Ambient fain, mâncare bună, vin excepțional

TIPĂREȘTE

Restaurantul Lotca aparține complexului ARCA, care se află în satul Blăgești (aproximativ lipit de orășelul Buhuși) , cam la jumătatea distanței dintre Bacău și Piatra-Neamț. Zona este o înlănțuire de bălți și lacuri de acumulare pe firul Bistriței, potrivite diverselor îndeletniciri omenești, dar și – în egală măsură – recreării și chiar răsfățului. Despre superba tiny house ce ne-a găzduit la ARCA tocmai ce v-am povestit; azi a venit rândul mâncătoriei.

Restaurantul Lotca este deschis de dimineață până seara (pe la ora 21:30 am văzut că se trage oblonul peste bucătăria semi-open-space (sau cum s-o chema; ideea e că poți urmări de la masa ta, într-o oarecare măsură, tot procesul de fabricație). Doar că dimineața, între 8:30 și 10, Lotca se dedică în exclusivitate servirii micului dejun pentru oaspeții celor 11 căsuțe plus 2 camere dispuse la etaj, deasupra mâncătoriei. În rest, oricine e liber să vină și să încerce delicioasele preparate.

Noi am ajuns puțin după 8 vineri seara; am avut emoții – fie că nu vom găsi masă liberă, fie că vom găsi locul pustiu și vom cina singuri-cuc. N-a fost nici una, nici alta, slavă Domnului! Locul are 2 secțiuni aflate la 2-3 trepte diferență între ele, echipate cu mese pentru 4 sau mai multe persoane; nu știu ce capacitate totală să aibă, să zic în jur de 50-60 de oameni. La acestea se mai adaugă mesele de pe terasa suspendată deasupra lacului, evident nefuncțională în sezonul rece.

Designul e de tip industrial, un stil care mie îmi place foarte mult, l-am întâlnit și în alte locuri (îmi vin în cap la repezeală restaurantul La Petre Pescarul/Eforie Sud și hotelul Caro/București; de fapt, prima dată l-am întâlnit acum câțiva ani buni la un restaurant din Cluj, dar nu mai știu cum se cheamă). Adică o aglomerare „ordonată” de tot felul de conducte și burlane, țevi de cupru/inox și sfoară, sârmă și alte asemenea. Desigur, paleta cromatică este neutră și chiar un pic sobră, cu mult gri sau bej. Aici, la Lotca, aparențele sunt salvate însă magistral de alăturarea plantelor verzi – dintr-un soi de jardiniere ce separă cele 2 secțiuni alte restaurantului, dar și acelea (artificiale, însă de mare efect) ce „coboară” din câteva uriașe corpuri de iluminat. Știu, pare ciudat, dar o să vedeți pozele și sper să vă placă; pe noi ambientul a fost primul care ne-a cucerit!

Sau, corect ar fi să spun că primul care ne-a cucerit a fost zâmbetul de întâmpinare al uneia dintre angajate, cea care avea să se ocupe de formalitățile cu cazarea în timp ce noi ne-am delectat cu cina... Zâmbetul ăsta este o constantă la ARCA, cam toată lumea cu care am interacționat de-a lungul micului nostru sejur îl afișa – pe buze și mai ales în privire...

Precum îi sugerează numele, Lotca este o cherhana, un restaurant cu specific pescăresc. Dar nu numai. Intrasem un pic pe site în avans și aflasem că meniul este semnat de Chef Ștefan Popescu (numele nu-mi spune nimic, dar deh, asta nu-i vina omului), că se utilizează multă materie primă furnizată de fermele complexului, în special sturion, păstrăv și, desigur, banalul crap, dar și cărniță de căprioară sau de fazan. Că, la o adică, ți se pot oferi și preparate vegetariene și chiar câteva deserturi.

Meniul l-am primit sub forma a 2 coli cartonate tip A3, tipărite față-verso, una pentru mâncare, alta pentru băuturi. Oferta nu e foarte vastă, dar absolut suficientă și cuprinde câteva tipuri de aperitive, salate, supe, risotto&paste proaspete, specialități cu pește și fructe de mare, cu carne sau tradiționale, garnituri și deserturi. Prețuri măricele la prima vedere; normale, aș zice (când le vedem mici, deja ni se pare dubios).

Eram destul de înfometați, așa că am decis să începem cu un aperitiv pe care să-l împărțim și acela a fost salată de icre de păstrăv și icre de crap (40 lei), pe urmă să continuăm cu câte un fel principal. Eu am ales ceva cu file de sturion (98 lei), iar Tati cu mușchiuleț de porc (70 lei). De băut am luat vinul casei roze – 60 lei/litru.

Evident, veniți de pe drum, a trebuit musai să vizităm toaletele – design simplu și modern, dotări corespunzătoare. Destul de repede am primit vinul, servit într-o carafă de sticlă foarte frumoasă și platouașul cu 2 boluri cu salată de icre și încă un recipient în care erau aranjate felii de pâine ușor prăjită. Icrele nu ne-au dat pe spate, le lipsea un pic de lămâie (aveau, dar nu suficient pentru gustul nostru) și aveau în plus ceva care le îngroșa artificial; nu griș, altceva mai fin, posibil amidon de porumb. N-au fost rele, dar în mod clar am mâncat icre mult mai bune în alte rânduri.

În schimb, vinul!... Vinul roze al casei se cuvine să-l menționez în mod special, pentru că a fost excepțional! Ușor, fin, cu o aromă discretă de căpșunică... Am cerut amănunte despre el, însă tot ce am aflat a fost că provine din colecția personală a patronului. (Pentru comparație, ni s-a adus și câte o mică mostră din vinul alb al casei; bun și el, însă nimic spectaculos. Așa că la toate mesele următoare aveam să rămânem fideli vinului roze.)

Felurile principle au venit montate pe niște farfurii uriașe și da, chiar arătau de Master Chef! Fileul de sturion cântărea cel puțin 300 g și era acompaniat de piure de năut, boabe crocante de năut, frunze de spanac blanșate și un sos extrem de gustos, căruia nu i-am identificat toate ingredientele (avea sigur o umbră de busuioc și alta de lime). Mușchiulețul de porc, tăiat felii groase, era gătit medium, însoțit de câteva fire de sparanghel învelite în prosciutto, de legume gen ratatuille și de un sos de hrean. Totul foarte, foarte gustos și, desigur, sățios.

Am încheiat cina cu un desert pe care de asemenea l-am șeruit, înghețată asortată (vanilie, ciocolată și fructe de pădure; 27 lei). În mod obișnuit, îmi place înghețata de vanilie, însă nu mă dau în vânt după celelalte 2 sortimente. De data asta mi-au plăcut și acestea; în primul rând, nu erau leșinător de dulci și se vedea că într-adevăr conțin cacao și fructe de pădure.

Nota de plată a totalizat aproape 300 lei. Nu se poate trece „pe cameră” , se poate plăti cash sau cu cardul. Am lăsat cu bucurie o „atenție” generoasă băiatului ce ne-a servit, extrem de atent și de simpatic, cu care socializasem dincolo de competențele sale de-a lungul plăcutei seri.

A doua zi dimineață, în timp ce degustam micul dejun, am remarcat că tot sună telefonul de rezervări și ne-am gândit: ups! , azi e sâmbătă, să nu rămânem pe dinafară! Așa că am rezervat și noi „masa noastră” , și pentru prânz, și pentru cină. Am fost întrebați de oră și am aproximat 14 și 19:30-20.

La prânz – la fel ca în seara precedentă, au mai fost câteva mese ocupate, cam jumătate din restaurant, să zic. Am venit chitiți să luăm doar câte o ciorbă și poate și un desert. Au fost ciorbă cu perișoare de păstrăv (35 lei) și storceag de sturion (48 lei), servite fiecare alături de un bol cu smântână, altul cu felii de ardei iuți și 2 chifle calde. Am mâncat jumătate de porție, apoi am făcut schimb; excelente amândouă! Evident, stropite cu același spectaculos vin roze.

Au urmat panacotta (eu; 24 lei) și Lotca cake, cu mousse de ciocolată (Tati; 32 lei). A fost o fază amuzantă: l-m întrebat pe Tati dacă vrea să guste și evident că nu m-a refuzat, doar că lingurița lui a pescuit și frunzulița de mentă ce înota în jeleul de zmeură. Eu, îngrozită: „Mi-ai mâncat menta!” El: „Din greșeală...” Pe urmă, numai ce-l văd că-l cheamă pe ospătar: „Nu vă supărați, puteți să ne mai aduceți o frunză de mentă?!” Păcat că n-am fost suficient de inspirată să pozez farfurioara pe care trona frunzulița anemică... Și Tati, printre dinți: „Lasă, crește ea menta din grădină, să te prind că nu mănânci!” Altfel, demențială panacotta – se puteau distinge micile semințe de la păstaia de vanilie din compoziție.

Seara ne-am înființat din nou, masa noastră ne aștepta pregătită. De data asta aveam chef de „porcării” , așa că am cerut coaste de porc cu cartofi wedges (80 lei), iar Tati file de păstrăv la grătar cu legume (65 lei). Plus vinul casei roze, normal. Porția de coaste a fost uriașă, n-am putut mânca nici jumate, restul am luat la pachet. De asemenea, aș putea spune că am mâncat coaste mai bune cu alte ocazii; după gustul meu, nu erau condimentate suficient. Cartofii „stropiți” cu parmezan – chiar buni; sosul aioli – cam lipsea usturoiul; salata coleslaw – mergea mai condimentată. În schimb, Tati s-a declarat mulțumit de porția lui.

La final am zis să încercăm și unicul desert pe care nu-l testasem: cremă de zahăr ars (20 lei). Bun, foarte bun.

În concluzie, recomand din suflet restaurantul Lotca by ARCA! Ambient fain, personal deosebit de amabil, mâncare bună (mai ales cea pe bază de pește). Pentru cei cazați în resort, e singura alternativă de mâncătoreală, însă merită chiar o mică abatere de la traseu (din șoseaua națională ajungi în maxim 5 minute). Iar vara, pe terasa de pe lac, mâncarea trebuie să fie cu atât mai gustoasă!...

---

VIZUALIZĂRI: 1907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI