Taverna Marelui Paharnic. Culori, arome și gusturi grecești la Comana

TIPĂREȘTE

Prima nostră ieşire din Bucureşti, după trei luni lungi şi apăsătoare în care a trecut primăvara peste noi fără să ne dăm seama, a fost la Comana. La mai puţin de 40 km. depărtare de capitală, comuna Comana a devenit în ultimii ani o frumoasă zonă de relaxare şi agrement, binevenită pentru locuitorii din Bucureşti, Ilfov şi Giurgiu. Are o mulţime de atracţii turistice pentru toate vârstele... Mânăstirea Comana, Casa Memorială Gelu Naum, Satul Meşteşugarilor, Parcul Natural Comana care cuprinde păduri, bălţi şi mlaştini întinse, Delta Neajlovului.

Amplasată într-un cadrul natural fermecător, Comana a stat ani de zile în umbra unor zone turistice mult mai cunoscute din jurul Bucureştiului. După inaugurarea Resortului Casa Comana şi restaurarea Mânăstirii Comana printr-un amplu proiect cu finanţare europeană, comuna giurgiuveană a început să capete alură de mică staţiune turistică. Curată, cochetă, cu case frumoase înconjurate de flori şi pomi fructiferi, cu trotuare mărginite de copaci, cu un mic centru administrativ dischisit, cu indicatoare bine amplasate care semnalează prezenţa obiectivelor turistice, Comana surprinde plăcut orice călător care ajunge pe aceste meleaguri.

Într-o dimineaţă de sâmbătă, înainte ca bucureştenii să se trezească bine, am ajuns repede la Comana, în doar 45 de minute. Noi locuim în zona Parcului Carol aşa că am ieşit rapid din oraş pe Şoseaua Giurgiului, pe la Jilava şi ne-am continuat drumul pe DN5 Bucureşti-Giurgiu prin 1 Decembrie şi Adunaţii Copăceni, de unde am luat-o la stânga prin Varlaam, Mogoşeşti, Grădiştea, Comana. A fost un pic aglomerat în zona podului de peste Argeş care se afla în lucru dar după ce am părăsit DN5, drumul ce trece prin sate îngrijite, de oameni gospodari a fost liber şi plăcut. La întoarcere, am oprit şi am cumpărat legume, cireşe şi caise de la sătenii care-şi vindeau roadele la poarţile caselor. Mult mai ieftine ca la piaţă, proaspete şi foarte gustoase... ca la ţară!

Din Bucureşti la Comana se poate ajunge cu microbuzele firmei C&I care pleacă, aproape din oră în oră, de pe capătul tramvaielor 7 şi 25, de la Gara Progresu (la capătul Şos. Giurgiului sau altfel spus, la intrarea în Jilava).

Prima noastră oprire a fost la Mânăstirea Comana, ctitorită de Vlad Ţepeş în secolul al XV-lea ca mânăstire-cetate cu ziduri de apărare. Aflată la doar 40 km. de Giurgiu, Mânăstirea Comana a fost parte a sistemului defensiv de apărare a capitalei, fiind de multe ori atacată, incendiată şi distrusă de turcii care s-au aflat vreme de câteva secole la Dunăre. După 1990, mânăstirea a fost restaurată şi a fost amenajat un muzeu interesant pe care l-am vizitat pe îndelete cu altă ocazie. N-am ratat nici de data aceasta magazinul care vinde, pe lângă diverse obiecte şi cărţi bisericeşti, multe produse manufacturate la mânăstire (siropuri, dulceţuri, sucuri, vin, zacuscă, ceaiuri, săpunuri naturale). Am cumpărat ceai de salvie şi gălbenele, sirop şi dulceaţă de zmeură, săpun cu sorţişoară şi suc de mere. Foarte bune... puteţi cumpăra produse naturale, de bună calitate, contribuind astfel la întreţinerea mânăstirii.

Prin spatele mânăstirii, am coborât pe malul Neajlovului într-o zonă frumos amenajată, cu alei, foişoare şi pontoane de unde poţi privi râul mărginit de sălcii, stuf şi papură. Înainte a a pleca spre Casa Comana, am intrat pentru o clipă în Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial, un loc emoţionant, în care orice cuvânt devine de prisos. Acolo doar lacrimile vorbesc.

De la mânăstire până la Casa Comana să tot fie un kilometru, poate mai puţin. Parcarea este mare, cu toate acestea în zilele de sărbătoare se dovedeşte adesea neîncăpătoare. Dimineaţa a fost linişte dar după ora prânzului, lumea a năvălit de-a dreptul pe aleile parcului. Noroc că este loc suficient... unii vizitatori s-au îndreptat spre centrul de echitaţie ori spre Parcul de Aventură, alţii se plimbau pe lac cu vaporaşul, bărcuţele sau caiacele. Mulţi se întreceau cu bicicletele sau trotinetele pe aleile din jurul lacului sau întinseseră păturile pentru un picnic în poieniţă. Fără muzică şi grătare, bănuiesc că este interzis deoarece ne aflăm pe teritoriul Rezervaţiei Naturale Comana! Trenuleţul care dă roată parcului încă nu pornise la drum, locul de joacă pentru copii era închis dar ce folos... copiii, cu părinţi cu tot, se îmbulzeau la tiroliană...

Ne-am plimbat pe aleile umbroase dar şi în plin soare, pe malul lacului, admirând parcul foarte bine îngrijit cu gazonul tuns şi ronduri de flori, care de care mai frumoase şi mai iscusit aranjate. Bujorii se trecuseră demult, trandafirii plăliseră sub arşiţa soarelui dar levănţica era înflorită şi ne-a încântat cu mirosul ei delicat care-mi aminteşte de şifonierul bunicii. Cu toate că Resortul Casa Comana ocupă o suprafaţă foarte mare şi este vizitat de o grămadă de oameni, totul este impecabil, este greu să găseşti un cusur. Ce bine ar fi dacă staţiunile de pe litoralul nostru ar arăta ca parcul de la Casa Comana!

N-am putut refuza plimbarea cu vaporaşul prin Delta Neajlovului, cea mai mare zonă umedă din sudul Rpmâniei, chiar dacă am fost primiţi doar cu mască şi aşezaţi câte o persoană pe o bachetă de două locuri. Desigur, dacă cei doi oameni fac parte din aceeaşi familie sau sunt prieteni, se pot aşeza unul lângă altul. O plimbare minunată pe lac şi pe canalele Deltei Sudului... ne-am amintit de vacanţele "normale" din verile trecute! Am văzut raţe cu bobocei, lişiţe, lebede şi o mulţime de nuferi înfloriţi...

După plimbare ni s-a făcut foame şi ne-am îndreptat spre Taverna Marelui Paharnic, cu specific grecesc aşa cum spune numele ei. În cadrul Resortului Casa Comana sunt mai multe restaurante şi terase, la mijlocul lunii iunie fiind deschise doar terasele. Restaurantul Casa Comana funcţionează tot timpul anului, în fiecare zi a săptămânii, în vreme ce Taverna Marelui Paharnic este o terasă sezonieră, deschisă din aprilie până în octombrie, doar la sfârşit de săptămână. Pentru o gustare gen hamburger, puteţi merge la Hanul Poştalionului, inaugurat în această vară. Dacă doriţi doar o prăjitură, îngheţată, cafea, bragă, suc natural sau socată rece, locul potrivit este La Grădină, o minunată zonă de odihnă şi relaxare, lângă câmpul cu levănţică şi alte ierburi aromatice. În apropiere este un loc amenajat unde puteţi mânca, la sfărşit de săptămână, mici sau fripturi la grătar, ca la bâlciurile din satele de ieri şi de azi. Iată că se pot mânca şi mici la Casa Comana dar civilizat, nu fiecare de capul lui cu grătarul prin pădure! Sunt destui nemulţumiţi dar nouă ne-a plăcut ideea...

Am studiat de acasă oferta gastronomică a restaurantelor de la Casa Comana şi am ales Taverna Marelui Paharnic. Început de vară cu soare strălucitor... ce poate fi mai bun decât un prânz asezonat cu arome şi culori de vacanţă? Ştiam că este aglomerat la Marele Paharnic de la Comana, aşa că am dat telefon cu o zi înainte cu intenţia de a rezerva o masă pe pontonul acoperit. Surpriză... o voce plăcută ne-a spus că nu se fac rezervări dar putem veni liniştiţi, vom găsi cu siguranţă o masă liberă la ora prânzului. A avut ceva emoţii dar ne-am gândit că ne-om descurca la faţa locului. Dacă nu, nu vom muri de foame până acasă!

Dimineaţa, imediat ce am sosit la Casa Comana, am trecut pe la tavernă şi am rugat să ne rezerve o masă pentru prânz. Al doilea refuz... nu se fac rezervări! Care este logica, mai ales în această perioadă în care cele mai multe restaurante recomandă clienţilor să rezerve o masă din timp? Ei bine, la această întrebare n-am găsit răspuns! M-a iritat un pic refuzul ferm al tinerilor dar presupun că acesta e ordinul pe care l-au primit. Acum, să nu credeţi că ne-am lăsat păgubaşi... voiam musai mâncărică grecească savurată pe malul bălţii.

După plimbarea cu vaporaşul ne-am îndreptat hotărâţi spre tavernă, pesimţind că în curând toate terasele vor fi pline. Taverna Marelui Paharnic se află chiar pe malul apei, la mică distanţă de Parcul de Aventură. Am găsit masă liberă pe pontonul acoperit, aşa cum ne-am dorit. Nu de alta, dar se anunţaseră ploi torenţiale după prânz! Mesele de pe ponton erau distanţate regulamentar şi risipite pe aleile şi pe pajiştile din jur, ferite de arşiţa soarelui, sub copaci sau sub umbrele mari. Armosferă lejeră de început de vacanţă... mobilier din lemn alb, bleu, albastru... miros de peşte la grătar... muzică grecească! Internet wi-fi nu există la terase şi restaurante. Un indicator din lemn, vopsit în culori vesele, ne averizează: "Nu aveam wi-fi. Vorbiţi între voi! " De acord, nu vi se pare că în curând vom uita să vorbim, privindu-ne ochi în ochi, nu doar de la distanţă?

Am fost conduşi la o masă de patru persoane, acoperită cu tradiţionala faţă de masă în carouri alb-albastre, protejată cu un şervet mare de hârtie de unică folosinţă. Tinerii ospătari purtau măşti şi mănuşi, pe stâlpii terasei sunt montate dispensere cu dezinfectant. Am mers la toalete pentru a ne spăla pe mâini. Chiar dacă sunt căutate de multă lume, le-am găsit curate şi dotate cu tot ce trebuie.

Pentru început am comandat, potrivit obiceiului nostru, câte o limonadă bună şi rece. Am studiat meniul care cuprinde destule preparate greceşti, menite să aline un pic dorul de o vacanţă grecească adevărată. Dintre aperitive nu lipsesc tzatziki, humusul, taramo salata (salata de icre), melitzano salata (salata de vinete), halumi sau feta la grătar. La supe mai subţirel, doar supă de pui a la grec... Puteţi comanda musaca, pulpă de miel la cuptori cu cartofi cu rozmarin, platouri cu fructe de mare, calamar umplut cu brânzeturi şi bineînţeles, tradiţionalele suvlaki, bifteki sau ghiros de pui sau porc. Desigur, din meniul unei taverne greceşti nu pot lipsi peştii:tsipoura (dorada), lavraki, sardeles, salomo (somon).

Pentru că eram într-o zi de post cu dezlegare la peşte, soţul meu a comandat taramo salata, melitzano salata şi o porţie de sardeles psites (sardine la grătar) cu cartofi prăjiţi. Eu caut de obicei ceva bun dar fără carne sau peşte, aşa că am ales buiurdi, un fel de mâncare uşor şi foarte gustos, preparat la cuptor din brânză feta, roşii, ardei gras, capere şi condimentat cu peperocino. Un deliciu, frumos pretentat în vas de ceramică! Băiatul nostru a luat clasicul ghiros de pui, o porţie imensă cu mulţi cartofi prăjiţi, legume de sezon şi tzatziki. Eu mă topesc după tzatziki aşa că am mai comandat separat o porţie din salata răcoritoare cu castraveţi şi iaurt grecesc. Desigur am luat şi pita, delicioasele lipii calde...

Deşi era aglomerat, am fost serviţi nesperat de repede. Tinerii ospătari sunt politicoşi, veseli şi harnici, mi-au plăcut! Ne era foame şi nu am apreciat corect cât putem mânca. Totul a fost proaspăt şi bun dar porţiile au fost mari... evident, n-am putut mânca tot şi am luat la pachet o jumătate de ghiros şi toată salata de vinete.

La desert aveau îngheţată, baclava, portocalopita dar nu mai încăpea nimic în afară de o cafea grecească la ibric (eliniko kafe). Nu sunt mare amatoare de cafea grecească dar se potriveşte cu atmosfera... în plus este şi ieftină, doar 6 lei! La Taverna Marelui Paharnic găsiţi ouzo, vin grecesc şi bere Mithos dar şi o colecţie bine aleasă de vinuri româneşti, după părerea mea de nebăutor, muult mai bune decât cele greceşti. De ce să nu ne lăudăm şi noi cu ce avem mai bun? De pe lista cu băuturi nu lipsesc sucul natural de portocale, limonada sau cafe-frappeul, băuturi foarte căutate pe timp de vară.

Toată distracţia ne-a costat circa 190 lei, rezonabil zic eu dacă mă gândesc că la Mogoşoaia, la Three-B Bistro&Lounge, am plătit tot atât pentru mai puţin. Am achitat cu cardul, la barul tavernei şi am lăsat bacşişul în micul cufăr din lemn vopsit în nuanţele vacanţelor la care visăm cu toţii...

Poate vă întrebaţi de ce taverna grecească de pe Balta Neajlovului a fost numită Taverna Marelui Paharnic? Câteva rânduri scrise la începutul meniului dar şi pe un perete, alături de o pictură murală alb-albastră, explică legătura Marelui Paharnic Constantin Cantacuzino cu istoria Comanei. Descendent din neamul împăraţilor bizantini, grecul Constantin Cantacuzino a părăsit Peloponezul natal şi s-a stabilit în Valahia. S-a căsătorit cu Elina, fiica cea mai mică a domnului Radu Şerban, unul dintre ctitorii Mânăstirii Comana şi au întemeiat, se spune, cea mai frumoasă familie din epocă.

Ne-am simţit foarte bine la Comana, ne-a plăcut totul, gustul şi aroma preparatelor culinare, atmosfera de vacanţă, răţuştele cu bobocei şi pescăruşii care se roteau deasupra lacului... În Bucureşti, la Piaţa Domenii, este un o altă tavernă grecească cu acelaşi nume, soră cu cea de la Comana, deschisă tot timpul anului. N-am ajuns până acum acolo, poate va veni şi acest moment dar parcă tot Comana este mai tentantă! Am auzit că în fiecare seară de vineri au loc la Comana petreceri greceşti cu muzică şi dansuri tradiţionale. Da... şi cu farfurii sparte! Se pare că au fost reluate petrecerile dar parcă aş mai aştepta un pic să se mai aşeze lucrurile...

Închei cu invitaţia pe care am citit-o pe peretele tavernei de la Comana: "Poftiţi să mâncăm din mâncărurile grecului şi să degustăm cele mai alese vinuri din Valahia! ".

Personal tanar, harnic, amabil, inarmat cu tot arsenalul de lupta contra covidului. Nu inteleg de ce nu se fac rezervari, este chiar neplacut sa mergi de la Bucuresti la Comana, hotarat sa mananci la taverna greceasca si sa nu gasesti masa libera. Noua nu ni s-a intamplat dar tot mu pricep de ce se incapataneaza sa nu faca rezervari...

Terasa de pe malul lacului este placuta, curata, amenajata in ton cu suratele ei din Grecia. Mancare delicioasa, dupa retete autentice, in care se impletesc gusturile si aromele ingredientelor grecesti si romanesti. Meniul este bine intocmit, cuprinde majoritatea preparatelor pe care turistii romani le cauta la tavernele din Grecia. Au ocazia sa le gaseasca aproape de casa, intr-un loc minunat! Raportul calitate-pret este echilibrat, poti manca bine si cu bani multi si cu putini, depinde ce alegi din meniu.

Resortul Casa Comana, amplasat la marginea Deltei Neajlovului, la mijlocul distantei dintre Bucuresti si Giurgiu, ofera o multime de posibilitati de relaxare pentru turistii de toate varstele. Padure, Delta, plimbari cu barca sau caiacul, Parc de Aventura, echitatie... Foarte aproape se afla Manastirea Comana, Manastirea Delta Neajlovului, Casa Memoriala Gellu Naum, Moara de Hartie si Satul Mestesugarilor.

---

VIZUALIZĂRI: 1765 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI