Coliba Vanatorului / Sa traiasca vanatorul, si sa mai dea!

TIPĂREȘTE

Cum intri dinspre Brasov in Bran, vis-a-vis de complexul Wolf, pe stanga sunt niste porti deschise doar ziua si un drum ingust, asfaltat, care duce la pensiunea Cristal, cu un parc frumos amenajat, cu terenuri de tenis, multa verdeata, o parcare cuprinzatoare si un restaurant cu o arhitectura deosebita, construit in intregime din barne de lemn.

Acesta este restaurantul Coliba Vanatorului, tare as mai vrea si eu sa fiu vanator si am o asemenea coliba (de vreo 5-600 mp). Nu este foarte bine semnalizat de la sosea, dar va ghidati dupa Wolf si dupa Rompetrolul ce se afla la 50 m mai spre Castelul Bran, pe sosea.

Noi am cinat aici, era destul de pustiu, cu greu am gasit intrarea (coliba are o arhitectura cam derutanta, a se citi interesanta). Am fost incantati de mobilierul deosebit folosit pentru un restaurant, scaunele si mesele toate vopsite in verde, sculptate si pictate cu motive traditionale. Deschiderea restaurantului este foarte mare, este foarte spatios, daca ai un pic de ochi de inginer (nu e cazul meu, ai mei sunt unul de jurist, celalalt de economist, ambii au nevoie de lentile ajutatoare) poti observa structura interesanta din lemn a acoperisului, adusa la un nivel estetic deosebit. Decorat cu fel de fel de chestii care sa-i justifice denumirea, blanuri de animale salbatice, arme de epoca, dar si un elegant semineu si o scara foarte aratoasa care duce spre etajul mai intim al localului.

Ei, cam atat am admirat noi cat timp am baut o palinca zdravana - din partea casei - si sotia un fresh. Comanda era de mult data la bucatar de un tanar ospatar foarte iute si amabil care ne preluase de la intrare si ne condusese la o masa (pe alese, eram singuri in local).

Vine si mancarea, pentru mine muschi de porc cu mar si sos de whiskey, iar pentru doamna o portie mare de pastrama cu muraturi, mamaliguta si tot ce-i trebuie. Foarte bine preparat muschiletul de porc, dar la vederea portiei nu foarte voluminoase (in conditii normale m-as fi saturat, dar eram venit de pe drum si schimbasem si aerul, ceea ce imi crease o foame de as fi mancat si florile de pe farfurie) de frica sa nu plec flamand, am plusat cu o tochitura. Deasemenea mi-am cerut dreptul si la vinul casei, rosu demisec, care s-a prezentat regulamentar intr-o carafa aburita. Si nu a venit singur, a chemat si un frate mai mic, vinul fiert la cana, "pentru doamna, din partea casei".

Cat timp am savurat delicatesele astea, sotia isi facea planuri pentru desert, nu mai stiu exact cam pe ce pusese ochii, stiu doar ca dupa ce m-a ajutat un pic la tochitura (nu mai incapea la mine in ghiozdan), s-a hotarat sa se lase pagubasa: portiile considerabile pe care le dadusem gata nu mai lasau loc si altor feluri de mancare.

Ne-am baut vinul linistiti, linistiti am fost si cand ni s-a adus nota de plata, cam 70 lei, asta multumita vanatorului care a facut cinste cu palinaca si vinul fiert.

Nu am mai mancat la alt restaurant in Bran, dar cand voi mai ajunge in zona imi voi potoli foamea si setea tot la Coliba Vantorului, chit ca nu va mai face cinste!

---

VIZUALIZĂRI: 6435 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI