Cabana Vânătorilor restaurant

TIPĂREȘTE

Cabana Vânătorilor de la Predeal iese în evidență cu ușurință și am observat-o și eu imediat când am trecut pe lângă ei iar recent, fiind în Predeal, două bucle de șosea mai jos de cabană și având nevoie de-ale gurii, am gândit că este locul potrivit pentru un ospăț.

Cabana are și cazare dar nu mi-a atras atenția pentru asta pentru că am mers la alții să dorm dar n-am găsit și de mâncare unde dormeam eu decât la micul dejun deși eu mă așteptam la altceva dar nu m-a informat nimeni despre asta astfel că am servit masa la pachet cu drumeție, la ofertă ????, Drumul alocat drumeției preferam să-l petrec la piscină dar, nah, cum se-așează lucrurile...

Deci Cabana Vânătorilor – ce să zic? Foarte frumoasă, am ajuns pe lumină, poate pe la ora 17:00, am plecat pe întuneric, poate pe la ora 19:00, ne-a plăcut, a fost frumos dar maxim de pustiu.

Pe saitul cabanei scrie ceva de excelență culinară, de bucătari președinți de nu știu ce diplome multe, m-aș putea uita din nou să scriu precis cum zic ei acolo dar zău, nu-ș cât contează, am văzut că au făcut ei multe evenimente culinare sau nu-ș ce, într-un final nici nu știu cui îi pasă, a început să nu le mai pese nici lor că văd că s-au potolit cu chestiile astea dar pozele vechi le-au păstrat, am văzut un avizier dublu cu multe, multe, multe poze de când erau ei excelenți, frumos, nu zic, dar te mai plictisești și de din astea. Nu știu cui folosește, în definitiv, să faci pe saltinbancu’ cu costum de bucătar pe tine, se poate și mai discret. Eu, cel puțin, vreau doar un blid de mâncare. La ceaun ar fi perfect dar merge și la tigaie, poate fi ș-o zamă de varză cu ptită, ceva, deși chiar și asta a devenit prohibit și mare lux în ultima vreme. Ș-apăi să mă lași în legea mea să mânc blând. Nu-mi trăbă festival. Înainte era mai pe pr’eteneală, amu’ s-omprăștiat mulți ca potârnichile, noh, asta-i...

Așa și aici, la Cabana Vânătorilor: ei au scris pe sait să sunăm să facem rezervare dar asta era demult. Eu am sunat cu pretext de rezervare. În realitate vroiam să știu dacă e deschis restaurantul și de se poate mânca la ei că am sperat și la mine la cazare să pot mânca și mi-am luat țapă. N-a răspuns nimeni la telefon. Zic – hait! Și asta-i pe butuci... Tocmai căutam saitul de la vecinii lor – Evergreen că parcă au și ei restaurant și mi-au atras atenția și ei acum ceva ani când am trecut pe acolo. Și căutând, mă sună Cabana Vânătorilor cu scuze că n-a răspuns că vorbeau la alt telefon. Nu-i bai, bine că-s vii, zic. Dar nu știu cum m-au aflat că eu, parcă-mi amintesc, am sunat pe fix ????‍♀‍, poate, nu-s chiar sigură.

Zic: vreau o rezervare.

Zice: nu-i nevoie, veniți direct!

Am încercat să merg direct dar n-am putut că drumu' era numa’ curbe.

În fine, după două serpentine întregi din care prima ținea în buclă hotelul nostru care își zice Atrium Panoramic dar înainte era Andy iar a doua, tot în buclă, minunatul hotel de 5 stele – singurul din Predeal – Suites nu știu ce, am ajuns și la Vânători. Până acolo am remarcat acest Suites și pustia care-l bântuie. Se vede clar că e nou, clădire mândră, semeață, cu multe detalii și amenajări pretențioase și, totodată, pustiu ca cimitiru’. În restaurantul care vorbea de cedri și meze orientale se vedeau scaune elegante, de calitate, cum se obișnuiește recent, puse pe mese și restul – un cenușiu pustiu. Cin’ să țină luxul ăsta când stațiunea e pustie? Mulți visează grande, fără ancorare în realitate. Așa pățesc. Predealul e plin de unități de cazare și nu știu dacă acoperă 10% din capacitate, ca și medie anuală, zic. Dacă nu faci o analiză echilibrată și realistă, așa se întâmplă. Ăsta e motivul pentru care eu, personal, nu agreez discrepanțele astea masive între... whatever, e o analiză lungă. Oricum, din chestiile astea haotice nu câștigă nimeni. Toți pierd. Tre’ să fie echilibru în toate.

În orice caz...

În același context, Cabana Vânătorilor s-a lăsat de concursuri culinare de divertisment și bate vântul și la ei deși se țin tare pe baricade. Restaurantul era pustiu.

Ne-a întâmpinat o fată high class în uniformă, ceva personalizat, nu clasica albă cămașă ci ceva dark și ne-a lăsat în legea noastră să ne așezăm unde vrem. Am ales o masă din salonul din spate, întâmplător chiar lângă ușa de la bucătărie. Nu era frig dar nici prea cald ci tocmai bine – high class, cum am mai scris.

Salonul are mese și scaune din lemn masiv, foarte elegant – mi-a părut o atmosferă oarecum medievală – și multe trofee pe pereți: un urs, ceva capre, unele doar schelet, altele împăiate. Cam friky, drept să spun. Poate unii sunt impresionați de din astea, pe mine mă cam strânge-n spate. Preferam să nu mă uit pe pereți.

Imediat, fata ne-a adus meniuri. De data asta am studiat temeinic pentru că vroiam ceva vânat că doar eram la vânător. De 3 ori a venit un om să ne ia comanda și noi tot analizam. Nu vroiam să pățim la fel ca la Vatra Regală unde eram doar în trecere ci la vânători am venit cu scop precis.

Am ales ciorbă de burtă, ciorbă de văcuță (smântână – 7 lei, ardei iute – 2 lei, tăt cum trăbă) și supă de fazan cu tăieței (numa’ să văd cum îi). Au fost între 19 și 22 de lei. Pe sait scrie 14 – 16 lei dar poți să-i crezi? Cin’ se-ntemeiază azi pe informația on – line?

Apoi un cheesburger cu ceva vânat, nu mai știu de care, 550 grame și 49 lei, un platou de o persoană cu mistreț, capră și nu-ș ce de 55 lei și juma’ de kil, cam și un ratatui pe care-l visam bej gălbui cu nuanțe verzui, a fost roșu ca focu’ și imposibil de mâncat. 28 lei (regretabili). Mai bine luam spanac pentru că era în meniu. Dar cine știe cum mi-l aducea și pe acela? Poate portocaliu. Dovleac n-am văzut în meniu deși îmi place.

Deci, recapitulare: ciorbele au fost minunate. Despre burtă mi s-a raportat: bună dar nu ceva ieșit din comun că sunt unele bune și unele nașpa dar dintre alea bune unele sunt excepționale. Asta nu era de excepție.

Ciorba de văcuță a fost realmente excepțională iar smântâna beton. Ardeiul iute l-aș fi preferat murat. Nu era. N-am comentat. La ciorba de văcuță, uzual, carnea e problema. Fierbe greu, uneori rămâne tare. Aici era absolut delicioasă și bine fiartă și legumele la fel, fără a fi exagerat.

Fazanul a fost doar o curiozitate, un moft de-al meu. Se simte că este pasăre și nu-i mult departe de găină (găină, nu pui). A fost bun, nu zic, pastele delicioase și multe dar nu mai repet experiența. Mai bine serveam doar supă cu paste și ceva ierburi pentru arome.

Parcă mi-a fost și neplăcut să consum viețuitoare liberă că alea de crescătorie nici nu au personalitate, le poți spune dobitoace dar astea libere, nu.

Burger ul a fost bun, clasic, (cred) cu ciuperci, cu două straturi de carne de vânat – fleică, nu tocată – cu o mare felie de roșie pe care ne-am chinuit mult să o scoatem de acolo și parcă și ceva castraveți murați, cu strat de sos auriu și nu mai știu ce. Mi s-a raportat best off deci, pe bună dreptate șăfu’ șefilor în bucătărie.

Platoul excela, deasemelea. Avea ceva pastramă de vânat, ceva bucăți cărnoase, un cârnat rumenit cum rar vezi în comerț, murături la pahar personalizat și ceva cartofi ce semănau a salată orientală și delicios preparați – cartofii fierți bine încât au devenit sfărâmicioși și preparați cu ceva liant dar nu maioneză. Erau montați pe platou ca un fel de turn. Mi-au plăcut. Îmi aminteam cu mâhnire că am avut salată orientală și la micul dejun însă jalnică. Aveam speranțe că la următorul mic dejun voi avea parte de prezența aceleiași salate – poate chiar aceeași ????. Așa a fost, am avut. Dar cartofii erau tari, aveau măsline negre printre ei și ceva ceapă. Am luat doar o bucată de cartof în prima zi și nu mi-a plăcut să-l consum și ceva măsline cu care m-am înțeles mai bine.

Dar să revin în prezentul de la vânători!

Să spun drept, ciorbele erau suficiente. Burgerul a fost bine primit dar cu celelalte ne-am chinuit mult. Platoul a ajuns la pachet, mai puțin cartofii turn (mi-au plăcut maxim) și jum’ate din murături. Deși era delicios, a fost mult prea mult. Am ciugulit ceva pastramă dar cu restul platoului am făcut party la hotel, în cameră, pe la ora 2:00 noaptea. Jum’ate de cârnat mai am și acum în frigider. Zace acolo. Nu mă trage inima să-l mănânc. E delicios dar prea sălbatic. Parcă l-aș mânca cu forța. Cum scriam, am o senzație stranie. Și știu sigur că e ultima dată când servesc sălbăticiuni. A fost o curiozitate. E prima dată când încerc dar și ultima. Poate chiar renunț la carne, mă gândesc, nu știu dar sigur reduc.

Minunatul ratatui, însă, a ajuns fix la gunoi că sigur n-a tentat pe nimeni la bucătărie. Era un maglavais roșu cu 4 urme de tzukini pe care le-am vânat (eram la vânâtori, nu?). Restul n-am putut servi. Îmi părea acru. Mi-au sugerat să-l iau la pachet dar nu aveam de gând să-l servesc nici mai târziu. Bulion am și eu acasă. E drept că scria în meniu că e tocăniță. Bine, fie și tocăniță dar chiar așa? Am servit la Pitești la Cornul Vânătorului o tocăniță mănăstirească delicioasă. Aș mai merge până acolo chiar și numai pentru asta. Și aveau și pomana porcului tot delicioasă deci nu erau specialiști doar în legume. Dar... nah!

Ah, da! În farfuria de ratatui erau și 2 tocinei triunghiulari. Eu așa le spun, nu știu cum se numesc altfel. Sunt cartofi rași la răzătoare și prăjiți. În final arată ca un șnițel dar înăuntru e cartof ras care face crustă crocantă la suprafață. Ăia au fost buni. Am mâncat unul. Al doilea nu s-a mai putut, era prea mult dar a dispărut cumva.

La hotel am plecat cu carne, pastramă și cârnat. După piscină și somnul de seară ne-am trezit teleghidați cu vânatul în față.

Aia a fost. Precum spuneam, o dată în viață. Nu mai merg la ei. N-am ce reproșa dar ajunge. Nu mai vreau vânat. Totul este la nivel de excelență la ei dar pot mânca și mai modest. Oricum, e și foarte scump. Plus, la plecare nu mai era pustiu. Era o masă ocupată lângă bar și nu știam de ce ne fixează cu privirea. Eu credeam că sunt oaspeți. Abia după ce am ieșit am realizat că e chef ul președinte de șefi. Mi s-a raportat că are figură de killer. Nu pot contrazice. Nu mai vreau la vânători. De-acum merg numai la cantină unde au fasole verde cu 10 lei. ????????‍♂‍????‍♀‍????????????

Și, da. Am văzut prețurile la băuturi și m-am abținut să comand: 25 lei = 50 de țuică ori pălincă. Evident, face toți banii dar mai bine la post ????????

Oricât m-aș cârcoti, n-am ce reproșa. Primire impecabilă, servire impecabilă, doar legea bacșișului nu se lipește ever de român. Doar nu era să mă întrebe ce parale le las și să scrie pe bon. Am dar 220 pentru 215 și a subânțeles că gata. În lumea aia, 5 lei e nimic. În lumea mea, nu. Oricum, la prețurile lor și-au luat un bacșis la fiecare fel de mâncare, inclus. Colegul meu de masă și-a vrut restul și eu nu am comentat. Presupun că domnul președinte a văzut mișcarea și de-aia avea privire de killer. Suntem mârlani, fără dram de sânge-albastru-n vene, ne-am țigănit pentru 5 lei ????

Ce bine era cu cardul! Fix 3 ore mai devreme am scos toți banii de pe card. Mai bine îi lăsam acolo ????

Mâncare

delicioasă

delicioasă

delicioasă

delicioasă

delicioasă

dezastru,

Mna, ce poți să-i faci? Vânatul a fost deliciu, nu zic. Cu legumele mai greu. Deși, nu-ș ce pretenții de legume pot eu să am de la un vânător?

I-am dat, totuși, notă maximă pentru că vrea să fie primul, cu premiu de excelență. Merită, nu zic. O să merg să iau legume în altă parte.

Locația e super faină chiar dacă-i la șosea și are peisaj superb la vedere, pe ferestre, cu clădiri noi și frumoase dedicate turismului, apărute printre brazi, pe coamele pantelor. Are Vila Milcov în spate. Știu că am dat de ea cu o seară înainte când făceam drumeție pe scurtături, ba la vale, ba la deal.

---

VIZUALIZĂRI: 4776 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI