Un prânz rapid într-un restaurant cu clasă

TIPĂREȘTE

Eram în drum spre minisejurul de Crăciun, noi în mașină venind dinspre Galați, copiii în trenul de Cluj, punctul de joncțiune agreat de toată lumea fusese Sinaia, de unde aveam să urcăm voinicește Transbucegii, până pe platoul Padina-Peștera. Ca moment în timp, ne vom fi întâlnit în jurul orei 14, deci numai bine să luăm un prânz (măcar frugal) în Sinaia. Prima dată mi-a venit în cap drăguțul restaurant Snow, însă aruncai un ochi pe GoogleMaps și constatai că există variante decente mult mai aproape de gară, n-avea rost să pun bieții copchii să tragă de trolere prin toată Sinaia... Wood, spre exemplu, le-am sugerat. Sau ceva pe-acolo, vedeți că mai sunt vreo 2-3 mâncătorii prin preajmă, vă descurcați voi!...

Am prins DN1 liber cum nu-l mai văzusem de mult, nici nu ne venea să credem, am zburat ca vântul și ca gândul, între centura nordică a Ploieștilor și Sinaia n-am făcut mai mult de 40-45 de minute! Apropiindu-ne de destinație și văzând crestele golașe, neacoperite de zăpadă, am înțeles de ce era drumul așa de pustiu... În fine, în Sinaia, pe strada principală, ar fi vreo 2-3 parcări cu plată, noi am ales-o pe cea numită pe Maps Parcare Cinema Perla – ditamai hectaru’ – cam neamenajată, ar fi putut și băieții ăia să presare câteva pietricele, să nu te-nnămolești la ghete, dar nah... Altfel, 10 lei/primele 2 ore, pe urmă 10 lei/fiecare oră de staționare suplimentară. Ca poziție – perfect pentru familia mea; doar ce-am traversat și am dat fix în intrarea la Wood, unde ne așteptau copiii, instalați deja la o masă pe terasa acoperită, cu câte o băutură în față.

Wood e lipit de Hotel Sinaia, inițial am crezut c-o fi restaurantul hotelului, dar nu (cândva știam Sinaia ca pe palma mea; de când cu circulația dementă de pe DN1, am cam ocolit-o și n-am ținut pasul cu schimbările). Are 2 părți – o zonă de interior (am vizionat-o în treacăt când am fost la budă) și o terasă – acum, la timp de iarnă, acoperită și înconjurată de pereți-ferestre, încălzită la nevoie cu încălzitoare din acelea portabile, cu flacără. Mi-a plăcut ambientul: mesele îmbrăcate festiv, cu fețe albe, scrobite, scaunele cu spătare colorate, micile decorațiuni în spiritul Sărbătorilor, plantele verzi împrospătând spațiul ici și colo...

În fine, au urmat pupăturile de rigoare, supravegheate cu blândețe și înțelegere de cei 2-3 ospătari ce deserveau terasa, unul din ei deja pregătit cu meniurile în mână, să ni le prezinte odată ce ne-am fi așezat la masă. Ceea ce n-a întârziat să se întâmple, căci cu toții aveam un singur gând: să îngurgităm ceva și să pornim mai departe spre destinația finală. Sincer, eu, una, nici n-am avut timp și stare să baleiez oferta până la final, despre poze la paginile de meniu nici atât; mi-au căzut ochii pe rizotto cu calamar (74 lei) și asta am ales, nu voiam ceva prea „greu” , mă păstram, cum ar veni, pentru festinurile gastronomice din zilele următoare????... Tati a luat supă de găină cu găluște (25 lei) și pulpe de pui cu sos de ciuperci și mămăligă (49 lei), iar copiii câte o supă de roșii picantă (35 lei). De băut, am decis să împărțim (eu și Tati) o sticlă mare de apă minerală (25 lei). Copiii își luaseră deja limonadă (21 lei) și un pahar de vin (30 lei).

A urmat programul firesc, vizitarea toaletelor (ocazie cu care am aruncat o privire și interiorului, decorat în același stil cald și minimalist și am zâmbit în fața unei mici expoziții de desene de copii), apoi primirea, destul de rapidă, a preparatelor. Bine, supele presupun că erau deja făcute, a trebuit doar să fie încălzite, timp suficient pentru gătirea celorlalte feluri principale... Am gustat puțin din supa de găină, era aromată și bună, din cealaltă n-am gustat, însă ambii destinatari s-au arătat mulțumiți de consistență și gust, precum și de felia de pâine acoperită cu brânză (din aceea care se întinde când e încălzită).

Rizotto s-a prezentat și el conform așteptărilor, gălbui și aromat de șofranul adăugat, acoperit de o grămăjoară de fructe de mare, moi și delicioase. Am gustat și din ciulamaua lui Tati (că, până la urmă, cam asta era) – foarte bună. Per total, o masă rapidă și gustoasă, aș cum ne-am dorit.

Nota de plată a adunat 304 lei și am achitat-o cu cardul; tips-ul, desigur, cash. Ne-a plăcut la Wood, am zis că om mai poposi cu încredere când s-o ivi ocazia și vom îndemna și pe alții s-o facă.

Ireproșabil. Ospătari suficient de discreși, dar mereu acolo, atenți la orice doleanță a clientului.

Tot ce am gustat a fost delicios.

În centrul orașului Sinaia, chiar lângă parc.

---

VIZUALIZĂRI: 6796 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI