Un popas bine-venit // Pensiunea-Restaurant Stejaru

TIPĂREȘTE

Cluj-Napoca… Veni, vidi, vici! (vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii) Si, cu ranitzele incarcate de glorie, veni vremea sa parasim aceste minunate meleaguri (ne vom intoarce la toamna, odata cu inceperea noului an universitar). Am venit pe rand sa cucerim orasul (ciudata strategie, dar iaca ne-a iesit), acum plecam impreuna, eu (mami), tati, Istetica noastra si colega acesteia, ambele proaspete studente. Ce mai, veselie mare in masina!...

Nu stiu cum se facu, dar treburi presante ne retinura in Cluj toata dimineata si nu reusiram sa depasim indicatorul de iesire din oras decat putin dupa miezul zilei. Ne inarmaseram cu multa rabdare pentru lungul drum catre casa (Galati), pe care urma sa-l facem si mai ocolit ca la dus, hotarand sa facem o scurta vizita unor rude din Fagaras. Asa ca in Iernut, in loc sa facem stanga spre Targu-Mures, am cotit dreapta spre Tarnaveni. Inca inainte de aceasta manevra, simtind un serpisor care mi se incolacea in stomac, l-am anuntat pe tati: “Mi-e foame!” Istetel, care de cand e vegetarian, rontaie ca un soricel toata ziua si nu exista sa nu-i fie foame, imi tinu isonul: “Da, tati, si mie!” Colegei lu’ Istetel cred ca i-a fost jena sa zica ceva, dar am citit adevarul dureros in ochii ei: “Tati, tuturor ne e foame!” “Mai tineti-va, ce sa va fac? , sa gasim o mancatorie de Doamne-ajuta!” Si, pret de vreo 10-15 minute se lasa linistea, fiecare incerca sa-si dreseze serpisorul personal…

Si Doamne-Doamne a ajutat! Mai erau 4-5 kilometri pana in Tarnaveni si, pe dreapta, intr-o frumoasa padure de foioase, ne-a iesit in cale “Pensiunea Stejaru”, o constructie impunatoare, cu acoperis inalt, mansardat, cu muscate la ferestre. In dreapta, ceva ce parea a fi un restaurant, cu termopane fumurii, garnisite cu aceleasi muscate ca sangele. Imi aducea aminte de pensiunile din Muntii Padurea Neagra, probabil din cauza florilor. Locul parea de incredere, asa ca tati a tras pe dreapta, in parcarea din fata pensiunii si am plecat in expeditie. Am patruns intr-un holisor, in stanga dormitoria, in dreapta mancatoria, aranjata cu mare fast, scaune imbracate in satinuri, lumanari impodobite cu flori pe mese, sfesnice etc. In fata - o splendoare de gradina, cu mese si bancute de lemn, cu un izvoras care se auzea susurand la mica distanta… Fiind sambata, am inghitit in sec: “Sa vezi ca au nunta-ceva si plecam cum am venit.” Vreo doi picoli imbracati in uniforma alb-neagra a breaslei alergau grabiti in sus si in jos, punand la punct ultimile detalii. “Nu va suparati, credeti ca am putea si noi sa servim pranzul la dumneavoastra?”, am intrebat timid aratand spre gradina din fata. “Avem un botez la ora doi, da’ sa intreb la bucatarie…” Dupa nici 5 minute, verdictul a venit favorabil si ne-am instalat la una din mese.

Gradina pensiunii este intr-adevar spectaculoasa. Se afla situata chiar in buza padurii, mesele si bancile din lemn masiv se integreaza in mod firesc in peisaj, parca ar fi crescut din pamant, ca si copacii care le umbresc. Un izvoras trece prin mijlocul gradinii, fiind captat intr-un minuscul elesteu si lasat sa curga mai departe pe un fagas amenajat. Exista si o zona acoperita, probabil foarte utila in zilele ploioase. In spate-stanga, un loc de joaca pentru copii, pe un spatiu generos. Ceva mai incolo, un leagan de doua persoane, in care studentele s-au intretinut pana ne-au venit comenzile. Singurul lucru care facea nota discordanta cu acest peisaj numai bun de linistit neuronu’, era muzica tehno (??!) interpretata de orchestra care facea repetitii pentru evenimentul de la ora doi. Ar fi fost superb ca aceasta (muzica sau orchestra) sa fi excelat prin lipsa, dar … sa nu-l maniem pe bunul Dumnezeu, care ne-a pus in drum asemenea minunatie de carciuma!... Ce a fost interesant a fost ca, dupa ce au inceput sa apara invitatii, orchestra a schimbat repertoriul cu unul mult mai mangaietor pentru ureche, si la un volum decent. Deci, inca o dovada ca treaba cu Doamne-Doamne sta cam asa: il rogi ceva, cateodata zice nu, dar cateodata mai zice si da…

Despre consumatie n-o sa detaliez prea mult, chestii obisnuite. Cam 100 RON, 2 ciorbite, 4 feluri principale si 4 bauturi, mancarea buna, dar nu din aia de care iti amintesti peste 10 ani. Raport bun calitate-pret. Oricum, am apreciat cel mai mult faptul ca, desi erau ocupati cu organizarea evenimentului, nu ne-au refuzat si ne-au ospatat si pe noi. Omul sfinteste locul, nu?

Despre dormitorie, desigur, nu va pot spune mare lucru, am intrat pe saitul lor ulterior si am aflat ca dispun de 4 dormitoare de cate 2 persoane. Pozele arata foarte bine, n-am motive sa ma indoiesc ca locatia prezinta tot confortul necesar in acest sens, dar eu una nu mi-as face rezrvare aici pentru week-end, am vazut ce poate orchestra si fereasca Cel-de-Sus de vreun eveniment dansant… Doar in timpul saptamanii, eventual.

… Asadar, dragi prieteni, serpisorii odata hraniti si adormiti, am purces din nou la drum, catre casa noastra draga, in care ne asteptau ceilalti doi membri ai familiei, de care ne era tuturor foarte dor: Baietel si cu Catel…

---

VIZUALIZĂRI: 3940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI