Se mănâncă bine în Sinaia!

TIPĂREȘTE

Sunt multe locuri unde se poate mânca în Sinaia, cel puțin pe bulevardul Principal Carol I, aproape la fiecare pas este un loc unde poți să mergi pentru a lua micul dejun, a prânzí sau ciná. În afară de acestea mai sunt și altele, mai ales în apropierea punctelor de atracție turistică.

Am să scriu despre cele la care am mâncat noi, în cele patru zile de la jumătatea lui decembrie, anul trecut, când „amfostacolo” într-o mini vacanță.

Bruma GastroBar este primul restaurant în care am intrat, inițial doar cu intenția de a bea un vin fiert, pentru că se făcuse frig afară.

Repere automobiliști: Latitudine: 45° 21' 3" – N;

Longitudine: 25° 32' 59" – E

Este situat în centrul orașului, pe B-dul Carol I, cam la 200 metri distanță față de intrarea în parcul Dimitrie Ghica, pe partea de est, dinspre gară. Cât am stat și savurat vinul bun și tare bine condimentat, (cu scorțișoară, anason, felii de măr și portocală – 6 lei/cana de 200 ml) „șoriceii” din stomac ne-au îndemnat să rămânem și să cinăm aici.

Am comandat - din meniul tipărit pe hârtia de sub farfurii – fiecare ce-a vrut: ciorbă de fasole cu ciolan afumat și cu o salată mică de ceapă (400g – 23 lei), ciocănel prăjit de curcan și piuré de cartofi, (550g - 48 lei), obrăjori de porc suculenți, gătiți la cuptor, cu mămăliguță (300g – 38 lei). Timpul de așteptare a fost de aprox. 40 minute, dar a trecut repede pentru noi. În acest răstimp am putut face câteva poze, în interior și în exterior. Așa am văzut că restaurantul are și o terasă, la vremea aceea neocupată. Interiorul este amenajat cochet, cu un bar imediat în stânga intrării, câteva mese pe partea din fața lui și altele undeva mai în spate, într-un spațiu din capătul sălii și perpendicular pe culoarul central.

Mâncarea a fost bună, dar gustul și prepararea „obrăjorilor de porc” au fost mult mai departe de ceea ce mă așteptam eu să savurez! :(... Speram să fie ceva similar cu ce am mâncat în vara trecută la „La Cave de Bucarest” , despre care am scris aici. Vinul fiert a fost tare bun, cel mai bun pe care l-am băut în Sinaia. Nu pot să spun același lucru despre citronada mea, de la final, care a fost acrișoară rău, se simțea că au făcut economie la zahăr. Mihai a luat un pahar de vin, dar nu-mi amintesc de care și nici cât a costat. Prețul total a fost de 245 lei.

Cabana vânătorească Furnica a fost alegerea noastră pentru un mic popas, înainte de-a ajunge la Peleș.

Repere automobiliști: Latitudine: 45° 21' 29" – N;

Longitudine: 25° 32' 21" – E

Am vrut să bem un vin fiert ca să ne încălzim puțin. Este pe strada Săniușului nr. 3, drum care face puțin spre dreapta, din Str. Furnica, și care merge spre Pelișor. Este în apropierea Restaurantului mult mai cunoscut „Carol Gastro Bierhaus” . Există și un spațiu de parcare pentru mașini, cam la 400 metri de cabană, în apropierea „Hotel Silvia Apart” .

Salonul este micuț și decorat în stilul cabanelor, cu trofee vânătorești de animale și păsări de munte. Mi-a plăcut tavanul din rogojină susținut de cadre subțiri din lemn. Așteptarea nu a durat mult, vreo 10 minute, timp în care am fost și pe la toaletă. Aici totul este curat și dotat cu cele necesare. Vinul fiert a fost bun, servit în căni mici de pământ, la fel și ciorba de legume și papanașul. N-am zăbovit mult pentru că trebuia să ajungem la Castel. Despre prețuri nu-mi mai amintesc, dar nu difereau de cele din centrul orașului, ba, cred că erau chiar ceva mai mici.

Într-una din cele patru zile am mers și la un obiectiv principal al orașului, Mânăstirea Sinaia. Înainte, însă, pentru că se făcuse ora prânzului, ne-am oprit în apropierea ei, la

Casa cu farfurii, sau Vila Constantin Bușilă cum mai este cunoscută de arhitecți.

Repere automobiliști: Latitudine: 45° 21' 17" – N;

Longitudine: 25° 35' 55" – E

Este chiar vis-à-vis de intrarea în curtea mânăstirii, puțin în diagonală cu aceasta. Adresa mai exactă: Str. Mânăstirii, nr 13. Pentru cei ce vin cu mașina proprie vă spun că pot parca lângă zidul mânăstirii. Este denumită așa datorită farfuriilor de ceramică smălțuită, multicolore, ce decorează brâul de sub cornișa casei și de sub balconul principal, cel de deasupra intrării principale, la care am ajuns urcând câteva trepte.

Casa atrage atenția prin construcția ei, în stilul neo-românesc, de aceea este clasificată și ca monument istoric. Se vede că a fost a unui proprietar cu dare de mână. Am intrat cu gândul de a prânzí și, cu ocazia asta, am aflat câte ceva din „istoria” casei, de la domnul care ne-a întâmpinat și care ne-a și servit. Pentru cei interesați spun că este nu numai restaurant, în special cu specific grecesc (și nu numai), ci și pensiune, și încă una „cu ștaif” .

Arhitectul casei a fost Duiliu Marcu, un preferat al regelui Carol I, care a proiectat-o pentru inginerul Constantin D. Bușilă, cel care a înființat, în 1926, „I. R. E.” – Institutul de Resurse Energetice ale României. Tot el a fost și ministru al Lucrărilor Publice și comunicațiilor, între 1941 – 1943. A fost ridicată în numai doi ani, între 1938 – 1940

Proprietarii de azi ai vilei sunt doi asociați, primul - majoritar - este un actor grec, fiul sorei actriței Irene Papas, celălalt este tot grec de origine, dar trăiește aici, cu toată familia. Este domnul Charalampos, vorbitor de mai multe limbi străine, despre care am spus că ne-a și servit. Foarte jovial și bonom, ne-a făcut să ne simțim ca acasă. Tot de la el am aflat că policandrele din toată casa și geamurile ușilor și ferestrelor sunt din cristal. Mi-a mai plăcut și căminul din salonul principal (funcțional și acum, după spusele gazdei), placat cu cahlele originale, de culoare albă cu un model în relief de culoare albastră, reprezentând un cerb în vegetație montană. Despre frumusețea interiorului vilei cred că vor spune, ceva mai bine decât mine, pozele atașate, pe care vă invit să le vedeți!

Dar să vă spun ce am comandat și mâncat noi, pentru că ne era foame. Pentru început am luat câte un vin fiert, cu mirodenii, foarte bun, în căni ceva mai mari, de 250 ml. Apoi: musaka grecească, un platou în stil grecesc și o ciorbă de perișoare. Toate porțiile au fost generoase și au avut un gust bun. Mi-a plăcut pâinea lor, un fel de lipie coaptă și cu ulei de măsline. Am mai fi luat și ceva la desert, daaaaar, nu mai era loc! ????La final nu-mi mai amintesc cât am plătit, de altfel prețurile nu diferă prea mult între ele la restaurantele din Sinaia. Am sperat să găsesc pe net câte ceva din prețul meniului lor, dar nu am găsit decât poze și oferte de cazări la această pensiune. :(

Un alt loc unde ne-am astâmpărat foamea într-una din cele patru zile a fost mult mai aproape decât ne-am fi așteptat. Se făcuse seară și, imediat ce am ieșit din hotelul „Anda” , la care am fost cazați și despre care am scris aici — am văzut - pe strada de lângă hotel - o firmă luminoasă care ne-a atras. Este vorba despre

Snow Restaurant. Adresa mai exactă este: Str. Cuza Vodă, nr. 2A.

Repere automobiliști: Latitudine: 45° 20' 57" – N;

Longitudine: 25° 32' 50" – E

De cum am intrat am fost plăcut impresionată de senzația de intimitate a locului, emanată de lemnul cu care era lambrisat tot interiorul, dar – mai ales – de picturile pe care, o mână pricepută, le-a desenat și colorat, atât pe scaune, cât și pe mobilier. N-am să zăbovesc nici aici cu descrierea saloanelor, pozele o vor face mai bine decât mine. Am să spun – doar – că mi-a plăcut tare mult stilul rustic al restaurantului.

Noi am comandat o ciorbă de fasole în țest – 16 lei, o ciorbă de văcuță cu legume – 12 lei și o supă de văcuță cu tăiței - 12 lei. Am mai luat și o caisată – 14 lei și o vodcă Finlandia – 15 lei. Pentru alte preparate puteți accesa site-ul restaurantului, cred – însă - că prețurile de-acolo nu sunt actualizate. La plecare am pozat și terasa exterioară, mare, spațioasă, frumos luminată și decorată ca de Crăciun, dar goală la acea oră din cauza frigului. Ne-a plăcut la „Snow” atât mâncarea cât și interiorul, iar dacă voi mai ajunge la Sinaia, cu siguranță vom mai merge acolo.

Ultima cină din mini sejurul nostru am luat-o tot foarte aproape de hotel, și anume la

Avalanche, situat pe aceeași stradă, Cuza Vodă, nr 2B. Nu mai scriu reperele pentru automobiliști pentru că cele două restaurante sunt învecinate.

Cu o seară înainte, înainte de a merge la „Snow” , am mai încercat aici, însă aveau ocupată sala cu inaugurarea localului. Ne-au asigurat că vom fi foarte mulțumiți dacă vom reveni a doua zi, când vor deschide și pentru public. Ne gândeam că nu vom găsi ce vrem să mâncăm, dar n-a fost așa. Au avut timp să pregătească de toate.

Pentru început am cerut un vin fiert - 10 lei/cana și un „campari orange” – 17 lei Am primit vinul în căni mai mari decât la celelalte restaurante, aromat și bun - 10 lei cana. Din meniul tipărit am cerut o ciorbă de văcuță – 19 lei, un platou cu gustare pescărească – 35 lei și un păstrăv la grătar, cu mămăliguță și mujdei. Mihai a mai cerut un vin alb, sec. Mâncarea a fost foarte gustoasă, dar vinul n-a sosit la timp. Abia la final Mihai l-a mai cerut odată. Drept urmare doamna care ne-a servit și-a cerut scuze și, ca să fie iertată, l-a asigurat că vinul nu va fi pus la plată. Așa a și fost! ????

Am mers și la toaletă, la etajul unu, cu acces pe o scară din mijlocul restaurantului. Aici am dat de un mare spațiu de depozitare, cu tot soiul de echipamente sportive de iarnă rânduite frumos, pe rafturi. Toaleta este echipată cu obiecte sanitare moderne, și curățenia este așa cum trebuie.

Am întrebat-o pe doamna care ne-a servit ce este cu acele echipamente sportive de la etaj. Ne-a spus că, inițial, locul a fost pentru închirierea lor, că „afacerea” este de familie și că, între timp s-au dezvoltat și au deschis și restaurantul, pe care îl recomand fără rezerve!

La toate restaurantele personalul a fost amabil și atent să nu ne lipsească ceva.

Varietatea felurilor de mâncare ne-a surprins, aveau de toate, de la pește și cărnuri până la fructe de mare.

Desertul de la „Bucegi” a fost delicios, iar vinul fiert de la „Bruma GastroBar” ne-a plăcut cel mai mult.

---

VIZUALIZĂRI: 6802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI