„Papa bun” și nu prea, la 2 Mai

TIPĂREȘTE

A patra zi a vacanței noastre de la începutul lunii august de anul acesta, am zis să încercăm și în altă parte să cinăm, așa că ne-am dus la Bianca. Era în drumul nostru de seară, după o plimbare făcută pe faleză, spre „Micul Golf”. Știam că este un restaurant ceva mai frumos amenajat pentru că i-am călcat pragul și anul trecut. Au și spațiu interior și terasă, dar și un loc de joacă, bine și frumos amenajat, pentru copii.

La ora cinei erau ocupate mai toate mesele terasei, mai târziu și câteva din interior. Îmi amintesc că anul trecut am primit în deschidere, din partea casei, câte un păhăruț de tărie. Am întrebat de ce anul acesta nu mai primim și ni s-a răspuns că din cauza ANAF-ului:-??

Eu am comandat ciuperci sote̒ și o apă plată, dar nu aveau decât la 330 ml. Am renunțat la apă și am optat pentru un „Ice tee” de lămâie, iar Mihai o palincă, midii în sos picant cu mămăliguță și o bere. Ne-a adus în același timp și palinca, și sticla de bere – pe care a deschis-o imediat și a turnat și în pahar - apa plată și ceaiul rece. Văzând pe masă și apa i-am returnat-o, fără probleme. Timpul de așteptare a fost cam de 25 minute. Ciupercile erau doar trase la tigaie cu puțină ceapă, fără nici o verdeață (rozmarin sau pătrunjel), și erau și foarte tari la mestecat. Ca să le înmoi puțin, să le fac mai comestibile, am cerut două porții de usturoi. Abia așa le-am „dovedit”, altfel mi-ar fi fost mai greu. Oricum, m-au durut fălcile două zile după aceea :(. Sosul cu midii era mult mai picant decât ar fi trebuit. Prețul total – care includea și apa pe care am returnat-o - a fost de 72 lei. Ca atare, la final, am plătit doar cât era trecut pe bon. Un motiv în plus de supărare a fost că berea a fost adusă și deschisă în același timp cu palinca. :( Am fost și la toaleta damelor și nu mi-a plăcut, era murdar și la lavoar și în singura cabină de WC, iar ușile nu se închideau niciuna, chiar dacă aveau câte două zăvoare fiecare. :( Cred că data viitoare nu mai vin aici!

N-au mai rămas multe locuri de mâncat, sau nu le-am observat eu pe toate, iar La Petya nu mă prea „trăgea ața” să mai merg. Experiența de acum doi ani, când am primit midii cu nisip, :(îmi punea frână să mai merg acolo. Totuși, într-o seară am riscat și-am intrat, propunându-mi, din start: fără midii! :(Mie-mi plac tare mult, făcute pe plită sau trase la tigaie, cu mămăliguță și mujdei, dar aici am comandat crap la grătar, iar Mihai rechin la grătar. E a treia zi când mănâncă rechin. Aici, „La Petya” ar fi vrut să ia chefal, dar nu aveau. Mie nu-mi place rechinul, am gustat o bucățică de la el și mi s-a părut mult prea gras.

„- Cum să vii la Mare și să mănânci crap de Dunăre?! ”:-?? , mă întreabă mereu când aleg crap.

Adevărul este că anii trecuți am încercat și eu alte tipuri de pește de mare, daaaar pentru mine crapul de Dunăre rămâne „de top”. Cu toate acestea, cel de aici făcut pe plită, mi s-a părut cam prea „ars”, chiar și culoarea spunea că este așa, dar’mite gustul! Mujdeiul, de data asta era de două feluri: unul arăbesc, cu smântână și unul simplu. Ca băuturi Mihai a luat un rom „Havana club” și o bere Beks, iar eu o pepsi. N-am mai luat nimic dulce, m-am abținut! :(Timpul de așteptare a fost mai mare ca în celelalte locuri, cam 45 de minute, iar servirea a lăsat de dorit. Au adus băuturile fără pahar, iar fata căreia ia-m cerut și pentru pepsi un pahar, s-a uitat mirată la mine! :( Mâncarea n-a fost rea, după părerea lui Mihai, dar mie crapul nu mi s-a părut „wow”, după cum mă așteptam, iar la final am avut de plătit, conform notei, 88 de lei. Am lăsat 95 de lei. Nu cred că am să mai pierd timpul așteptând atât de mult „La Petya”. Când am plecat noi, lumea pândea, în așteptare, să se elibereze mesele. Nu știu de ce se înghesuie lumea să ia masa aici, pentru că gustul mâncării nu diferă cu nimic decât în alte părți, prețurile nu sunt mai mici, dimpotrivă, sunt chiar ceva mai mari decât în alte părți, iar timpul de așteptare este aproape dublu. „- Adio, Petya, nu mai vin la tine! ” »:(

A mai rămas un loc pe care nu l-am vizitat, La babușcă, și-am zis să mergem și acolo, chiar dacă nu ne place la „împinge tava! ”. De fapt, este pe jumătate adevărat că-i spune „linie de autoservire”, pentru că tu comanzi, ce dorești din galantar, unor tineri care stau în spatele lor și ei, după ce cântăresc porțiile de mâncare comandate, le etichetează și lipesc pe marginea farfuriei un bilețel, pe care este înscris gramajul și prețul fiecărui fel ales. Toate aceste operațiuni durează ceva timp pentru fiecare client și de aceea „coada” înaintează mai încet ca de obicei. Pentru băuturi poți alege din cele trei sau patru vitrine, răcoritoare sau bere, de toate tipurile. Pentru desert este o vitrină separată, cu diverse prăjituri și cu prețurile afișate la vedere. Un afiș lipit pe geamul vitrinei cu dulciuri spune că prețurile sunt aceleași aici, chiar și în timpul când, între 17,oo și 18,3o, prețurile cu mâncare a liniei sunt la jumătate.

La ora cinei am stat cam zece minute „la coadă” ca să ne vină rândul și să alegem ce doream. În capătul liniei am primit nota de plată în valoare de 97,5 lei, cu băuturi cu tot. Cred că „ciubucul” a fost mascat în prețuri, pentru că, de data asta, ne-a costat mai mult decât în alte părți, fără tăria din deschidere pe care, de obicei, Mihai o comandă.

Sala restaurantului este aceeași ca anul trecut, numai că acum este zugrăvită și cuiburile de rândunici de pe la colțuri au dispărut. Decorul sălii, care cuprinde și „Bar”-ul, este alcătuit numai din instrumente muzicale, o notă de originalitate, cel puțin aici, pe litoral, unde, mai toate, cârciumile sunt decorate în stil pescăresc.

Mâncarea n-a fostchiar rea, mie nu mi-a displăcut bibanul la grătar, numai că mujdeiul era cam slab și puțin, chiar dacă am ales două porții. Aripioarele picante comandate de Mihai nu erau atât de picante ca la București, iar cartofii prăjiți erau aproape reci. În schimb, porția de pizza era gustoasă și tăiată ceva mai mare decât ar fi fost necesar pentru o porție normală de consum la o masă, daaaar, de ce să nu încaseze 15 lei pe porție? :( La toaleta doamnelor era destul de curat, iar robinetul lavoarului din antreu era cu senzori, lucru pe care nu-l prea vezi pe aici.

Pe unul din pereții sălii-restaurant este un afiș pe care l-au adus din locul vechi, de acum doi ani, unde a funcționat „La Babușcă”. Papa bun este bun, dar „muzică live” este o minciunică, pentru că muzică se aude numai de la o stație. Acolo, în localul vechi de pe strada Ion Dragomir, într-adevăr, se asculta, cu ani în urmă, muzică live seara, când veneau doritori de o cină bună și, mai ales, de o seară încărcată de poezie. Printre cei ce ofereau aceste clipe de înălțare spirituală se afla și poetul Ștefan Doroftei, care-și recita superbele poezii, mare iubitor al satului 2 mai, atât de iubitor încât, la numele său a mai adăugat o extensie: Doimăneanu. Păcat că acele vremuri s-au dus! :( Cu Dl. Doimăneanu ne-am întâlnit și-n această vară, și-am avut bucuria să primesc un autograf pe ultima-i carte de poezii, apărută anul trecut și dăruită nouă, și să-l ascultăm într-un spațiu mai restrâns. A fost o încântare să-l reîntâlnim!

Ar mai fi un loc de prânzit - sau cinat - pe lângă care treceam zilnic de două ori, în drumul nostru spre și de la plajă, și anume la Perla, un restaurant cu autoservire, deci, la „împinge tava”, care se află la parterul unui hotel de lângă plajă, numit pompos „Complex turistic Perla”. Nouă nu ne mai place la „împinge tava”, și chiar dacă ne-am fi propus să-l încercăm, programul nu se potrivea cu orele noastre de masă: între 10,oo și 12,oo - micul dejun, și între 12,oo și 17,oo - masa de prânz. În rest era închis.

Un alt loc cu renume și mai scump ca toate de până acum este restaurantul de pe plajă, numit Acvamarin. „ - Hai să încercăm și aici! ”, ne-am zis, să vedem de ce se spune că este cel mai bun din 2 Mai. Așa că, după plaja de după amiază, pe la ora 18, oo am mers spre nordul plajei și, chiar în capătul ei este restaurantul și terasa „Acvamarin”. Ne-am scuturat de nisip șlapii și ne-am așezat la o masă din interior, cu vedere spre plajă. Nu era aglomerat nici aici, nici afară, la terasă. N-am așteptat mult și ni s-au adus meniurile. Ne-am hotărât repede: Mihai a cerut „lup de Mare” la grătar, pompos numit așa, pentru că, de fapt, este biban, iar eu midii la plită, ambele însoțite de mujdei și mămăliguță. Între timp ni s-au adus băuturile: un „Capitain Morgan” cu gheață, o bere Ursus-retro, pentru Mihai, și o bere cu lămâie Ursus cooler, pentru mine - 10 lei tăria și 9 lei fiecare sticlă de bere. Am așteptat max. 30 de minute până au fost gata, daaaar, bibanul nu era făcut la grătar, ci prăjit în ulei. Am reclamat acest lucru, băiatul a îngăimat o scuză, cu jumătate de gură. Cică, de fapt, este făcut pe plită, iar pe plită se pune ulei :-?? . O altă mică șmecherie este stabilirea prețului pe o porție: 38 lei, cu gramaj fix de 300 g. Porția adusă era mai mică de 300 g, cel puțin așa am apreciat noi, având în vedere că „La caru’ cu scoici”, un pește de 400 de grame părea să fi fost de două ori mai mare decât ce ne-a fost adus aici. Acolo l-am cerut porționat pe din două. Despre midii pot să spun că am simțit ușoare urme de nisip, mestecându-le, iar mujdeiul, ca de obicei, nu era suficient de consistent, chiar dacă porția de 50 g costa 4 lei. Am încercat să adaug puțin ulei peste midii, însă acesta era rânced, :( ca atare, am renunțat la el. La sfârșit am cerut nota și am reclamat nisipul din midii :(( Mi s-a răspuns:

„- Ce vreți, doamnă, așa sunt midiile!”

„- Nu zău, cum să fie așa?! :-?? La „Dinamo” și la „La caru' cu scoici” de ce nu au nisip?!”

„- Păi alea sunt congelate, de-aia n-au nisip! ”:

„- Măi, să fie!!! :(( Prin congelare dispare nisipul?!” =))

Nu știam ce „cunoștințe” au „niște unii”!!! =))

Ce nu mi-a mai plăcut este că nu aveau băuturi răcoritoare decât la 250 ml - max. 330 ml, cu prețuri între 5 și 6 lei/sticlă, ajungând la 11 lei sticla de apă minerală de 750 ml. La final am plătit 112 lei, iar ciubuc am lăsat doar 3 lei, pentru că nu aveam mărunt, ca să-i lăsăm fix cât era nota!

Când am plecat de acolo ne miram că lumea nu se înghesuia nici la terasă nici la interior. Să-i fi reținut doar prețurile mai mari ca oriunde în 2 Mai sau că „pe afară-i vopsit gardu’ și-n ’năuntru-i leopardu’?! ”:-??

Ne-am propus să nu revenim aici, nici în continuarea acestei vacanțe, nici altă dată, deci: nu recomand! :(

---

VIZUALIZĂRI: 1062 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI