Delicii marine la vestita Medousa

TIPĂREȘTE

Cât pe ce să uit de Medousa, dacă vă puteți imagina! Bine, nu de tot, dar sigur îmi ieșise din cap atunci când am depășit indicatorul de intrare în satul tradițional pescăresc Mandrakia. Citisem despre ea prin bloguri, cineva mi-o recomandase pe fb, altcineva o recomandase altcuiva... Așa cum fac de obicei când un obiectiv îmi suscită interesul, îl localizez pe hartă și pe urmă pot să uit de el, căci sigur îmi va aminti harta la momentul oportun. Se pare că pe Medousa am uitat s-o pin-uiesc. Fiind însă singura tavernă din sat, era imposibil să nu ne iasă în cale.

Nu mi-am putut opri o exclamație plină de bucurie atunci când am întâlnit-o și mi-am adus aminte! Mâncaserăm destul de bine dimineață și, deși ora prânzului cam trecuse, nu prea ne era foame, dar așa ceva nu se ratează, i-am zis și lui Tati! „Bine, dar hai întâi să ne mai foim pe-aici, că pe urmă, cu burțile pline, mai greu...” Corect. Mai ales că știam din experiențele anterioare că dacă te plasezi măcar 10-15 minute în calea aromelor ce răzbat din bucătăria unei taverne grecești, te pălește foamea garantat, chit că abia te-ai ridicat de la masă!

Cam atâta ne-a luat să ne foim, Mandrakia e un loc mic (dar plin de farmec, cu glofulețele lui cu case și bărci colorate). Pe urmă ne-am îndreptat spre terasa acoperită a Medousei, unde ne-au întâmpinat doi ospătari echipați de pandemie, cu niște viziere mici fixate de bărbie, care le acopereau fix gura și nasul, permițând frunții să „respire” (am întâlnit deseori pe insulă acest model).

Terasa cu pricina are formă de L, înconjoară casa pe două laturi, în față și lateral și numără 5-6 mese, unele de 2 persoane, altele un pic mai mari. Majoritatea erau deja ocupate, singura liberă era pe partea laterală, dar ospătarul care ne-a condus acolo ne-a zis că-i una dintre cele mai bune poziții, pentru că-i mai apărată de vânt. Mai există câteva mese pe platforma din fața restaurantului, dar acestea erau în plin soare și nu prea ne surâdea ideea.

Ne-am instalat, am primit meniuri și am fost lăsați să le cercetăm. Oferta nu e deloc stufoasă, cuprinde câteva feluri de salate, aperitive, brânzeturi locale (de fapt, era o mențiune pe prima pagină că absolut toate ingredientele provin de pe insulă), mâncăruri pe bază de pește și fructe de mare și doar 3 variante cu alte tipuri de carne. Totul pe 2 coloane, pe o singură pagină. Încă o pagină cu băuturi și asta-i tot.

Am ales câte un aperitiv, Tati o salată Medousa (de fapt, varianta half = 6,4 euro), iar eu o porție de tyrokafteri (cremă de brânză frecată cu boia iute, 4,6 euro); oricum aveam să „ne combinăm” , ca de fiecare dată. Pe urmă, câte un fel principal, sardine la grătar (8,3 euro) pentru Tati și souvlaki cu pește-spadă (12,9 euro) pentru mine. Am fost întrebați dacă vrem pâine și am apreciat că o porție (2 euro) ne va ajunge la amândoi. De băut, am luat o sticlă mare de apă (1,3 euro) și o carafă mică (0,5 l) de vin roze (4,9 euro).

Ni s-a aranjat imediat masa, cu suporturi personalizate de hârtie, farfurii, pahare, șervețele. Odată cu băuturile brumate, am primit coșul de pâine, în care erau și tacâmurile, înfășurate în șervețele, precum și o sticluță cu 50 ml ulei de măsline extravirgin, al cărui dop era sigilat. Ni s-a explicat că legea nu le permite să pună pe masă recipiente cu ulei reutilizabile (știam asta), că sticluța costă 1,9 euro și putem s-o refuzăm dacă vrem, căci salata noastră va veni deja asezonată. N-am refuzat-o, am adus-o acasă ca suvenir, acum se odihnește pe masa din „bucătăria” de la serviciu, unde-mi mai fac din când în când câte-o salată.

A venit vremea să vizităm toaleta, în care se intră direct de pe terasă; sunt 2 încăperi micuțe, într-una se află WC-ul, în cealaltă chiuveta cu accesoriile sale, totul extrem de curat și dotat corespunzător.

Abia am avut vreme să degustăm 2-3 guri din vinul aromat, că a și început să vină mâncarea. Salata conținea roșii proaspete și uscate, felii de castraveți și dovlecei, ceapă, cartofi fierți, fasole roșie și oregano; foarte bună și sățioasă și a mers de minune alături de crema de brânză iuțică și de pâinea proaspătă. Am primit după aceea rapid și celelate feluri, grecii nu prea știu ce-s ăia timpi morți. Pe farfuria lui Tati se odihneau 10-12 sardine, fiecare dezosată și desfăcută în două, stropite cu ulei de măsline; alături, un sfert de lămâie. Frigăruia mea era uriașă, bucățile de pește erau intercalate cu felii de legume (ardei și ceapă), totul stropit cu un sos demențial de lămâie și muștar și acompaniat de o lingură de salată rece de legume (cartofi, morcovi, spanac). Foarte mult ne-au plăcut toate, indestulătoare porțiile și extrem de bine gătită mâncarea! Eram în extaz amândoi.

La final se cerea un mic digestiv, așa că am comandat câte o cafea grecească (4,6 euro). Am primit-o însoțită de un desert din partea casei, câteva gogoșele înecate în miere cu scorțișoară. Am plecat cu burțile până în pământ, evident după ce am achitat (cu cardul) nota de plată, care a însumat aproape 47 euro și am mulțumit ospătarului nostru cu câțiva firfirei.

Ne-a plăcut așa de mult la Medousa, încât a doua zi am recidivat, de data asta la cină. Previzibil, am găsit ocupate toate mesele de pe terasa descoperită, așa că tot pe cea acoperită am nimerit, dar pe partea din față. Eu știam clar ce vreau, gustasem cu o zi în urmă din sardinele lui Tati și-mi rămăseseră la suflet, așa că acum doream o porție doar pentru mine! ???? Tati și-a comandat un fel de mâncare ce se cheamă galeos, în principiu bucățele de cod prăjite (8,7 euro). Am zis că nu luăm aperitive, că-i prea mult, dar până la urmă nu ne-am putut abține, prea sunau apetisant: o porție de ardei capia umpluți cu cremă de brânză (5 euro) și una de pitarakia (6,5 euro), despre care citisem că-s niște plăcințele specifice insulei.

Totul a fost minunat din nou, frumos prezentat, proaspăt și gustos. Am stropit tot cu roze și apă rece. În plus, ne-au acompaniat un superb apus de soare și freamătul continu al mării. Am primit și acum desert din partea casei, câte o bucată de pepene roșu, rece și dulce. Săru’ mâna pentru masă! Total 36,7 euro.

De data asta, eu sunt în postura să recomand Taverna Medousa din Mandrakia și o fac fără cea mai mică reținere! Pentru noi, se află cu siguranță în top 3, nu mi-e clar dacă pe locul 1 sau 2, la bătaie cu o alta, despre care o să vă povestesc când îi va veni vremea (curând, sper).

Ospătari atenți și discreți, foarte eficienți, foarte corecți și politicoși.

Ex-cep-ți-o-nal! De încercat sardinele la grill, stropite cu ulei de măsline și lămâie.

Pe țărmul mării, în micul sat tradițional pescăresc Mandrakia.

---

VIZUALIZĂRI: 604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI