Restaurant Poliana — rendez-vous al gurmanzilor

TIPĂREȘTE

O clipă, două, trei… gata, trebuie să-i spun, nu mai aveam răbdare căci ne apropiam…

              Subiectul nu mai trebuia pomenit, era de la sine subînțeles. *Caii* și-au domolit imediat puterea ajungând în fața Polianei, iar nările mele deja își închipuiau aburii ei parfumați…

  Dacă n-ați ghicit încă despre ce este vorba, vă lămuresc degrabă: Măria Sa – ciorba de burtă! Cui nu-i place ciorba de burtă? Răspuns universal valabil nu există. Unii nici n-au chef s-o guste, alții nu se pot opri doar la una… Pentru mine, așa cum există fructul pasiunii, tot așa ar trebui să fie și ciorba pasiunii!

            De câte ori ne răzbește dorul de nepoți, urcăm spre nordul Moldovei, la Iași, iar aproape de Costești, între Bârlad și Vaslui, hop! la o curbă ne sare-n drum POLIANA.

            Și cum pofta-i mare (pot spune chiar permanentă), rareori o înfrânăm, doar graba sau ora nepotrivită îi pot veni de hac…

             POLIANA - la început de drum, cu destul de mulți ani în urmă era un restaurant micuț, de tranzit, foarte popular pentru drumeți, un fel de han, mereu aglomerat, unde ne opream de drag pentru că îl cunoșteam pe proprietarul restaurantului și ne servea întotdeauna cu promptitudine, cu mâncăruri proaspete, foarte gustoase. Un accident și viața i-a fost curmată…

Afacerea a fost preluată din fericire de fiica sa, care, cu timpul a construit o nouă clădire alăturată celei vechi. Acum restaurantul împarte suprafața impozantei clădiri și cu pensiunea care poartă același nume. Pentru cei ce caută un loc de cazare spre a se odihni peste noapte și nu de a se lăfăi în cine știe ce facilități, aceasta este o opțiune de luat în seamă.

Un zâmbet al chelnerului poate seduce un client de cum intră…  Tânărul chelner ne-a condus spre masa pe care am ochit-o, lângă șemineul aprins și ornamentele de Crăciun. Cu meniurile în față, nu ne fâstâcim – lansăm imediat comanda mult dorită.

Interiorul restaurantului este spațios, amenajat cu mult bun gust, curățenia este impecabilă, mesele sunt distanțate între ele, mobilierul modern cu finisaje de lux. Atmosfera este plăcută, relaxantă, muzică în surdină, decorul de apropiatul Crăciun îți bucură privirea.

Nu trecură nici cinci minute și ciorbele de burtă așteptau aburinde în fața noastră. Ardei iute, smântână, mujdei de usturoi, oțet – toate își dau mâna în desăvârșirea gustului perfect. Banalele chifle standard de la unele restaurante, aici sunt înlocuite de turtele moldovenești calde, meșterite cu gust bun de către bucătari.

Lingură după lingură, vorba aceea cu turcii era  valabilă în preajma gurilor noastre. Și ce mai bătălie a fost, până la ultimul strop! Mâncam și oftam, mâncam și ochii mi se umezeau de plăcere… sau o fi fost din cauza ardeiului iute? Porția de ciorbă, fierbinte, generoasă, bogată în fâșiuțele de carne, gust perfect  balansat…

Alături mesei noastre, alte chipuri ce radiau de fericire… și tot de la ciorbă…

A urmat o friptură la grătar, la fel de apetisantă și bine gătită precum ciorba-vedetă.

Restaurantul atrage o mulțime de clienți, unii mai pe fugă, intrau și comandau doar o cafea aromată Julius Meinl sau o băutură răcoritoare.

Chelnerii sunt  tineri și sprinteni, bine instruiți în a mulțumi poftele clienților. Meniul este diversificat, pentru toate gusturile și buzunarele, preparatele sunt proaspete, porțiile generoase și prezentarea pe măsură.

Localul are o terasă mare, de asemenea și parcarea privată, putând opri și TIR-uri aici. Este supravegheată video și dispune de o stație de încărcare electrică pentru autovehicule.               În spatele pensiunii se întinde o livadă de pomi fructiferi, îngrijită cu dragoste și atenție. Bine amplasat, restaurantul este un popas ideal pentru cei care se îndreaptă spre Huși – vama Albița și mai departe spre Chișinău.

Așadar, nu chiar toate drumurile duc la Roma… iar Poliana merită din plin un răgaz pentru pofticioși.  

Și asta fu pohta ce-am pohtit!

---

VIZUALIZĂRI: 423 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI