Um pastel de bacalhau, por favor!

TIPĂREȘTE

Până să plec în Portugalia, îmi tot făceam griji cu mâncarea pe care o găsesc acolo, dacă îmi place sau nu, ce mă fac că peste tot se vinde bacalhau pregătit fistichiu, mă rog, griji aiurea, Dar de câte ori prindeam un moment liber, căutam informații despre bucătăria portugheză adevărată, nu cea turistică. Vă amintiți că la articolul meu despre cazarea în Porto, Moov Hotel, am cerut atașarea unui cântec al reginei fado, Amalia Rodrigues, “Uma casa portughesa”? Ei bine, acel cântec pe care-l îndrăgesc de o viață spune, într-o traducere aproximativă: “Unei case portugheze / îi stă bine cu pâine și vin pe masă... numai iubire, pâine și cu vin /și o supă de merlan cu verdeață / și să dea aburii din oală”.

Ei bine, merlan n-am mâncat, cred că nici nu era pe meniuri, nu știu dar pâine, vin și mai ales peștele lor iconic, bacalhau, am tot comandat de câte ori ne era foame. Despre vinurile portugheze și mai ales cele de Porto de pe valea Douro și Minho aș putea scrie pagini întregi, îmi place istoria băuturilor alcoolice deși doar gust. Așa cum îmi place enorm și istoria tutunului dar urăsc țigările! Cu cafeaua e altceva, iubesc istoria ei dar și cafeaua adevărată! De fapt iubesc istoria umanității și asta este legată, chiar dependentă de vin, bere, cafea, pește, tutun, prostituție, grâu, globalizare, dependentă de ape dulci și sărate, etc. și toate astea au însemnat multe războaie. Dar să nu vă plictisesc, istoria cade greu uneori și la stomac așa că haideți la un prânz sau o gustare portugheză.

De câte ori am intrat într-un restaurant și am comandat mâncare, de fiecare dată, după ce ne luau comanda, aduceau o cană cu apă rece, gratis apoi veneau cu tava și ne întrebau dacă dorim niște pastel de bacalhau, neuitând să spună că este contra cost, 1 € bucata. Nu insistau, dacă vrei, bine, dacă nu, nici o problemă. Am acceptat din a doua zi în Lisabona.

În Porto deja știam procedura, când a venit ospătarul cu tava l-am lăsat să-și spună oferta pentru a afla prețul, apoi comandăm “quatro”! Vă dați seama că nu se supăra ????! Este imposibil ca turist să nu înțelegi prețul, chiar dacă localnicii nu vorbesc o limbă străină, euro e sfânt la ei, la fel și 1,2, 3, etc. în engleză, chiar într-o engleză ce miroase bine a portugheză. Așa că nu ne-am păcălit niciodată, un singur local cerea 2 €/ buc și am refuzat. Și totuși am plătit undeva și 4 € / 1 buc de pastel de bacalhau, ne-am dus țintă, de bună voie, la acel loc foarte promovat. Despre tradiția și istoria acestui cod pe care portughezii îl numesc bacalhau, voi povesti puțin într-un alt articol.

Casa Portugheză Pastel de Bacalhau este aproape de Turnul Clericilor, într-o clădire veche frumos renovată. Când am ajuns noi acolo, era foarte multă lume așa că am găsit cu mare greutate loc la o masă, pe trotuar. Era ziua și locul unde se ținea slujba religioasă publică pentru toți absolvenții universității portugheze.

După puțin stat la coadă, am comandat 4 bucăți de pastel de Bacalhau, fierbinte, la prețul absolut deloc modest de 4 €/buc. La sugestia că ar merge cu un vin de Porto demisec, mai vechi puțin, am zis nu, un pahar costa cât o sticlă de 700 ml la alte localuri. Odată ajunși la masă, cu greu ne-am putut înfrupta din această de fapt chiftea de pește, era foarte fierbinte.

Aceste pastel de Bacalhau se fac în fața clienților, nu există servire la masă la parterul clădirii dar, v-am spus, se vând aproape la fel de bine ca și pastel de Belem. Pastel de Bacalhau de la această casă este deosebit de restul prin faptul că are mijlocul chiftelei plin cu brânză Serra da Estrela, o brânză de oaie mai cremoasă, cheagul folosit fiind niște plante. Bacalhau și brânza Serra de Estrela, separat, au fost în 2011 alese ca unele din cele 7 minuni ale gastronomiei portugheze! Pastel de Bacalhau rețeta cu brânză este un produs controversat încă în Portugalia, nu este nicicum o rețetă tradițională, se pare că un întreprinzător deștept a creat rețeta, i-a făcut multă publicitate, a folosit clădiri istorice cu ceva embleme și a deschis două case, prima în Lisabona și a doua în Porto.

Chiar răspunsurile patronilor privind autenticitatea și istoria produsului sunt neclare. Specialiștii în gastronomie portugheză consideră amestecul celor două produse iconice portugheze drept un sacrilegiu. Acum, după ce am mâncat chiftea de pește în cam 9 - 10 locații, pot spune că cea de aici, cea mai scumpă, ne-a plăcut cel mai puțin. E drept că la prețul ăsta chifteaua este și mai mare, deși am luat-o drept mic dejun, a fost atât de sățioasă încât abia spre amiază târziu ne-am gândit și la prânz.

Dacă totuși vreți să încercați, Casa Portuguesa do Pastel de Bacalhau este pe Rua Campos dos Martires de Patria nr. 108, aproape de Torres dos Clerigos și de una din clădirile Universității din Porto.

* * *

Restaurant Salmao, ultimul loc unde am luat o masă consistentă, chiar foarte, în Porto. Duminică seara, nu foarte târziu, am avut o mare dilemă în inima istorică a orașului Porto, restaurantele erau închise încă de la ora locală 20! Ne era puțin foame și ne gândeam că suntem nevoiți să coborâm pe malul râului Douro la una din multele terasele dar și acolo puteam să dăm doar de localuri arhipline. Din toate locurile plăcute, liniștite din centrul istoric și pe care pusesem ochii, acum n-am mai găsit deschis decât la acest restaurant, Salmao și unde singurele mese libere erau în interior.

Restaurantul nu arată cine știe cum, este și în spatele zonei istorice dar destul de aproape de hotel Moov. Fiind singura posibilitate și știind că de obicei localul este plin indiferent de momentul zilei, am intrat și ne-am ales o masă, din cele trei libere. Imediat a venit patronul, ne-a adus o carafă cu apă și meniurile.

Am ales din prima francesinha, era ultima zi în care mai puteam încerca și acest produs la locul lui de naștere, Porto. Îi spunem patronului care zâmbește și ne dă de înțeles că am ales bine. Ne aduce o carafă cu vin roșu, o limonadă și desigur vine cu tava cu pastel de Bacalhau, ne spune prețul și bucuros că acceptăm ne pune câte două la fiecare, plus cutiuțe mici cu sosuri picante și din partea casei un bol cu măsline. Au fost ultimele pasteis de Bacalhau pe care le-am mâncat în Portugalia - de fapt în Porto le spune popular Bolinhos de Bacalhau / prăjiturele de bacalhau și sub acest nume le puteți găsi și pe meniuri sau în vitrina localului.

După cam 15 minute sosește și francesinha în castroane de lut menite să o țină cât mai mult fierbinte, asemeni cu saciul bulgăresc. Monstruoasă ca mărime dar aburii ce ne-au pătruns simțurile ne-au grăbit să începem. A fost foarte bună, nu pot să o compar cu altele pentru că a fost singura pe care am mâncat-o până acum. La final patronul ne-a întrebat de desert. Nici vorbă, abia dacă cu greu am terminat cele aduse. Prețul a fost 30 € pe un bon de mână dar care, atunci când ne-am ridicat de pe scaun, s-a transformat imediat într-un bon de casă și aveam să pricep că de fapt este o măsură de protecție pentru cazul în care clienți rebeli nu plătesc. Sau dacă mai vrei ceva de băut după ce ai achitat, primești la final un singur bon oficial.

Poate vă întrebați ce e cu francesinha de am dorit să o încercăm. Vă spun din start că este o mâncare mai grea și cu un sos gras. Francesinha, “micuța franțuzoaică” este de fapt o mâncare ce la originea ei avea multe tipuri de carne în diferite feluri, adică friptură de pui, de porc, de vită, cârnați tradiționali portughezi, afumați și cu usturoi, cârnați proaspeți cu multe mirodenii, jambon și alte feluri de mezeluri, toate stratificate pe o felie de pâine. Peste ultimul strat de cărnuri se pune iar o felie de pâine și o felie pătrată de brânză mai moale, de consistența celei topite. Se adaugă un sos de roșii cu, obligatoriu, bere și cu destule condimente, se spune rețeta secretă a fiecărui bucătar, se dă la cuptor câteva minute și gata. Se servește cu cartofi prăjiți și recomandarea este cu bere, noi am ales însă vinul. Și obligatoriu de mâncat cât este încă destul de caldă, grăsimile acelea topite adunate în sos nu sunt plăcute altfel. Și tot de preferat ar fi să o asociați cu o băutură alcoolică.

Rețeta se zice că a fost importată din Franța de cineva stabilit în Porto, originala era mult mai simplă dar a fost adaptată locului acum cam 60 - 70 de ani și a prins grozav la cei din Porto. Alte voci spun că a apărut aici într-o formă mult mai simplă în vremea invaziei lui Napoleon în nordul țării când soldații săi mâncau pâine cu carne și multă brânză, poate aceea mai aproape de ideea de sandwich, fiind fără sos.

La un alt local unde am mâncat, am văzut când aduceau la o masă și fracesinha cu un ou ochi peste brânza de deasupra, adică dacă tot e bombă calorică, de ce n-ar fi de mare putere?! Am aflat că există nenumărate rețete de francesinha azi, de la compoziții de ciuperci, creveți, vegetariene sau rețetele fără pâine. Nu cred că au aceeași savoare cu una din multe feluri de carne dar mă rog, clientul e stăpânul și dacă banul iese...

Restaurantul se află pe Rua Largo Ramadinha 75.

* * *

Beira Rio, o terasă pe malul râului Douro, în Vila Nova Gaia, am mâncat foarte bine dar serviciile au fost aproape un coșmar. După ce am călcat pragul unei crame din Nova Gaia doar pentru vizită și după ce am fost la degustare de vinuri că tot aveam reducere, am hotărât să luăm prânzul acolo, în orășelul de pe malul râului Douro... O mare problemă, terasele aveau locurile ocupate. Cu greu am găsit în interior la Beira Rio o măsuță liberă, locuri extrem de înghesuite și incomode. Dar la altceva nu aveam speranță atunci și acolo.

Aici am comandat eu un meniu turistic ce conținea, la alegere, o supă de linte sau două bucăți pastel de bacalhau cu un bol de măsline, unt și sosuri, apoi felul doi trei sardine cu cartofi copți, un desert la alegere, fructe sau prăjitură, o cafea și o apă minerală sau cola, totul la 15 €. Soțul a ales o friptură de porc cu cartofi prăjiți, o salată de sezon și 1 l bere. Nu știu ce au făcut ospătarii dar ne-am trezit și cu supa de linte deși am insistat că am ales pastelul și măslinele, au zis că e ok. Or fi avut prea multă și nu se îndurau să o arunce? Cert este că ¾ din bol a rămas neatins.

Toate produsele au fost foarte bune, sardinele potrivit de mari dar bine făcute, friptura de porc un deliciu, am gustat și eu o bucățică că prea o lăuda mâncătorul. Ce a fost de groază, serviciul!

După ce ne-au luat comanda a durat foarte mult până să aducă chiar berea, dozatorul fiind la un pas de noi și locul unde era un negru ce umplea paharele mari. Cât a durat și cu aducerea celorlalte produse și în ce ordine le-au adus, nu mai contează, la început am râs apoi nu prea ne-a mai ars.

La final, să plătim. Spunem ospătarului ce se ocupa cu asta, nu era o problemă căci totul fusese trecut pe calculator, era doar de dat un total și gata! A durat peste 15 minute! Atunci ne-am lămurit de ce veneau clienții și se postau în calea ospătarului și, culmea toți plăteau cu cardul și atât. Am făcut și noi la fel, am pus ce era de dar la loc în portmoneu și am plătit fix ce era pe bon, cu cardul. Cum zic românii, brânză bună în burduf de câine, păcat de bucatele gustoase la așa serviciu. Plus grupul sanitar care era neglijat, nu avea nici măcar hârtie igienică, nu trecuse nici o mătură pe acolo probabil de dimineață...

Restaurantul îl găsiți ușor, este în zona cramelor din Nova Gaia, pe partea opusă malului râului Douro și este bine semnalizat. Vi-l pot recomanda pentru mâncare foarte bună dar doar dacă nu aveți un timp limitat. Mă gândesc că este bun pentru o cină, când nu te uiți la ceas ci doar admiri luminile orașelor și reflectarea lor în apele râului Douro.

* * *

Mercado - Municipal Beira Rio este vechea piață a orașului Nova Gaia, modernizată și transformată într-un loc nou, inaugurată anul trecut dacă am reținut bine ce scria pe o plăcuță minusculă și practic unde se poate mânca, bea o bere sau doar o cafea ori înghețată. Tot aici sunt și două magazine de vinuri dar și pastelarii și chiar un magazin cu flori. Vechea piață a orășelului fost transformată după acest concept modern, probabil o provocare la cea din Lisabona.

Am intrat și noi dar peste tot mesele erau ocupate. Soțul se gândea să ia o bere de la standul central, nici vorbă însă, flăcăul ce administra standul abia făcea față comenzilor la mese. Așa că ne-am limitat la apă rece și niște uscături cu rol de gustare și am plecat. Este un loc modern de luat masa, cred că mult mai rapid decât terasa cu același nume unde am luat prânzul. Deși ne-am propus să revenim aici pentru o bere și mânca ceva dulce măcar, n-am mai avut timp.

Deci dacă treceți pietonal podul Don Louis sau dacă mergeți cu telecabina până la Cais do Gaia, veți vedea pe partea opusă acestuia, Mercado Municipal de Gaia, piața modernă unde primăria a închiriat spații micilor întreprinzători.

Am mai mâncat în 2 sau 3 locuri în Porto, localuri mici în general al căror nume mi-a scăpat, de foame uitam și de foto și tot, localuri care fiind mai micuțe erau și acceptabile ca preț dar la care am avut marele noroc de a da de bucătari foarte buni.

Cu mâncarea și băutura n-am avut nici o problemă în Porto, ba din contră am fost foarte mulțumiți atât în ceea ce privește prețurile (mai puțin Casa Portughesa de Pastel de Bacalhau) dar și calitatea și cantitatea. Prin pastelarii am făcut popas de câteva ori și, dacă pasteis de Belem nu ne plăcea cum arată, comandam o... cremă de zahăr ars!

Vă rog atașați youtube.com/watch?v=DZ9qCJ_6aH0 Where and what to eat in Porto

Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3835 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI