Specialitati gastronomice in Portugalia

TIPĂREȘTE

Pentru ca am observat ca s-a deschis o noua rubrica despre restaurante in Lisabona m-am gandit sa postez cateva impresii despre gastronomia portugheza asa cum am perceput-o eu.

Anul acesta, spre deosebire de anul trecut am gasit o Lisboa usor mai obosita, mai marcata de greve, dar cu un apetit gastronomic la fel de intens, e drept usor majorat la pret cu cca 4-5%, depinde de zona si locatie.

In Portugalia se mananca bine, la preturi inca rezonabile. Nu mai este o noutate ca cele mai bune preparate si preturi sunt practicate de micile restaurante cu doar cateva mese aflate nu pe marile bulevarde lusitate, ci pe stradutele laterale sau in localitatile mici din apropierea marilor aglomerari urbane.

Bucataria lusitana, desi nu la fel de rafinata ca cea franceza de pilda, are state vechi, sa nu uitam ca portughezii au fost primii europeni, care in secolul magnific al marilor navigatori au adus pe batranul continent din teritoriile indepartate ale orientului, tomatele, cartofii, ceaiul, condimentele si mirodeniile.

Bineinteles la mare concurenta fiind cu spaniolii, bucataria portugheza are foarte multe puncte comune cu cea spaniola. Ingredientele ca piri piri - ardei foarte iuti, piperul negru, scortisoara, sofranul sunt folosite in mod curent si din belsug.

Portughezii au si un ulei de masline de foarte buna calitate. Am vazut plantatiile de maslini in drumul parcurs intre Lisabona si Evora unele mai tinere, altele mai "tomnatice" toate insa ingrijite si raspandite pe suprafete mari cu mare generozitate.

Micul dejun numit pequeno almoco este in general frugal, cafea, paine in general prajita, gem foarte dulce, unt, o felie de sunca ocazional. sau fie numai un croissant. Bineinteles la hotelul Rezidential Horizonte unde am stat si anul trecut si anul acesta se servea un mic dejun continental, consistent continand si ceva oua, cake, cascaval, cereale., suc.

Pranzul - numit almoco insa este respectat si prelungit cu o mica siesta.

La ora pranzului functionarii merg in general la micile restaurante unde servesc masa si stau la un pahar de vorba... II recunosti, sunt in general imbracati la costum, curat si civilizat, fara ostentatie, discreti.

Cina numita jintar se serveste in general dupa ora 20, cam pana la 22,30 si este respectata cu sfintenie.

Gustarile sunt la ordinea zilei, in viteza in pasteleria si saldo de cha (patiserii si ceainarii) si sunt nelipsitele pasteias de belem sau alte foetaje, cafeaua si racoritoarele.

Multe restaurante au pratos do dia - meniul fix pentru masa de pranz care nu depaseste 14-15 Eur si este indestulator., dar nu foarte atragator pentru turistul dornic sa guste specialitati.

Masa incepe cu couvert - un antreu pe care daca nu il doriti trebuie sa-l refuzati de cum v-a fost adus. In general nu veti fi intrebati dar va fi adus. Atunci este momentul acceptarii sau al refuzului. Personal l-am acceptat de mai multe ori si nu mi-a parut rau pentru ca acesta contine paine prajita, chifle calde, pate de peste, pate din branza, toate specialitati. O asemenea specialitate am mancat la una dintre mese reprezentand o paine cu carnati deosebit de gustoasa, si o branza gen mozzarella usoara si moale din oaie si capra numita queijo fresco foarte fina si delicata.

La specialitati va pot de asemenea spune ca am mai mancat o branza din lapte de capra de o calitate extraordinara, numita serra de Estrela, intradevar cam scumpa, dar o incercare merita facuta.

La capitolul bauturi aperitiv au un rachiu - aquardente - apa de foc foarte gustos si nu foarte tare, iar berea portugheza marca Sagres este gustoasa si nu foarte alcolizata. Tot la acest capitol ar fi o greseala sa nu amintesc Ginja- visinata foarte aromata, de fapt un rachiu dulce acrisor din visine pe care il puteti bea cu placere si spune Saude ca un autentic portughez.

Portughezii beau prioritar vin. iata de ce vita de vie adusa si cultivata de civilizatiile vechi de la greci, cartaginezi este la mare pret. Vinurile sunt denumite dupa regiunile de unde se recolteaza vita de vie. Bineinteles la loc de cinste se afla vinurile de Porto reunite sub podgoriile Duoro. Sunt vinuri foarte aromate si puternice obtinute cu adus de brandy inainte de oprirea fermentatiei transformand zaharul in alcool. numite Esgana, Rabigato. etc. Sunt consumate mai ales la deserturi. Dintre vinurile rosii am vazut mult pe cele numite Tinta Francesca, Bastardo. Vinul verde de Minho este similar, sau cel putin asa mi s-a parut mie cu sangria spaniola.

Si zona de sud a Portugaliei se poate mandri cu un muscat de Setubal.

Despre vinurile de Madeira nu pot spune decat ca sunt minunate. Mi s-a spus ca se obtin prin incalzire la 50 de grade timp de 6 luni. Nu sunt cea mai indreptatita sa-mi dau cu parerea in privinta vinurilor decat in calitate de umila novice in domeniu. O statistica citita intr-unul din magazinele din Cascais de unde am cumparat cateva sticle, pentru cadouri spunea ca Portugalia are cca 400.000 ha de vita de vie iar locuitorii ei sunt fruntasi in lume situandu-se printre primele 5 tari in care un locuitor bea aproximativ 53 l de vin anual., sa inteleg ca noi romanii suntem mici copii???

Dar pentru ca am baut suficient pana acum trebuie sa vorbim si despre mancare.

Am incercat bineinteles caldon verde - supa verde o supa crema de cartofi, varza taiata foarte fin si carnati. Nu am fost foarte impresionata.

O alta sopa a portuguesa este aceasi supa verde insa cu adaos de brocoli, morcov, fasole, asa un fel de supa taraneasca foarte consistenta.

Mi-a placut insa foarte mult sopa de marisco - supa cu fructe de mare, gustoasa si consistenta.

Curiozitatea m-a impins la o sopa de pedra - supa de piatra, de fapt o ciorba de fasole cu bucati de carnati, prea consistenta si grea dupa gustul meu

Oricum portughezii iubesc pestele si surprinzator pentru mine, carnea de porc. Garniturile sunt din abundenta formate din cartofi pregatit sub orice forma si orez.

Felul principal al mesei la mare pret este arrozo de marisco - orez cu fructe de mare sau orice alt fel de peste. Stand la o masa intr-un restaurant am observat o pereche care cu o scobitoare mai mare, un fel de tepusa delicata luau dintr-o farfurie niste melcisori mici, le sugeau interiorul si apoi ii dadeau la o parte. M-am dumirit mai tarziu vazand si la alte mese... este o "specialitate" se numeste carcois - melcisori mici. Nu am incercat m-am temut ca nu voi stii sa-i "operez" si nu numai...

Dar sa ma intorc la fructele de mare, sepii, crabi, caracatite, creveti, moluste pe care le puteti alege din vitrina restaurantului si comanda.

Piesa de rezistenta a meniului de peste este insa bacalhau- mancare nationala. Navigatorii pescuiau sarau si uscau codul pentru a tine tot timpul calatoriilor lor, de aici se spune ca portughezii au 365 modalitati de a-l pregati, una pentru fiecare zi a anului.

Personal am mancat bachalau con batatas e grelos - cod cu cartofi si frunze nab, robalo na gulha- lupul de mare la gratar, asemanator doradei.

Pestele spada - espadarte, saridinha, sarga - dorada sau linguado sunt serviti la gratar cu legume, cu cartofi si in general sunt bine condimentati si gustosi.

Am mai avut o experienta nu foarte reusita incercand intr-o seara ceva mai usor spaghete bologneze, mare greseala, nu mergi in Portugalia sa mananci spaghete, mi-am asumat-o...

La capitolul mancaruri cu carne, specialitatea nationala cozido a portuguesa - tocana de legume cu carne nu am incercat-o dar am vazut ca era comandata din belsug. In schimb am incercat caldeirada - tocana de legume cu fructe de mare, peste, vin alb, ulei de masline, piri piri, ghimbir, usturoi, servita cu paine prajita dupa care a trebuit sa beau consistent pentru a ma racori.

In Evora (vezi impresii) am mancat insa o salata de fructe de mare usoara dar consistenta si un fel renumit portughez- alcara - felii de carne foarte frageda care ti se topesc in gura, aproape nefiind nevoie sa folosesti cutitul.

Mancarurile portugheze sunt foarte bine preparate, sunt gustoase si satioase iar portiile sunt mari si consistente. Esti intrebat daca doresti si paine, de cele mai multe ori nu este necesara.

Patiseria este deosebita, mai ales pasteias de Belem (vezi impresii). Au peste 200 de feluri de deserturi autentice in general variatiuni de tarte cu creme, budinci, foetaje. Am mancat ceva deosebit, caracteristic zonei Algarve o prajitura cu martipan, smochine, miere, foarte consistenta, ecou al patiseriei maure.

va doresc tuturor vacante frumoase

il rog pe web daca vrea sa introduca Nelly Correia - Saudades da minha aldeia (dor de satul meu) - multumesc anticipat

---

VIZUALIZĂRI: 10298 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI