Restaurantul 'La marmote'

TIPĂREȘTE

Astazi la pranz am fost cu niste prieteni la restaurantul “La marmote” de pe Cumpatul Sinaia. Este situat putin mai sus de casa memoriala Luminis a lui George Enescu si Maruca Cantacuzino. Desi pe Cumpatul am fost de multe ori, de fiecare data fiind incantata de drumul de acces impadurit, de data asta am fost destul de desamagita. Liziera de padure de pe dreapta soselei a fost taiata caci se lucreaza la un nou terasament al caii ferate. Asta explica de ce un cunoscut care s-a inapoiat ieri cu rapidul de zece dimineata in Bucuresti a asteptat in gara Sinaia mai mult de o ora venirea trenului. Las’ ca si soseaua e vai de capul ei.

La intrarea in Sinaia se toarna asfalt, la iesire se decoperteaza iar pe Cumpatul se putea da proba de slalom printre gropi si cratere. Ajunsi insa sus pe platforma celor doua restaurante La marmote si Piatra soimului, aspectul general s-a schimbat cu totul, verificandu-se proverbul ca “omul sfinteste locul”. Pozele pe care am sa le postez peste cateva zile, acum neavand conditiile tehnice necesare, vor fi edificatoare. Dintre cele doua terase ale restaurantelor sus numite am ales-o pe cea de la Marmote care mi s-a parut incantatoare: umbrele multicolore, petunii in glastre si in vase mari, mobilier de lemn natur lacuit si in spate restaurantul cu aer tirolez ne-au creat buna dispozitie inca inainte de a comanda ceva.

Privelistea de vis-a-vis a Bucegilor este absolut superba cu atat mai mult cu cat norii se jucau in sus si in jos invaluindu-l in umbre misterioase in timp ce pe terasa in care ne-am asezat soarele ardea… a ploaie. Chelnerita draguta si tanara, zambitoare dar nu provocatoare, implicata si prevenitoare ne ghicea gandurile inca inainte ca cuvintele sa le dea substanta. Se postase neagresiv la cativa metri de noi si era numai ochi si urechi la ce dorim. Fiind zi lucratoare nu erau ocupate decat vreo patru mese dar fiecare era in primirea unei fete. Risipa de personal? Nu. Sunt policalificate si pana vin clientii lucreaza la bucatarie. Ne-a servit destul de repede, poate la zece minute de cand ne-am asezat, numai ca fulgerele care brazdau cerul si tunetele cu ecou in vaile adanci ne-au atentionat ca acolo nu mai e de stat.

Ne-a poftit in salon. Natural si profesionist a transferat tot ce era pe masa fara a ne lasa sa ducem macar un pahar. Fetita asta avea stil, parea ca nu se grabeste desi era gonita de aversa care incepuse. Sala principala destul de mare are un stil rustic dar si elegant. Flori multicolore, lampioane cu abajururi, pe scaune piei de oaie, servetele de panza rosu aprins si ferestre imense cu vedere spre munte ne dadeau impresia ca suntem la Interlaken in Elvetia unde, tot asa prinzandu-ne o ploaie de vara ne-am refugiat intr-un restaurant. Sala prin constructie fiind retrasa fata de terasa era intunecoasa dar designerul a facut tot posibilul s-o inveseleasca si a reusit.

Noi nu mergem des la restaurant dar din spusele prietenilor si in raport cu marimea portiilor, ambianta si calitatea serviciului se pare ca preturile nu au fost deloc piparate. Judecati si voi:

-salata de vinete 8 lei

-ciuperci la gratar 10 lei

-ciorba de burta cu samantana 8 lei

-ceafa de porc 12 lei

- muschi de porc 14 lei

- pastrav intreg la gratar 13 lei

- cartofi prajiti 5. 5 lei

- salata de varza 7 lei

- tort de mere 6 lei

- bere la sticla 4-6 lei

- feteasca regala 30 lei

Mentionez ca portiile de salata, cartofii prajiti si tortul au fost atat de mari incat chelnerita a mai adus un rand de farfurii si le-a impartit in doua. Chiar si asa au fost portii mari.

Doua gesturi frumoase la sfarsitul mesei: ne-a adus cate un mar frumos “ din partea casei, pentru digestie" iar la iesire, pentru ca ploua cu galeata, impreuna cu alta fata ne-au protejat pana la masini cu doua umbrele enorme proprietatea restaurantului. Niste fleacuri care au dat bine, au creat o relatie, doua gesturi care ne-au intarit convingerea ca in Romania pe ici pe colo se mai schimba cate ceva si in bine.

---

VIZUALIZĂRI: 5663 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI