Cu lanterna la Laterna. Și un ceai, vă rog!

TIPĂREȘTE

Cum Paphos Love Nest Apartment, gazda noastră în cele 6 nopți petrecute în oraș vezi impresii se afla în apropiere de Tombs of the Kings Avenue, am căutat pentru cină un local situat pe acest bulevard.

N-a fost nevoie să ne întrebuințăm serios în acest demers, căci am ochit din prima zi, chiar vizavi de stația de autobuz Tombs of the Kings, Taverna Laterna. Și ne-a plăcut așa de tare, că am revenit de două ori, ignorând Vasileon 31 Taverna și McDonald’s-ul alăturate.

Deși recunosc că am mai avut un motiv: ne-a fost prea lene să mergem în altă parte, obosite cum eram după orele de zăcut pe șezlong la plajă… 😩

Revenind la Laterna, precizez că am frecventat-o exclusiv pe întuneric, căci în octombrie zilele sunt scurte. Iar bulevardul, și mai ales străduțele care duceau către „cuibușorul nostru de nebunii” erau destul de slab luminate, de unde și jocul de cuvinte din titlu, cu lanterna… Dar pentru știința voastră, Google Translate zice că „laterna” nu înseamnă lanternă, ci flașnetă. 

Ce-o fi în mintea grecilor, numai Zeus știe… 🤔

Să vedem acum informațiile obligatorii:

Spațiul de la Laterna este închis pe trei laturi și deschis doar spre trotuar cu uși glisante, așa încât prezintă uriașul impediment (din punctul meu de vedere) că nu se fumează decât la mesele din marginea dinspre bulevard😞. Am avut însă noroc de fiecare dată și am găsit una dintr-acestea liberă.

Panourile amplasate la intrare prezintă meniul – inclusiv cel pentru copii, și oferta zilei. Tavanul, de care presupun că pe timpul zilei se învârte ventilatorul, este lambrisat în lemn lăcuit într-o nuanță agreabilă de maro deschis care creează o ambianță primitoare, iar pe pereți sunt agățate tablouri cu imagini din Cipru și polițe pe care stau așezate diverse obiecte decorative sau sunt prinse funii de usturoi.

Barul aflat în spate, scaunele (cu pernițe confortabile) și mesele, vreo 20-25 în total, acoperite cu fețe în carouri, au fost confecționate din același lemn, o atenție la detalii care m-a surprins în mod plăcut. 

Laterna se prezintă drept „Cyprus tavern and grill” , și într-adevăr, meniul este în mare parte tradițional grecesc… 😛și bazat pe ingrediente locale.

La aperitive se poate opta pentru tzatziki, dolmades (sărmăluțe în foi de viță), brânză halloumi, pâine cu usturoi, în timp ce salatei grecești i se adaugă cele cu fructe de mare, pui ori avocado. Oferta pescărească include cod, sardine, pește spadă, sepie, caracatiță, creveți mari (prawns) sau mici (shrimps). Mai puteți comanda file sau kebab de pui, souvlaki (frigărui), shaftalia (o specialitate cipriotă de cârnați), paste, T-bone și rib eye steak, musaca, stifado (tocană), kleftiko (friptură de miel la cuptor) etc. etc. La deserturi stau cam prost, doar clătite, fructe, iaurt cu miere și înghețată.

Există meniuri speciale cu trei feluri la 19,90 euro iar vegetarienii nu au fost uitați: pentru ei, bucătarii prepară vinete, ciuperci, dovlecei prăjiți sau făcuți la cuptor ori cartofi umpluți cu legume și brânză.

La capitolul băuturi, localul punctează cu răcoritoare, cafele de diverse tipuri, cocktailuri, bere, ceva tării și vinuri.

În concluzie, un meniu suficient de bogat, după părerea mea, pentru a satisface mai toate gusturile.

V-am spus că am frecventat Laterna în trei seri. În prima, care a coincis cu ziua sosirii noastre în Paphos, eram hămesite după drumul obositor de la Larnaca, așa că pe la 7 ne-am prezentat la local cu intenția fermă de a ne ghiftui.

Ceea ce am și făcut!

Am fost preluați imediat de Christo, patronul sau șeful de local, un bărbat drăguț de vreo 50 de ani care, după ce s-a recomandat și ne-a întrebat cum ne cheamă și de unde venim, a aflat că suntem fumătoare🚬 și ne-a îndrumat să ne așezăm la o masă dinspre trotuar. Bănuiesc că omul avea fler și ne-a mirost potențialul… 😉, așa că a luat măsuri ca să ne fidelizeze (și a reușit).

Ne-a răsfățat, pur și simplu! 😁

Am sporovăit cu el (vorbește o engleză impecabilă) vreo 5 minute despre Cipru și ce apucaserăm noi să vizităm, și dintr-o dată ne-am pomenit, chiar dinainte să cerem meniurile, cu un coșuleț cu pită fierbinte și unt, un castronel cu tzatziki și o ditamai farfuria cu salată grecească. Totul on the house!

Aferim! Deși poate că nu ar fi recomandabil să folosesc acest turcism… 🙄 Mai bine zic „Să fie primit!” 🤣

Ne-am înfipt mintenaș în aceste aperitive grozave, pe care le-am ajutat să alunece pe gât cu un aperol spritz (eu), respectiv un gin tonic Elena. După care am comandat o porție de dolmades pentru amândouă, musaca pentru mine și calamari prăjiți pentru Elena. Calamarii au venit însoțiți nu doar de o farfurie cu cartofi prăjiți, ci și de o alta cu orez și legume fierte la abur.

Că așa era modelul! 😀

Am gustat din toate și mi s-au părut grozave. 😋 Poate pentru că îmi fusese foarte foame… Eram atât de îmbuibate, încât nici vorbă de desert, iar de băut nu a mai încăput decât o sticluță de Perrier. Care a costat nici mai mult, nici mai puțin decât 4 euro. Dar ce Dumnezeu, doar eram două doamne în vacanță!!! 🥳

La final am avut parte de o altă surpriză: câte un păhărel de zivania (rachiu local). La țanc după un asemenea festin, care nu ne-a scos din buzunar decât 55 euro, rotunjițiți la 60.

Foarte convenabil!

Starea noastră de bine a fost întregită de un bătrân lăutar care zdrăngănea la mandolină🎸, după ureche și cam aiurea, melodii grecești sau preluate din ultracunoscutul „repertoriu internațional” . Ne-a amuzat foarte tare muzicantul și l-am omenit cu câteva monede. Pentru că merita!

În a doua seară am ajuns la Laterna mai puțin înfometate. Am fost întâmpinate de același Christo, care ne-a salutat pe nume și ne-a îmbiat să ne așezăm la aceeași masă. De data asta ne-am mulțumit cu o porție de spaghetti cu seafood eu (12,90 euro), respectiv una de garlic prawns (18,90 euro) pentru Elena. Iar din partea casei am primit câte un păhărel de amaretto. Mâncarea la fel de gustoasă ca prima oară, dar localul era de data aceasta plin ochi, mai multe mese lipite fiind ocupate de un grup de ruși care aveau meniul prestabilit dar veniseră cu sticlele proprii de vodcă din care se adăpau cu conștiinciozitate... 😟 Erau cam zgomotoși, așa că ne-am retras devreme.

În fine, în ultima seară petrecută în Cipru am ales să luăm cina tot la Laterna. Eu am comandat kebab de pui iar Elena T-bone, câte un pahar de vin rose (foarte bun) și o sticlă mare de apă gazoasă. La început am fost servite on the house cu salată grecească iar totalul consumației s-a ridicat la 45 euro.

În toate serile serviciul a fost exemplar. Am apreciat promptitudinea și amabilitatea personalului, atmosfera prietenoasă, mâncarea savuroasă și prețurile rezonabile, așa încât recomand acest local, în special celor care se cazează în zonă. 👏

⁂

Dacă prima parte a titlului acestui review a fost un joc de cuvinte, a doua parte e o glumă. De ce? Pentru că nu sunt băutoare de ceai. Nu îl consum decât foarte rar, atunci când sunt răcită sau nu am încotro. Pentru că nu-i frumos să refuzi, nu-i așa?!! 😁

Dar Tea for Two se cheamă localul unde am poposit de două ori în jurul prânzului după câte o incursiune, fie la Parcul Arheologic vezi impresii, fie în Ktima vezi impresii. De una singură de fiecare dată, căci Elena, așa cum cred că v-am mai spus, a preferat să stea la plajă toată ziua. Deci „tea for one” , dar fără tea, vă rog… 😜

Tea for Two se află așadar tot pe bulevardul Tombs of the Kings, dar vizavi de Laterna și lângă stația de autobuz, de care îl desparte o stradă folosită de șoferi pentru întoarcerea vehicului de transport în comun, aici fiind capăt de linie.

E un local cu specific britanic și cipriot, fapt explicabil prin aceea că familia care îl deține este formată din localnicul Costas și englezoaica Jackie, care s-au cunoscut în 1990 când ea, venită în vacanță, l-a întâlnit pe el, viitorul soț, care lucra într-un bar.

Și uite-așa, din una-n alta, povestea (recte site-ul propriu) zice că s-au căsătorit. Și la inițiativa lui Jackie, care a vrut să onoreze visul de o viață al mamei ei de a deține o ceainărie care să-i servească pe doritori cu „afternoon tea and cakes” , s-au hotărât să deschidă (chiar aici, pe Tombs of the Kings Avenue) un mic local cu două-trei mese la care munceau amândoi din zori și până în noapte.

Sau cel puțin așa scrie pe site…, unde cei doi se mai laudă că au avut așa un succes, încât afară se făcea coadă chiar dinainte de ora de deschidere❕ Drept urmare, au cumpărat clădirea alăturată și s-au extins. Iar mai târziu au achiziționat alte două spații, pe Poseidonos Avenue la numerele 6 și 56, ambele funcționând și azi sub denumirea Tea for Two.

Localul de pe Tombs of the Kings Avenue e drăguț, cu o terasă deschisă și câteva mese și fotolii amplasate pe o bucată de gazon, acolo unde m-am așezat și eu în ambele dăți.

Fiind specializat în mâncare englezească, e frecventat asiduu de britanici, mai ales pentru micul lor dejun tipic, și scârbos, dacă vreți să-mi știți părerea, compus din ouă, cârnați de porc, fasole boabe, bacon, roșii, toast și gem. Groaznic, dar dacă așa sunt ei învățați de mici… 🤢

Meniul mai cuprinde burgeri, hot dogs, cartofi prăjiți, inele de ceapă, diverse tipuri de sendvișuri, paste, salate, și mai ales dulciuri: plăcinte cu cireșe sau mere, lemon meringue, prăjituri Pavlova și brownies. Chestii ușoare, mai mult gustări.

Așa cum vă ziceam, m-am „împiedicat” de ceainăria asta de două ori pe la prânz. Prima dată am comandat omletă cu bacon, care s-a dovedit a fi imensă și a venit acompaniată de cartofi prăjiți și o sălățică din salată verde, ceapă, castraveți și roșii. A costat 6 euro și mi-a ținut de foame până seara. Am primit gratuit o chiflă caldă și unt, și am plusat cu un espresso.

A doua oară am vrut să testez plăcintele lor, și am ales una fierbinte cu cireșe și topping de înghețată (4,30 euro), la care am adăugat obișnuitul meu frappe (3,25 euro). Foarte bune și plăcinta, și frappeul😋, iar serviciul a fost prompt și atent.

Deci dacă vă nimeriți prin zonă sau faceți o plimbare pe bulevardul Poseidonos, recomand o oprire pentru hidratare și o gustărică la unul din localurile Tea for Two. 

Mie mi-a plăcut! 🔟

---

VIZUALIZĂRI: 319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI