La Manuc

TIPĂREȘTE

La Manuc am mâncat 2 pizze una după alta. Am comandat una și așa mult mi-a plăcut că am mai cerut una. Era pizza diavola, era picantă, avea și ceva salami picant, din ăsta uscat, acea și feliuțe de ardei iute care se puteau îndepărta dar cred că și ketchup-ul era picant însă nu asta făcea diferența față de alte pizze diavola din alte locuri. Ce are asta în plus? Cred că era de la cocă: atât de delicioasă și crocantă pe margine că a fost bătaie pe ea. În coca de pizza se pune zahăr. Avea și coca asta, tocmai în doza perfectă că era delicioasă. Astfel, am mai cerut una. Rapid, au dispărut amândouă.

Am mai luat și o tochitură dar cred că conceptul de tochitură a cam dispărut din horeca pentru că mi-a adus un fel de tocăniță cu sos puțin respectiv niște bucăți de carne unse cu sos. Bun, cu mămăliga și oul aferente dar tot tocăniță. După mintea mea, tochitură e, de fapt, carne la graniță și sosul ăla numa’ nu lăsa carnea să fie crocantă. Parțial, am luat-o la pachet și-am mâncat 3 zile din ea, la MD sau nu.

Am mai improvizat o mămăligă cu smântână, mămăliga = 5 lei, smântâna = 3 lei, total 8, mi-a oferit MBS, am refuzat, era 20 de lei, financiar am ieșit mai bine dar nu ăsta era motivul, nu aveam chef de brânza lor.

La Manuc e în Saturn, pe faleză, destul de aproape de Mangalia și cam în spate la Hotel Cupidon. Ba chiar îmi amintesc, mergeam pe faleză și, în amonte, am văzut un perete de marmură neagră pe care curgea apa. Hopaaa! Piscină! Ia hai să vedem! Am urcat scările pe lângă și am văzut: Da, piscină. Doar că în capul scărilor ne așteptau 2 tineri care erau destinați să facă planton acolo și să spună tuturor, inclusiv nouă, că nu avem voie să trecem pe acolo că e zonă exclusivistă, doar pentru clienții hotelului. Zic: vroiam să vedem piscina. Ei aveau o obsesie: doar pentru clienții hotelului. Ce hotel? Cupidon. Ua hah! Am ajuns s-o văd și pe asta: exclusivism în Saturn. Pe bune? Nu c-ar fi rău dar, același hotel ceaușist, oricât l-ai descânta, tot ceaușist rămâne. Același gazon de miriște arsă și tăvălită dar eu sunt exclusiv. Serios? Pariez că prețul era minim triplu decât la mine, pe aceleași facilități plus, ghici ce? Piscina mea era cu mult peste ce aveau ei acolo. Dar, nah, ei erau exclusiviști. ????

La Manuc, însă, doar puțin mai încolo, nu erau exclusiviști și nu au închis restaurantul după ce am intrat noi ba chiar am văzut 2 gemene superbe de vreo 5 anișori (sau 4).

Terasa era pustie. După ce am intrat noi, nu mai era.

Am trecut de multe ori pe la ei prin față. Uneori aveau bănățene săltărețe la sonor. Zic, mă, o fi un loc tradițional. Mie mi-a dat un pop săltăreț: gașca mea și altele la fel.

Măh, meseria de digei nu-i simplă. Sunt unii pe care i-ai trece și-n testament, așa impresionează. Alții, însă, mai degrabă le-ai da de mâncat și de băut, orice vor ei, cu singura condiție să nu se atingă de butoane. Băiatul ăsta de La Manuc era din prima categorie. Cum, doamne, m-a citit că numai chefuri mi-a dat. Aș fi jucat dar – cu cine?

Așa-i la mare: loc de leneveală. Chiar dacă sunt condiții, nu joacă nimeni. Fix în aceleași condiții, la munte, s-ar fi încins niște hore de numa’.

Decorurile sunt cam minimaliste, așa, față de alte locuri inundate de plante, aici e mai simplist. În schimb, vederea directă la mare face toți banii și nu-ți mai trebuie nimic altceva.

Seara am încheiat-o cu un pahar (mare) de bragă și o cafea la nisip la turcul din spatele blocului. N-are legătură cu Manuc dar vroiam să mă laud că vedeam bragă prima dată în viață mea și doar nu mă apucam să scriu poveste separată special pentru asta. La turcu’ era deschis rar și aleator și s-a nimerit să-l prind deschis. Braga era multă și cremoasă, deși era impresionantă, altă dată nu mai iau. Nu e genul meu. Am renunțat să o beau la terasa turcului și-am luat paharul în cameră. Presupun că ar fi fost complicat să stau două zile la terasa aia. Atât mi-a luat să scap de bragă. Am servit maxim un sfert cu mari eforturi apoi am dat șpagă să scap de ea. A fost greu. Prea cremoasă. 7 lei.

Cafeaua la nisip tot 7 lei. Mi-a dat-o la pahar de carton. Era jumate zaț dar la gust nu era mare diferență față de cafeaua de la dozator. Asta măcar am dovedit-o la terasă. Asta mai lipsea, să duc și zațul în cameră... Măcar de mi-ar fi dat-o la ceașcă elegantă... Ar fi făcut diferența.

Noroc, însă, mai aveam tochitură acasă.

Serviciile au fost cum trebuie să fie. A venit un băiat, a luat comanda, ne-a adus mâncarea apoi nota, de-astea firești. Meniul nu l-a adus că de obicei ne luăm singuri când intrăm.

A fost bun.

Peisaj superb: mare, plajă...

---

VIZUALIZĂRI: 1393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI