Springtime sau super meniul zilei...

TIPĂREȘTE

Inițial nu am crezut în relevanța unui review despre această locație, dat fiind faptul că sezonul litoral 2014 s-a terminat de mult, dar lipsa unor impresii anterioare despre această locație și observațiile mele asupra evoluției prețurilor în intervalul vară 2013 - 2014 m-a făcut să mă răzgândesc.

Am ajuns în stațiune în jurul prânzului și deoarece a durat un pic până să ne preluăm camerele, vezi impresii așa că ne-am hotărât să căutăm un loc unde să servim masa de prânz. La sugestia mea, ne-am decis pentru Springtime un local gen împinge tava, aflat în imediata apropiere a Hotelului Sara, care se bucură de o foarte mare popularitate în stațiune și despre care și eu auzisem doar lucruri bune, prețuri mici pentru litoral, mâncare proaspătă, porții imense... câinii cu covrigi în coadă, etc.

Localul este împărțit să zic așa în patru secțiuni - în față se află secțiunea grill/minuturi, în stânga, chiar la intrare zona cofetărie cu prăjituri și înghețată, după care urmează sectorul pizza, iar în partea dreaptă se află împinge tava, probabil zona cea mai solicitată a localului. Mese veți gasi și în interior în toate cele 4 sectoare, dar și pe terasă, care înconjoară aproape complect locația.

În ceea ce privește ultima secțiune, peste tot tronau afișe cu „super” meniul zilei la doar 13 lei compus din ciorbă de legume, șnițel cu piure și salată de varză sau castraveți/murături, am spus și noi ok, hai să nu mai pierdem vremea și să alegem meniul zilei cel puțin pe afișe arăta super, urmând ca pe viitor să optăm și pentru altceva dacă nu vom fi încântați de opțiunile din meniul zilei. Ne așezăm la coadă și după aproximativ 10 minute eram la masă cu tava în față. Ciorba a fost ok nu am nimic de obiectat, chiar avea gust, iar componentele ei proaspete, cu felul doi a fost mai cu cântec – piureul de cartofi era din fulgi, treceam cu vederea acest lucru, dar aveau la apă de nu mai era nevoie să bei după nimic, iar snițelul subțire spre foarte subțire, micuț și destul de cauciucat. Nu am comentat nimic, mai ales că nu i-am văzut pe ceilalți să se plângă de el așa că am zis că am nimerit eu o bucățică mai fragedă. Am optat pentru salată de varză care și ea a fost ok. Meniul a fost complectat cu o chiflă, bună pe post de armă albă (de altfel în cele 7 zile petrecute pe litoral nu mi-a fost dat să savurez produse de panificație proaspete în stațiunea Neptun sau nu am știut noi unde să căutăm) și un Ciuc Radler/Coca Cola, care au mai adăugat 11 lei la consumație. Bine am zis, pentru 37 de lei două persoane a fost mulțumitor, e drept nu mă laud că m-am săturat, dar decât nimic...

Seara, după sesiunea obligatorie de bălăcit și soare, obosiți încă de pe drum ne-am mulțumit să ronțăim diverse produse din bagajul propriu. A doua zi la prânz – hopa și noi din nou la Springtime pentru o nouă sesiune din meniul zilei. Recunosc că mi-am pus câteva semne de întrebare, când pe drum, pe afișe trona același super meniu al zilei, dar ne-am zis că totuși e destul de dificil să schimbi reclamele zilnic. Surpriza a venit însă în local, când la întrebarea noastră ce aveți în meniul zilei răspunsul a fost, a-ți ghicit - ciorbă de legume, șnițel cu piure și salată de varză sau castraveți/murături. Ok, am înțeles, probabil s-au pregătit prea multe porții cu o zi înainte, așa că au optat pentru același meniu și pentru azi, am zis eu încercând să-i scuz. Am ales altceva: 2 ciorbe a la greque, un piure (se vede că nu era de la meniul zilei deoarece nu mai era așa apos) cu pulpe de pui și o porție de cartofi prăjiți cu pulpe de pui, 2 chifle – 44 de lei, ceva mai scump dar și din nou, destul de mici porțiile în opinia mea.

Pentru seara celei de a doua zile am optat pentru o cină la mână, mai exact 2 saorma sandwich, 11 lei bucata, bune, suficient de mari, chiar nu am avut nimic de obiectat.

A treia zi – smile – la prânz din nou la Springtime, din nou super meniul zilei, din nou aceleași afișe, din nou aceeași compoziție a meniului, invariabil mă adresez domniței de la servire:

- Cam pe când estimați modificări în „super meniul zilei”

- Cam pe anul următor...

- Mulțumesc, la revedere

Ofuscat, profit de o altă ofertă Springtime și aleg pizza + băutură doar 14 lei, asta după o nouă sesiune de stat la coadă în căldura din local. Victorie! Vine pizza, dar bucuria dispare rapid când o văd, probabil fetița mea de 1 an jumate s-ar sătura, dar un adult în nici un caz, cât despre gust – no comment.

Pentru cina din a treia zi, ca de altfel și pentru celelalte cine după o scurtă ședință de grup am decis să mergem în Venus la Larisa, tot un împinge tava, dar... Pentru restul meselor de prânz ne-am descurcat fiecare cum am putut, testând alte localuri, eu unul într-o zi am preferat chiar Constanța. De altfel am observat că faza cu meniul zilei era un tipizat pentru stațiune, existau unele mici diferențe în sensul că în unele locuri puteai opta pentru două tipuri de meniu sau beneficiai de un mic desert, cu observația că dacă ajungeai mai târziu nu prea mai aveai din ce alege.

Mici concluzii:

- pentru stațiune mi s-a părut o opțiune de luat în considerare, dar pentru maxim 2-3 vizite, cei mult strică;

- destul de scump dacă sari peste meniul zilei;

- porții mici, slăbuțe calitativ;

- mâncarea deseori gătită insuficient;

- dulciurile au același gust și nu foarte proaspete, personal nu le-am încercat, m-au informat colegii de vacanță;

- nu sunt un gurmand, chiar dacă poate arăt ca unul, dar în general m-am ridicat de la masă mai mult flămând decât sătul și nu am fost singurul.

- totul funcționează după principiul viteză – time is money;

- e greu de găsit o masă liberă/curată la orele de vârf;

- pizza, mai bine nu intru în detalii;

- șaorma și ceafa de porc la grătar unul dintre puținele plusuri;

- personal sictirit deși era doar luna iulie, mă întreb cum au fost în septembrie;

- lichidele mai scumpe ca pe plajă;

- și nu în ultimul rând – reclama sufletul comerțului.

Chiar dacă voi mai ajunge în Neptun mi-e greu să cred că mă voi mai întoarce aici, de altfel prefer să mă orientez spre alte destinații de vacanța, ultimii doi ani fiind un rău necesar, care nu au făcut altceva decât să-mi întărească unele convingeri.

---

VIZUALIZĂRI: 11005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI