Restaurant Orizont – schimbare de dragul schimbarii

TIPĂREȘTE

M-am indragostit de acest hotel inca din 2007 cand am petrecut un sejur mai lung (7 zile). Imi aduc aminte si acum cat de impresionati am ramas de acest loc, din Predeal. A fost un sejur perfect, din toate punctele de vedere: camera perfecta, incapatoare, racoroasa si tratati regeste, vremea a fost ideala pentru acea vara (mustaceam la gandul ca altii, mai putin norocosi, se coc acasa, in oras, in timp ce noi ne bucuram de racoare), am mers prin imprejurimi si ne-am plimbat prin toate statiunile de pe Valea Prahovei in acel an, ne-am bucurat de piscina, sauna si sala de fitness (pe care le foloseam zilnic dupa fiecare plimbare), la masa am fost rasfatati cu mic dejun tip bufet suedez, foarte bogat si variat (imi amintesc si acum ca abia asteptam sa se faca dimineata sa mergem la micul dejun, aveau si felii de pepene, preferatele mele).

Imi pare rau ca nu am facut mai multe fotografii atunci, mai ales la mancare, am luat masa aici in fiecare zi si, de fiecare data, incercam altceva (am gustat pana si picioruse de pui de balta si popularul cocktail bloody mary – pana la urma, ne-a parut rau ca am comandat vodka cu suc de rosii, deh... necunoscatori la vremea aceea, mai bine comandam ceva bun de mancare). Imi aduc aminte ca intr-una din seri a venit sa ia masa aici si un politician cunoscut, fiind servit cu o sticla de vin foarte vechi, din partea casei. Cinele erau mereu animate de muzica si dans. Vederea din camera era si ea la fel de impunatoare, iar in partea dreapta a hotelului existau si doua terenuri de tenis. Am ramas tot timpul in minte cu aceasta imaginea impunatoare a hotelului. Dupa sejurul nostru, in acelasi an, a intrat in renovari totale.

Timp de trei ani de zile (in care a fost modernizat hotelul, i-a fost adaugat un centru de conferinte, pe locul fostelor terenuri de tenis au construit un restaurant cu specific romanesc si o sala multifunctionala si si-au extins centrul de fitness) am suspinat si a trebuit sa ne alegem alta cazare, insa nimic nu avea sa inlocuiasca amintirile de aici. Cand si-a redeschis portile, in iulie 2010, l-am vizitat virtual si ulterior am trecut pe la receptie sa vedem schimbarile notabile. Standardele crescusera, la fel si preturile. Astfel, am preferat sa ne cazam vis-a-vis, la alt hotel, datorita preturilor mai atragatoare, insa ne gandeam, de fiecare data cand il priveam de la balcon, ce fain ar fi sa ne cazam tot la Orizont.

In 2012, in timp ce eram cazati peste drum, ne-am incumetat de i-am calcat pragul pentru a manca ceva in vechiul restaurant si a depana amintiri. Am avut parte de cea mai delicioasa masa posibila, cu feluri de mancare de imi lasa gura apa numai cand ma gandesc si ma uit la poze. Prima pe lista a fost branza Camambert in crusta de alune, completata perfect de un sos de zmeura (minunatie divina pentru papilele gustative!). A urmat un platou vegetarian Orizont (pentru acesta delicatesa am avut ceva probleme cu tinerelul chelner, se pare ca in meniu exista doua platouri cu denumirea «Orizont», insa noi l-am dorit pe cel vegetarian; ne-am trezit luati la rost ca nu am specificat cum trebuie, desi consider ca e de datoria lui sa intrebe, mai ales ca nu aveam de unde sa stim ca au doua platouri cu acelasi nume). Despre acest fel de mancare pot spune ca am fost perfect incantati (a se vedea dimensiunea si diversitatea legumelor de pe platou, in poza atasata), si am lasat deoparte incidentul cu chelnerul insistent sa ne invinovateasca pentru neintelegere. La desert am avut cel mai bun profiterol gustat in viata mea si o portia de clatite cum nu am mai incercat nicaieri. Profiterolul era ca o mica piramida (asemanator cu un mini croquembouche) cu inghetata si arome de ciocolata naucitoare. Clatitele au venit ca o completare a dezmatului, frumos legate cu fasii de coaja de portocala, una alba si una neagra. Am plecat «imbatati» de atatea arome si gusturi! Bineinteles, nota finala a fost pe masura!

In anul urmator, am revenit la acelasi restaurant, sperand ca o sa fim iar uimiti de arome exotice. Dezamagire totala: meniul era schimbat complet. Pana ne-am dezmeticit noi si ne-am holbat la meniu (si mai ales la preturile piperate), pe masa deja zaceau niste painici mici dragute si calde, alaturi de un unt frumos aranjat. Trebuia sa ne dam seama ca e un fel de capcana, de cand ni s-a spus ca sunt din partea casei. Am picat in plasa si am comandat o supa crema de ciuperci care nu a trezit nici cea mai adormita papila gustativa, desi, la 18 ron, avea un pret destul de piperat... A urmat o gustare vegetariana ce arata deosebit, la baza avand foietaj, completat de humus, jumatati de ou, rosii uscate si proaspete si fenicul proaspat. Prezentare de concurs as putea spune, la gust, insa... nimic special. Am mai avut un fel de curry cu legume si orez de care nu am fost incantati deloc (prezentarea lasa de dorit, iar gustul aducea mai mult a tocanita si orez cu ou). De suparare am vrut sa imi inec amarul intr-un cocktail, asa ca am intrebat despre posibilitatea de a-mi prepara ceva cu blue curacao. Mare greseala din partea mea – mi-a fost adus un Blue Margarita foarte alcoolic, contrar la ceea ce as fi dorit eu (un cocktail cu suc de fructe, iar curacao atat cat sa-i dea culoarea mai speciala). Crezand ca nimic nu poate merge mai rau, mai ales ca aveam de gand sa comandam un desert. Ei bine, ne-am inselat si de data aceasta, caci profiterolul nou arata complet diferit de cel mancat la aceeasi masa in urma cu un an. Nu numai ca arata diferit, dar pretul nu justifica aratania servita. Si uite asa, asteptarile noastre mari au fost doborate cu stil, la o singura masa. Imi pare rau ca au schimbat bucatarul si, astfel, nu am mai avut parte de dezmatul culinar din anul precendent.

Schimbare de dragul schimbarii!

Am revenit recent, la inceputul acestui an, si era sa ramanem socati cand am intrat in restaurant si nu era tipenie de om la masa. E drept ca nu era inca vremea cinei, insa in timp ce vechiul restaurant era gol, cel romanesc (Miorita), aflat in partea stanga a hotelului, avea ceva clienti. Ne-am speriat de faptul ca nu era nimeni inauntru si adevarul e ca nu am gasit nimic la deserturi care sa ne imbie sa luam loc la masa. Bineinteles, o mare parte a meniului, era, din nou, schimbata! Am intrebat despre posibilitatea vizitarii barului de sus, cu vedere fantastica (avand geamuri de sticla), insa cum eram doar doua persoane si nu paream a fi mari amatori de alcool... ni s-a refuzat politicos privilegiul.

Hotel Orizont - un loc faimos, cu istorie, acum modern si scump, dar plin de amintiri!

---

VIZUALIZĂRI: 2192 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI