Crăciun la Snow

TIPĂREȘTE

Moş Crăciun ne-a găsit anul trecut la Sinaia! Ne-am hotărât târziu să mergem la munte, tot ce mai găseam liber era ori prea scump, ori prea departe de casă. Salvarea a venit şi de astă dată de la hotelul New Montana care ne-a fost gazdă de multe ori de-a lungul anilor. Am ales pachetul de Crăciun de trei nopţi cu demipensiune (mic dejun şi cină) la care am adăugat o noapte de cazare cu mic dejun. Restaurantul hotelului New Montana este spaţios, plăcut, mâncarea e bună, ospătarii politicoşi dar meniul este destul de restrâns, după vreo două zile parcă ai încerca şi altceva...

Pentru prânzuri ne-am îndreptat spre restaurantul Snow pe care-l vedeam de la fereastra camerei noastre şi pe care-l cunoştem bine din desele noastre plimbări prin Sinaia. Am mâncat de multe ori la Snow, în toate anotimpurile, în vacanţa de Paşte... niciodată până acum la vremea colindelor şi aromelor Crăciunului românesc!

Restaurantul Snow se află în centrul oraşului Sinaia, adresa fiind strada Cuza-Vodă nr2A. Străduţa ce porneşte din bd. Carol I, printre hotelurile New Montana şi Anda, urcă spre telecabina Sinaia. Restaurantul se învecinează cu cea mai veche vilă a oraşului, Castelul Ştirbey, în care se află astăzi Muzeul Oraşului Sinaia. După părerea mea, Snow este construit chiar în grădina castelului dar aceasta este deja altă poveste despre care nu ştiu prea multe... Cert este că restaurantul are vad, apare chiar în faţa turiştilor înfometaţi care coboară de pe munte sau vizitează Castelul Ştirbey.

Puţin mai sus de Snow, în faţa intrării principale a muzeului, s-a amenajat o parcare publică, utilă celor care vin la telecabină, la muzeu sau la restaurant cu autoturismul personal. Dacă nu sunteţi cu maşina şi sunteţi cazaţi departe de centrul Sinaiei, găsiţi o staţie de taxiuri foarte aproape de Snow, lângă hotelul New Montana. Taxiurile sunt chiar ieftine la Sinaia, niciodată n-am întâlnit şoferi puşi pe „ciupeală”, doar oameni corecţi şi amabili. Poate am avut noi noroc!

De primăvara până toamna târziu, terasa restaurantului Snow atrage privirile tuturor trecătorilor. Begonii, crizanteme, muşcate şi petunii curgătoare stau agăţate ca la expoziţie sub streaşina clădirii şi colorează gardul dinspre stradă al terasei. Căruţa de la intrarea în restaurant dispare sub povara multicoloră a jardinierelor... măcar pentru o cafea, o limonadă, o bere tot poposeşti la măsuţele ascunse între flori.

Frigul iernii a alungat florile şi clienţii de afară dar Moş Crăciun a aşezat în colţul terasei brăduţul împodobit care aduce bucurie în sufletele oamenilor mereu însetaţi de lumină şi culoare. După lăsarea întunericului, restaurantul Snow pare o căsuţă dintr-o poveste sau dintr-un film romantic de Crăciun. Şirurile de luminiţe ce clipesc vesele trag clienţii de mânecă şi îi aduc la căldură, la un o cană cu ceai sau vin fiert, aromat cu scorţişoară şi cuişoare.

Clădirea restaurantului nu este mare, este de fapt o cabană frumuşică din lemn cu ferestre încadrate cochet de un brîu cu flori desenate, ce poate primi vreo 60-70 de oameni la masă. În timpul verii, terasa permite prezenţa unui număr mult mai mare de clienţi. Interiorul te cucereşte la prima vedere prin atmosfera caldă, de mic local de familie, fără fiţele şi politeţea rece a marilor restaurante de lux:tavan şi pereţi lambrisaţi, lustre şi aplice cochete ce răspândesc o lumină discretă, perdeluţe cu dantelă şi draperii în carouri strânse cu fundiţe, mobilier săsesc din lemn pictat manual, tablouri cu flori şi peisaje, decoraţiuni vesele de Crăciun aliniate pe pervazul ferestrelor şi pe tejgheaua barului. Pe mese sunt aprinse lumânărele roşii, crăciuniţele stau la loc de cinste. La intrare, lângă bar, Moş Crăciun întâmpină oaspeţii mari şi mici... este doar un păpuşoi dar locul lui este acolo, nu poate lipsi din povestea de iarna pe care gazdele de la Snow au regizat-o pentru musafirii lor.

În restaurant este cald... căldură de sobă de teracotă cu lemne, care-mi aminteşte de copilărie, de vacanţele petrecute la bunici. Probabil există şi calorifere, mascate estetic sub ferestre, nu cred că soba ar face faţă singură. Soba de teracotă cu şemineu este foarte frumoasă, din cahle de teracotă albe pictate manual cu modele vechi săseşti. Am citit undeva că asemenea sobe, adevărate opere de artă, se mai produc astăzi doar în apropierea Sibiului, după o tehnică tradiţională. La căldură, lângă sobă, gazdele au aşezat măsuţe şi scăunele pentru cei mai mici oaspeţi care au la dispoziţie cărticele de colorat, creioane, cuburi, jucării. Părinţii se pot bucura de câteva clipe de linişte, atât de preţioase când ai copii mici. Am observat că există în restaurant şi scăunele pentru masa bebeluşilor.

Am ajuns la restaurant în fiecare zi pe la ora 13 şi am găsit cu uşurinţă o masă pentru trei persoane. Mesele sunt destul de înghesuite, poate fi deranjant când restaurantul este plin dar la ora sosirii noastre nu era foarte multă lume. Când am terminat noi de mâncat, mesele se cam ocupaseră... ne-am felicitat că am venit un pic mai devreme.

Pe fiecare masă există un dispozitiv ingenios cu butoane care te ajută să comanzi mâncarea şi băuturile sau să ceri nota de plată. Am încercat şi chiar funcţionează! Ospătarii ne-au băgat imediat în seamă, au fost politicoşi şi receptivi la dorinţele noastre, fără a fi prea insistenţi. Tinuta personalului din restaurant, în ton cu atmosfera de sărbătoare, mi-a plăcut tare mult... băieţii purtau pulovere tricotate cu reni sau Moş Crăciun în timp ce fetele erau îmbrăcate cu elegante costume populare săseşti.

Meniul restaurantului cuprinde multe feluri de mâncare- ciorbe, supe, salate, paste, fripturi, şniţele, peşte, garnituri diverse, preparate tradiţonale româneşti, deserturi. De apreciat faptul că există în meniu şi un capitol special pentru copii cu preparate pe gustul celor mici şi porţii pe măsura stomăcelului lor. Ciorbele gustoase, foarte solicitate în timpul iernii, sunt servite în ceaune din inox în care intră o porţie sănătoasă, excepţia fiind ciorba de fasole cu afumătură în pâine pe care am băieţii mei au mâncat-o cu poftă cu altă ocazie. Foarte apetisante şi potrivite pentru o masă cu mai multe persoane sunt platourile din lemn cu ciolan, fripturi, mici, garnituri. În ziua de Crăciun majoritatea clienţilor comandau tradiţionalele sărmăluţe cu mămăligă ce aduc mirosul inconfundabil al Crăciunului românesc. Deşi suntem mari amatori de sarmale nu am cerut la Snow pentru că ştiam că vom avea parte de ele la cina festivă de Crăciun de la New Montana.

În vacanţa de Crăciun am mâncat de trei ori la Snow şi am comandat ciorbe, mămăliguţă cu brânză şi smântână, varză călită cu mămăligă, burger de vită cu chipsuri de cartofi, clătite Snow cu pui şi ciuperci, şniţel vienez cu dulceaţă de afine şi salată de cartofi, papanaşi. Am băut limonadă cu miere foarte bună şi cafea. Mâncarea a fost gustoasă şi porţiile mari, singura obiecţie a avut-o băiatul meu la burgerul de vită, bine pregătit dar aproape rece. În rest, ne-am declarat foarte mulţumiţi!

Am fost serviţi repede dar nu ne-am fi plictisit nici dacă am fi aşteptat ceva mai mult. Cald, atmosferă plăcută de sărbătoare, colinde româneşti şi cântece de Crăciun de pe alte meleaguri, oameni frumoşi de toate vârstele... ne-a plăcut la Snow! În prima zi de Crăciun ne-a încântat un grup de colindători, părinţii şi doi copii mari, oameni şcoliţi, cu voci minunate care ne-au vestit cu bucurie naşterea pruncului Iisus.

Preţurile de la Snow mi s-au părut rezonabile, nici prea mari, nici prea mici, la fel ca la un restaurant mediu din Bucureşti. Am găsit prin geantă bonul de la un prânz aşa că vă pot spune că am plătit 85 lei pentru o ciorbă de legume şi una de văcuţă, o porţie de varză călită cu mămăligă, o mămăliguţă cu (multă) brânză şi smântână, un burger de vită cu chipsuri, chifle şi o cafea espresso. Am achitat de fiecare dată cu cardul.

Am inspectat toaletele... curate, n-am niciun reproş! Uşa, rama oglinzii şi dulăpiorul de sub chiuvetă sunt din lemn pictat, în ton cu mobilierul din restaurant. Am citit că au mai fost probleme legate de acest loc atât de necesar dar m-am convins că au fost remediate.

Noi vom reveni cu siguranţă la Snow, clasat pe locul 4 în topul restaurantelor din Sinaia întocmit de tripadvisor. Ne place mâncarea, ospătarii sunt amabili, preţurile nu sunt de speriat, decorul se schimbă după anotimp... Nu are pretenţii de restaurant de lux, vă întâmpină cu aromele, căldura şi culorile copilăriei. Nu uitaţi să păstraţi un pic de cărniţă pentru pisicuţa care aşteaptă cuminte în căruţa de pe terasă.

Cum iarna încă nu s-a terminat şi lemnele troznesc în soba albă cu şemineu, vă invit la Snow, la Sinaia! Vă mai amintiţi vechiul cântec de iarnă american, fredonat în lumea întreagă de mai bine de 70 de ani? Cel mai mult mi-a plăcut cum îl cânta Frank Sinatra... ”Let it snow! Let it snow! Let it snow! ”

---

VIZUALIZĂRI: 2962 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI