Mâncare bună într-un cadru mirific

TIPĂREȘTE

Despre satul tradițional Klima v-am povestit câte ceva în articolul anterior – un loc de-a dreptul mirific, cu valurile mării spărgându-se ritmic în șirul de căsuțe pescărești viu colorate... Știam că există aici o tavernă, cineva ne spusese că prețurile sunt cam mari, dar eram flămânzi și însetați și n-aveam de gând să ne cramponăm de asta; noi avem o vorbă: „Doar nu mănânc aici în fiecare zi!”

Am reperat-o rapid, practic drumul duce până în mica parcare unde am lăsat mașina, la doi pași de grădina plină de flori și de terasa generoasă. O singură masă era ocupată, deci nici vorbă să ducem lipsă de locuri! :) Am ales și noi una în zona acoperită, chiar dacă eram mai departe de mare; era prea cald ca să stăm în plin soare.

Am aruncat o privire în jur, mi-a plăcut stilul aerisit și simplu, mult alb și bej, câteva pete de culoare ici-colo. Principalul obiect de decor era o barcă (se pare că e o modă asta în Milos, aveam să mai întâlnim așa ceva și pe la alte taverne).

Ni s-au adus rapid suporturi de hârtie personalizate, farfurii, pahare, seturi de tacâmuri învelite în șervețele și, desigur, meniuri, pe care am început să le studiem cu nerăbdare. Am remarcat mai multe capitole: salate, brânzeturi, aperitive reci, pește și fructe de mare, alte tipuri de carne, dulciuri; erau și vreo două variante pentru copii și m-am amuzat când am citit – „I’m not hungry...” (pe bază de pește) și „I don’t know…” (pe bază de pui). În fine, nu era cazul nostru, nouă ne era foame și am fost capabili să ne hotărâm destul de repede.

Am ales o salată cicladică (9 euro), s-o împărțim, iar ca fel principal, eu – musaca de fructe de mare (16,5 euro), iar Tati – caracatiță cu piure de vinete (15,5 euro). Am fost întrebați dacă dorim pâine și am luat o singură porție (1,6 euro). Pentru hidratare, câte o bere Mithos (3,8 euro).

Odată comanda lansată, a venit vremea să vizităm toaletele, care se află în aceeași clădire cu bucătăria, dar au intrare separată, direct de afară. Extrem, extrem de curate (asta am remarcat peste tot pe insulă, fără excepție) și corect dotate, inclusiv cu soluții dezinfectante pentru mâini (cu siguranță, e o cerință obligatorie). În plus, mi-au plăcut foarte mult oglinzile decorate cu cochilii de scoici și melci!

Nici nu se-ntorsese Tati de la budă, că deja masa era plină. Am primit băuturile, un coș în care se găseau mai multe tipuri de pâine și un bol cu 2 secțiuni, una conținând câteva măsline, iar cealalată ulei de măsline. Imediat după aceea a venit salata. De dimensiuni considerabile, aceasta conținea roșii cherry de mai multe culori, măsline, crutoane și un guguloi de brânză proaspătă, moale, fină și ușor sărată. Salata era deja asezonată cu muguri de capere scoși din saramură, oregano și ulei de măsline. A mers la marele fix cu pâinica proaspătă și delicioasă!

N-am așteptat mult nici pentru felurile principale. Musacaua mea a venit într-un vas rotund din ceramică, din care mi-am transferat puțin câte puțin în farfurie, să se răcească mai repede. Foarte gustoasă! Bogată în „cărniță” intercalată între straturi de vinete, dovlecei și cartofi, exact cum am văzut când am fost prima dată în Grecia, în Zakynthos. Tati a primit 2 tentacule uriașe, cred că erau gătite la cuptor, capetele un pic cam tari (mâțele n-au făcut mofturi însă). Drept garnitură – o grămăjoară de piure de vinete (nu vă strâmbați, că era bun), un pic de salată și o bucată de lămâie. N-a durat mult să le dovedim, mai ales că am avut ajutoare! ;)

Deserturi noi nu prea consumăm, oricum nu prea mai aveau unde să intre, dar un digestiv ar fi mers, așa că am cerut câte o cafea grecească (2,3 euro bucata). Tati a propus s-o savurăm la una din mesele de lângă mare, eu m-am opus, să nu le dăm oamenilor aiurea de treabă... Tati a deschis gura totuși, iar drăguțul de chelner a aprobat cu entuziasm (cel puțin așa părea). Așa că ne-am mutat în buza mării pentru următoarele 10 minute. Cafeluțele au venit servite direct în ibricelele în care au fost făcute și separat am primit cești, să ne turnăm singuri. Din partea casei am primit și câte o porție mică de sorbetto de lămâie; i-am făcut loc și ei până la urmă...

Nota a totalizat aproape 55 euro, un preț normal pentru Milos, după cum aveam să ne lămurim în final. Am plătit cu cardul și ni s-a eliberat bon de casă. Am lăsat ceva firfirei drept mulțumire, ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre amabile și ne-am urnit (cu destul de multă greutate)...

Deși am avut un pic de emoții, până la urmă taverna din Klima a fost o experiență frumoasă, pe care nu s-a mai nimerit s-o repetăm, dar pe care o recomand cu drag oricui ar ajunge pe acolo la ora mesei.

Gazde extrem de amabile, ca dealtfel cam peste tot pe insulă.

Porții mari, gătite excelent.

În buza mării, în mijlocul frumosului sat pescăresc tradițional Klima.

---

VIZUALIZĂRI: 945 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI