Restaurant Dealu Mare - Urlați

TIPĂREȘTE

După vizita la Conacul Bellu din Urlați urmată de altele două la Mănăstirea Jercălăi și la Mănăstirea Vărbila, iată-ne din nou în Urlați! Am lăsat mașina în parcarea din centru, lângă Monumentul Eroilor căzuți în cel de-al doilea război mondial, apoi am pornit la plimbare încercând să descoperim dacă orașul Urlați are de arătat ceva turistului contemporan. Dar, nu despre asta vreau să povestesc acum.

Trecuse de ora amiezei, umblaserăm destul de mult, iar foamea începuse să ne dea ghes. Nu aveam nici o informație legată de posibilitățile de servire a mesei în Urlați. La Crama Urlățeanu pe care o vizitaserăm înainte de a staționa în oraș, întrebând dacă acolo se poate și lua masa, am primit un răspuns negativ, așa încât ne-am pus toată nădejdea în a găsi ceva de mâncare undeva, în centrul orașului.

Pe Str. 1 Mai, nu departe de Primăria Urlați - o clădire foarte frumoasă - am remarcat Complexul și Restaurantul Dealu Mare. O terasă exterioară, cu câțiva consumatori stând relaxați la mese cu câte un pahar în față, ne-a îndemnat să ne încercăm norocul acolo.

Prima impresie… destul de bună. E drept, flămânzi cum eram, nici nu aveam pretenții prea mari. Terasa acoperită, pardosită cu mochetă verde și cu decoruri florale pe pereții improvizați care o delimitează, are mese cu scaune de ambele părți ale intrărilor în Bistro Pizza & Grill și Restaurant Dealu Mare. Ambele unități sunt deservite de același personal, atâta doar că fiind o zi de lucru, nu prea aproape de seară, sala mare a restaurantului nu era în atenția nimănui. Cât timp am rămas acolo, nu am văzut ușa restaurantului deschizându-se. De altfel, fiind vară, cu o temperatură foarte plăcută, toți consumatorii preferau o masă pe terasă. Nici noi nu am fost o excepție. Pentru a cunoaște localul, dar și pentru a face câteva fotografii (am cerut permisiunea cuiva din personal), am intrat totuși în Bistro Pizza & Grill. Pereții sunt decorați în mod original, cu cifre și litere de diverse culori, mărimi și orientări. Mobilierul este din lemn, iar mesele sunt acoperite simplu, cu câte o traversă pe care sunt aranjate flori. Barul se află în partea opusă intrării, dincolo de peretele despărțitor de zona toaletelor.

Sectorul în care ne-am așezat noi, cel din dreapta, este - sau era în timpul cât am rămas noi acolo - cel mai liniștit. Alături de noi, la a treia masă, doi tineri savurau niște mici pe care îi înmuiau direct în bolul cu muștar, iar în fața noastră trei doamne cu un copil de vreo doi anișori consumau vesele pizza și cartofi prăjiți. Curând a mai sosit un grup de patru persoane care a ocupat o masă în așteptarea câtorva porții de pizza pe care le-a comandat și le-a luat apoi la pachet.

Ce am consumat noi?

În primul rând menționez că - fiind cu mașina - nu am consumat nici un fel de alcool. În privința băuturilor nu am fost prea mulțumiți. Nu aveau bere fără alcool - adică bere clasică fără alcool cu care șoferul nostru s-a mai obișnuit în drumurile lui - ci doar bere cu lămâie 0% alcool. Un fel de limonadă chiar și în opinia mea care nu sunt o băutoare. Eram încălziți și însetați după drumurile făcute începând de dimineață, așa încât, la început acceptând cu greu o bere pentru amândoi (mai mult pentru degustare și pentru potolirea de îndată a setei), am mai comandat una și în final încă una. Deh, se obișnuiește omul și cu ceva mai puțin plăcut dacă nu are încotro!

Mâncarea, însă, ne-a uns la suflet. Soțul meu a comandat Ceafă de porc la grătar cu cartofi prăjiți, iar eu o porție de Cartofi țărănești la cuptor… o bunătate! Salata de vară (cu roșii, castraveți, ardei și ceapă), a venit în completare. Porțiile au fost mari, îndestulătoare pentru noi, ba am mai și mulțumit o pisicuță care ne dădea târcoale.

Servirea a fost rapidă, preparatele fiind aduse fierbinți. Nu-mi mai amintesc exact cât ne-a costat această masă simplă, dar venită atunci când ne trebuia mai mult. În orice caz, puțin. Vreo câteva zeci de lei. Pentru a vă face o idee, pentru că restaurantul nu are un site oficial prin intermediul căruia să-și facă public meniul, am fotografiat câteva pagini și voi atașa imagini.

Concluzii

Terasa Restaurantului Dealu Mare din Urlați nu cred că este cel mai fițos loc din oraș unde ai putea să-ți ostoiești foamea sau unde ai putea să-ți petreci câteva ore cu prietenii. Pentru noi, deloc pretențioși în acele momente, a fost tot ceea ce ne trebuia.

Se obișnuiește să se spună: "Recomand!" sau "Nu recomand!" Eu nu spun nici una, nici alta. Spun doar că în viitor, dacă se va mai întâmpla să fim răpuși de foame în Urlați, vom ști că în centru, pe Str. 1 Mai, nu prea departe de primărie, Restaurantul Dealu Mare ne va scoate din impas. Pe terasă, la Bistro Pizza & Grill sau în sala mare… undeva se va găsi o masă și pentru noi.

---

VIZUALIZĂRI: 4632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI