Tinerete fara batranete la Cabana Schiorilor

TIPĂREȘTE

Interesant este ca nu am găsit o recenzie potrivită pentru restaurantul acesta. Am avut plăcerea să-l vizităm de două ori în acelaşi an, la un interval relativ scurt de timp, iar ulterior am revenit.

Prima dată am tot căutat unde să mâncăm bine. Ne aşteptam la ceva tarife ridicate, doar deh, suntem în Sinaia, suntem pe Valea Prahovei, şi nu intrasem chiar într-o autoservire de pe marginea drumului. După îndelungi plimbări (ne-a luat cam vreo 90 de minute) prin Sinaia, după ce am verificat vreo 2 locaţii anterior, cineva şi-a adus aminte de tinereţe şi a insistat să vedem dacă mai este deschis, dacă încă mai există.

Intrarea se face prin terasă, urci, sau cobori, după caz şi după unde găseşti loc de parcare. De aici poţi opta să intri în local sau poţi servi masa pe terasa acoperită – noi aici am ales. Ne-a plăcut intrarea pe terasă, scările, cu o apă care taie terasa restaurantului în două şi un stăvilar special amenajat pentru a putea admira câţiva păstrăvi care se zbenguiau spre deliciul gurmanzilor din grup. Mese mari şi grele din lemn, care nu se clătinau, cu canapele asemenea, opunând cu succes rezistenţă chiar şi celor cu o statură mai … impresionantă.

Am fost, prima dată, undeva la 9 persoane, a doua oara doar vreo 7. De fiecare dată am găsit masă corespunzătoare numărului de persoane. Aici am notat cu plus. Chelneriţa, care am impresia că ne-a citit de când eram pe scări, numai zâmbet, şi a trecut cu brio testul meniului, din moment ce fiecare a primit răspunsuri pozitive în urma parcurgerii romanului denumit sugestiv … meniu. Iarăşi plus: nu sunt multe restaurante (sau nu le-am găsit eu) unde se găseşte chiar tot ceea ce întrebi din meniu, iar când comanzi şi începi să aduci tot felul de modificări pe care ai dori să le vezi în farfuria ta, multe puse la cale de stomac, şi mai găseşti şi aprobare din partea restaurantului, ba chiar chelneriţa se ia la întrecere cu tine în a orna cât mai interesant platoul (deja ne era foame), atunci priveşti şi cu mai mare neîncredere.

Comanda făcută separat la bar, adică pentru băuturi, aduse de un alt chelner, în funcţie de doleanţe: gheaţă separat, băuturi la temperatura camerei, pahare separate etc, ne-a plăcut şi asta şi am notat tot cu plus.

Ei bine, prima dată am crezut că glumeşte, când a plecat cu meniurile şi s-a întors cu ciorbele. Porţii generoase – câţiva au luat fasole în pâine – şi gustoase, poate pe alocuri puţin cam nesărate, însă cum media de vârstă la noi era cam de peste 40 de ani, am notat asta tot cu un plus. Nu s-a uitat nimic, fiind aduse, după caz, smântâna şi ardeiul iute, sau, cum eram eu, salata de murături. Pâinea am crezut ca e făcută tot de ei, sau poate ne era doar foame. În fine, când am terminat deja parcă ne săturasem şi ne dădeam seama de eroare comisă, denumită felul doi.

Eram convinşi ca dacă ne grăbim, vom fi clar dezamăgiţi de lunga aşteptare a felului doi. Nu a fost să fie; cum a luat bolul de ciorbă (sau fundul de lemn de la pâine cu fasole), se întorcea cu … platoul. Avem câţiva sclifosiţi printre noi, care au tot căutat dacă e carnea bine făcută, dacă nu e prea bine făcută (am avut şi vită), dacă e fraged, dacă nu e prea sărat şi tot aşa.

Nu s-au ridicat nici un fel de obiecţii. De fapt, mint, la final, s-au ridicat două obiecţii. Una a fost că nu am avut ce să facem cu mâncarea rămasă (şi a rămas ceva), dar cum întrebarea noastră dacă le poate pune la pachet a primit un răspuns afirmativ, a căzut şi asta.

A rămas în picioare una singură, şi încă mă mai gândesc dacă să o iau în serios au ba: parcă prea ne-a expediat, rapid, mai ceva ca la autoservirea de pe marginea drumului, imediat, ciorbe, rapid felul doi, chelnerul atent, debarasa, aducea, întreba dacă mai dorim ceva, parcă se aştepta la o masă organizată numeroasă în urma noastră, iar noi nu ne dădeam duşi – special am stat şi la palavre după, dar nu s-a supărat nimeni…

Recomand, însă, restaurantul mai mult vara. Terasa îşi îndeplineşte cu succes rolul, şi, în ciuda faptului că pare mică, acoperă necesităţile multor şi variate grupuri. Iarna, din păcate, când am intrat în cabană, mi s-a părut gălăgie, e un local parcă prea înghesuit, cu o falsă senzaţie de spaţiu, aranjat cu un etaj, şi care începe să-ţi aducă aminte că, totuşi, denumirea localului este … Cabana Schiorilor.

---

VIZUALIZĂRI: 1733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI