar unele împodobite cu narcise proaspăt înflorite.

Se cuvine o menţiune pentru împătimiţii tutunului: în Restaurantul Albatrosul Dunării se poate fuma.

Toată latura opusă intrării, din geamuri mari, de termopan, fără a fi acoperite cu perdele, oferă posibilitatea de a vedea malul bulgăresc, blocurile oraşului Russe şi din când în când câte o ambarcaţiune de agrement trecând în mare viteză. Deşi înalte cât toată încăperea, unele dintre aceste geamuri se deschid până la jumătate pemiţând adierii dinspre apă să pătrundă în interior.

Geamurile dinspre malul românesc sunt mai puţin înalte şi au perdele. Doar hublourile aflate în capătul dinspre toalete nu se pot deschide şi deci nici nu pot fi curăţate decat din exterior. Prin ochiurile lor stropite de ploi am văzut şi am fotografiat malul fluviului şi oamenii la promenadă. Toaletele sunt ecologice, prevăzute cu chiuvetă, oglindă şi toate cele necesare.

Tot în partea stângă, în capătul opus bucătăriei, este o ieşire cu o scară de acces la nivelul superior. Pentru că era încuiată, nu mi-am dat seama dacă această uşă este pentru intervenţii sau dacă în anumite perioade funcţionează o terasă pe acoperiş.

Două tablouri mari amplasate la capetele sălii de servire, precum şi un ceas care nu mai funcţiona, erau singurele decoraţiuni ale pereţilor.

Barul aflat în dreapta, lângă bucătărie, părea cam gol, poate încă nepus la punct acum, la început de sezon. Băuturile se aduceau la masă, comandate din meniu.

Un lucru pe care l-am apreciat este acela că de la bucătărie, deşi se preparau preponderent grătare, în salonul de servire nu se simţea mirosul specific.

Trebuie să mai menţionez că am beneficiat de o servire rapidă, la ora sosirii noastre (în jur de 15) fiind puţini clienţi. În aşteptarea clienţilor, pe una dintre laturile salonului de servire se făcuseră deja pregătirile pentru o masă festivă. Până la plecarea noastră, rând pe rând, invitaţii au început să sosească.

Şi acum, despre masa noastră:

Am venit aici pentru peşte şi bineînţeles, am servit peşte, deşi se putea opta şi pentru altceva (la o masă alăturată, un tânăr a comandat şi a fost servit cu ciorbă de văcuţă şi grătar de porc). Noi am comandat crap la grătar.

Pe o farfurie, garnisit cu ardei roşu, lămâie şi verdeaţă, ne-a fost adus crapul alături de mămăliguţă. Mujdeiul de usturoi, destul de mult, a fost adus într-un bol, cu două linguriţe pentru servire.

Un amănunt care mă face să scad nota la "Bucătărie şi masă" este acela că tacâmurile nu erau speciale pentru peşte. De asemenea, nu exista veselă specială pentru oase de peşte. Nu înseamnă că nu ne-am descurcat punând oasele pe marginea farfuriei din care mâncam, noi nefiind prea pretenţioşi, dar la un restaurant cu specific pescăresc, servind peşte, acestea nu sunt aspecte de neglijat. Să fi fost ele rezervate în totalitate pentru invitaţii care începuseră deja să sosească la masa festivă?

Pentru că eram la volan, am comandat doar bere fără alcool şi apă plată, dar, cei interesaţi pot alege dintr-o gamă variată de alte băuturi alcoolice sau nonalcoolice.

Deserturile sunt slab reprezentate la Albatrosul Dunării din Giurgiu. Doar clătite cu gem, îngheţată şi papanaşi cu smântână şi dulceaţă. Nu m-a tentat nimic din toate acestea şi - cu regret - nu am reţinut preţuri.

Preţuri, conform notei de plată:

Crap la grătar - 7 lei/100 g (o porţie are cam 300 g)

Mămăliguţă - 3,5 lei/porţia

Mujdei - 2,5 lei/un bol

Bere Golden Brau fără alcool - 4,5 lei/sticla (0,5 l)

Apă plată Dorna - 3,5 lei/sticla (0,33 l)

Atât eu cât şi soţul meu am fost mulţumiţi, ne-au plăcut preparatele, dar mai ales cadrul interior, linistit şi malul bulgăresc de dincolo de ape. Recomandăm oricui o după-amiază la Albatrosul Dunării - Restaurantul plutitor din portul Giurgiu.

Aflat nu departe de Palatul fluvial Ramadan sau Gara portului - construcţia albastră de forma unui vapor - restaurantul de pe ponton este uşor de remarcat chiar dacă nu are un nume distinctiv, afişat corespunzător.

---

VIZUALIZĂRI: 9661 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI