3 experiențe gastronomice bune în Eforie Sud

TIPĂREȘTE

Când am descoperit, acum câțiva ani buni, Vila Ronda (Eforie Sud, vezi impresii), am răsuflat ușurată, cel puțin în primă fază: uite, în sfârșit, un loc bun de venit la marea noastră românească! În a doua fază însă, n-am mai fost așa de entuziasmată; degeaba ai o cazare impecabilă dacă îți rupi picioarele în gropile de pe faleza insuficient luminată, iar oferta de mâncătorii... să zicem că n-am riscat să luăm decât grătar, măcar să moară toți microbii în chinuri, pârjoliți! ????

... Ei, dar pe la sfârșit de recentă primăvară „mi-a șoptit o viorea” că lucrurile s-au mai mișcat un pic prin Eforie Sud, în sensul că faleza ar fi căpătat o față mai puțin periculoasă și-am zis hai să mai facem o încercare; cu mâncarea ne-om descurca noi... Așa am ajuns la Plexus by DON, cum vă povestii dăunăzi.

Și da, am găsit faleza de sus aproape gata, doar ceva stâlpi de iluminat mai trebuiau (probabil urmează cât de curând, se vedeau firele electrice ieșind ici-colo din pavaj), în schimb cea de jos plus scările ce coboară la plajă mai au de așteptat... Stațiunea e la fel cum o știam, cu frumoasele ei vile interbelice (pentru ele o iubesc atât de mult, și pentru parcul central, cam ponosit de data asta), cu case moderne și inspirat integrate în atmosferă, cu cascade de flori pretutindeni, dar și cu dărăpănături de mai mare jena... În fine, una peste alta a fost o ieșire plăcută și foaaarte relaxantă (din moment ce vreme de plajă nu prea fuse și altceva decât să ne foim prin peisaj, să mâncăm și să dormim n-am avut de făcut).

O surpriză la fel de plăcută a fost să constatăm că și la capitolul „mâncătorii” s-au mișcat lucrurile, și încă în sensul bun. Înainte de a pleca, am aruncat o privire pe GoogleMaps și am pus deoparte 2 sau 3 cârciumi cu referințe bune. Am cerut însă și sfatul gazdelor noastre; se știe, totdeauna localnicii sunt cei mai în măsură să-ți ofere astfel de sfaturi. Am primit 3 recomandări, 2 fiind deja pe lista mea.

Așa că, după ce ne-am luat în primire camera, am despachetat puținele bagaje și am lins câte o berulă mică „de bun venit” , ne-am grăbit să pornim întru explorare turistico-gastronomică a împrejurimilor!

***

Primul ieșit în cale – primul ales: Restaurantul La Petre Pescarul, pe faleza superioară, cam pe la jumătatea ei. Ne-a plăcut din prima clipă, chiar dinainte de a-i trece pragul, pe când adulmecam pe-afară și pozam reclamele colorate și ferestrele mari, de la stradă, împodobite cu mușcate roșii. Ne-a plăcut și mai mult interiorul simplu și cald, mult lemn și alb, ici-colo un pic de cărămidă aparentă, decoruri minimaliste cu trimitere la tema marină – „perdele” din sfoară, plase de pescuit, peștișori de lemn, cochilii de scoici etc. Pe scurt, un ambient modern și îmbietor.

Deși început de weekend, nu cred că erau ocupate nici 10% din totalul meselor (și are ceva capacitate); bine, weekendul se anunța cam ploios, poate de aia... Așa că n-a fost o problemă unde să ne așezăm, oricum, cât mai aproape de ferestrele dinspre mare. Wow, ce priveliște! (Ferestrele astea pot culisa pe șine, noi le-am prins închise, din cauza vremii, le-am deschis doar preț de o poză-două; îmi imaginez ce nebunie trebuie să fie să prinzi una din mesele din margine pe vreme bună!)

Am fost preluați imediat de un domnișor (personalul este format dintr-o mână de tineri zâmbitori și harnici din Republica Moldova), am primit meniuri și am fost lăsați să le aprofundăm. Precum îi spune numele, restaurantul are specific de pește, dar nu numai. Poți opta pentru o gamă largă de preparate, de la aperitive până la pește și fructe de mare gătite în fel și chip, dar și alte tipuri de carne, precum și câteva deserturi.

Ne era – nu ne era foame; mai mult poftă; ah, dar ce poftă! Mie, de midii pane (43 lei), iar lui Tati de saramură de chefal cu mămăligă (54 lei). Și am zis să luăm și niște carbo extra, respectiv o porție de cartofi prăjiți cu usturoi și parmezan (15 lei). Hmm... îmi plouă în gură numai cât scriu asemenea combinație de cuvinte... Evident că era nevoie și de ceva lichide, eu am rămas credincioasă berulei (12 lei/Staropramen 330 ml), Tati a vrut un pahar de roze (10 lei).

Okeeei... Comanda fiind lansată, am avut timp să ne relaxăm suplimentar, să facem poze și să mai trăncănim una-alta... Curând, au intervenit și licorile în ecuație și atmosfera a devenit din ce în ce mai faină! Cui îi pasă că o să plouă taman când ne-am găsit și noi să venim la mare?! Las’, că marea e frumoasă oricum și noi avem o maaare capacitate de relaxare! ????

Au venit și mâncăricile și – Doamne! – le mâncai întâi și întâi cu ochii, așa arătau de fain! Midiile erau însoțite de o mână de salată, un sfert de lămâie și 2 boluri micuțe cu ceva smacuri (ăla rozaliu-acrișor mi-a plăcut, cel alb-usturoiat nu prea, era prea fals-usturoiat), saramura conținea un pește arcuit (de mare ce era, abia încăpea în farfurie), un triunghi de mămăligă ușor perpelită pe grătar și un ardei iute. Cartofii – demență, ce mai! – o să vedeți poza și-o să salivați garantat; vă asumați, da?! :)

Am mâncat cu drag și spor, doar urme fine de-au mai rămas prin farfurii. În loc de desert, am mai luat fiecare câte-o berulă („berea după vin...” ; da’ las’ să ne chinuim noi, nu-i bai!). Total-general 158 lei, plătibili cum dorim; am ales cardul și am plusat, desigur, cu o mică mulțumire pentru tânăra noastră gazdă.

Pentru că ne-a plăcut, am revenit a doua zi la prânz, (doar) pentru câte o ciorbiță de sturion (39 lei). Plus o porție de mămăligă (6 lei) pe care am șeruit-o (o porție = 2 triughiuri măricele). Și, în ultima clipă, ne-am decis și pentru un aperitiv, zacuscă de pește (29 lei). Ne-am dovedit foarte inspirați, a fost numai bine pentru o masă de prânz așa, mai light, cât să ni se facă iar foame până la cină. Plus o bere mică și un pahar de vin, se făcu de 135 lei. Săru’ mâna pentru masă, nenea Petre!

***

Restaurant Beluga a fost a doua recomandare a gazdei noastre de la Plexus și ne-am gândit s-o păstrăm pentru sâmbătă seara. Doar că vrând-nevrând, am nimerit acolo mult mai devreme și prima impresie n-a fost tocmai cea mai grozavă.

Beluga se găsește cam în dreptul lui Petre Pescarul, dar pe faleza de jos. Adică fix pe plajă. Vă dați seama?! Cea mai tare poziție posibilă (și are și câteva camere de închiriat; cum o fi să te trezești cu valurile bătându-ți în geam?!). Fiind înnorat și vântos, sâmbătă dimineață, după micul dejun, am zis hai să ne plimbăm prin Eforie, s-o vedem pe lumină. Și ne-am plimat noi, dar nu prea mult, că începu să picure. Și apoi să plouă de-a binelea.

Acuma, știu că „nu există vreme proastă, ci turist neechipat cum trebuie” , dar noi chiar n-aveam chef să ne echipăm cum trebuie! Și pentru că apucaserăm deja să coborâm pe plajă, am zis hai la Beluga, să vedem ce-i poate pielea!

... Ooo, fain! Terasă paralelă cu plaja, jardiniere cu mușcate și tot felul de plante verzi, umbrele uriașe (strânse) – evident, nu era de stat aici. Dar mai au o terasă acoperită, sprijinită pe false coloane dorice, cu doar 3-4 mese, în dreptul barului. Acolo ne-am așezat. Tinerii (moldoveni deasemenea) au tresărit cu încântare; era abia 10:30 – 11 dimineața. Ce Dumnezeu să iei la ora asta, în condițiile în care micul dejun abia începuse a se digera?! Meniul era ofertant, desigur (70% pește și fructe de mare), dar... aha, iată capitolul „deserturi” și iată „tort Pavlova” (25 lei), preferatul meu! Am plusat fiecare cu ceva cofeină, cappucino (12 lei) și caffe latte (13 lei), iar Tati și cu un pahar de Merlot (16 lei) (ca să fie sigur că nu-mi vine vreo idee, să mergem cu mașina pe undeva, cum ar veni).

Ce să zic?! Licorile ok, vinul excepțional, am gustat și eu. Tortul însă a fost deeeparteee de rețeta clasică de Pavlova! O să vedeți în poză. O chestie grețoasă, în care crema de mascarpone fusese înlocuită cu frișcă vegetală cu gelatină, iar fructele = un sfert de căpșună și o afină plus ceva sirop! A rămas mare parte din porție în farfurie și m-am gândit că a fost vina mea, deoarece prăjiturile erau expuse, aș fi putut să mă deplasez să văd cum arată și atunci sigur n-aș fi comandat. Total-general 66 lei; am transmis că nu ne-a plăcut. Am avut o mică dispută cu Tati, care a refuzat să lase bacșiș; eu – că nu-s copiii ăștia vinovați, el – că n-au decât să transmită mai departe că prăji aia e de kko, să se implice, cum ar veni. Poate că are dreptate, ce să zic?!...

A, și când am terminat, s-a oprit și ploaia, măcar atât.

Le-am mai dat o șansă și ne-am ținut de cuvânt (-ul dat nouă): ne-am dus la cină tot la Beluga. Tânărul care-și luase beșteleala dimineață s-a mirat când ne-am văzut, apoi s-a bucurat și toată seara a făcut tot ce a putut să ne simțim bine! (Și avea să reușească din plin.)

Se oprise ploaia (de fapt, abia de mai picurase sporadic în cursul zilei), dar tot nu era de stat afară. Așa că am luat cunoștință cu interiorul cochet, cu mese și scaune albe și decorațiuni ce amintesc de restaurantele italiene de fițe. Vederea spre plajă și mare este absolut de vis, vă dați seama, chiar și prin ferestrele închise!

Ne-am rupt în figuri, ce să mai! Am comandat calcan pe plită (39,5 lei/100 g = 118,5 lei porția) – eu și gujoane de șalău (32 lei) – Tati. Drept garnitură, chips-uri vegetale (morcov și dovlecel), 15,5 lei – ex-cep-ți-o-na-le!!! (Data viitoare o să iau 2 porții dintr-ăstea și atât. Cred.) De băut, o sticlă de vin al casei roze (80 lei) – foarte bun și el și mi-a plăcut că era ambalat în sticlă de 750 ml cu etichetă personalizată. Văd pe notă și o cremă de usturoi (5 lei), dar nu mai știu exact ce-a fost cu ea, probabil pentru chips-uri. Am împărțit la final o porție de înghețată (15,5 lei = 3 cupe), a fost ok. (Am făcut mișto cu tânărul ospătar de tortul ăla jalnic de dimineață.) Am încheiat cu un Mojito (25 lei) – eu și un Chivas (21 lei) – Tati. (V-am zis că ne-am făcut de cap! ????) „Stați! Și asta nu e tot!!!” Câte un limoncello (18 lei) ca digestiv. Gata, acum chiar am încheiat. Total-general 348 lei. Hai, să ne fie de bine!

Ce trebuie neapărat să zic despre Beluga: are parcare, se face un drum în stânga, chiar înainte de Petre Pescarul, cum vii dinspre Constanța. Drumul e neasfaltat, dar fără prea multe gropi și nu-i lung deloc, iar parcarea e încăpătoare. Dacă însă veniți per pedes, atenție sporită la scările supe-mega-ciobite, vai mama lor!

***

A treia recomandare a gazdelor noastre a fost Restaurant Cosmos, dar n-am mai apucat s-o testăm; poate data viitoare. În schimb, duminică la prânz am mâncat „între Eforii” , pe plajă, la Restaurant Poarta Apelor. Nu eram pentru prima dată acolo, l-am tot foit în anii trecuți în diferite combinații. De data asta ni s-a alăturat prietena noastră din Constanța, Fidan.

Ce e nou e modul de accesare a cârciumii, mai ales când vii din sudul litoralului, ca noi. De fapt, am vrut să mâncăm acolo cu vreo 2 săptămâni înainte, când ne întorceam din Bulgaria și am crezut că gps-ul a luat-o razna când ne-a pus să depășim mâncătoria vreun km și ceva și să virăm la dreapta... peste bordură. Evident, am renunțat și-am căutat în altă parte.

Cum să vă explic?! Cârciuma e chiar pe plajă, din șosea se face un drumeag până la ea. În mod tradițional, se intra prin partea mai scurtă a drumeagului, adică dinspre Eforie Sud. Doar că între timp s-a făcut sens unic și se intră dinspre Eforie Nord (și se iese prin Sud). Doar ca să știți. Cică mai stă poliția prin zonă și mai dă amenzi.

Restaurantul nu-i cine știe ca design (în afară de bărcile pline cu flori din partea dreaptă), are 2 secțiuni (interior plus terasă), dar se mănâncă demențial. Și pește, desigur. Tati și Fidan au luat același lucru, adică borș de pește (22 lei) plus chefal pe plită (47 lei), iar eu mi-am compus o porție dintr-un aperitiv (chifteluțe de pește – 28 lei), o garnitură (cartofi zdrobiți cu trufe – 23 lei) și un sos (mujdei de usturoi – 5 lei). Drept licori, o apă mare (14 lei) și un pahar de vin roze (10 lei; he-he, pentru cine nu conduce).

Deși era full (în primele poze nu pare, dar s-a aglomerat instant), servirea a fost destul de ok; se putea și mai bine, în sensul că a trebuit să reamintesc chelnerului despre paharul meu de vin. Una peste alta – mulțumiți de experiență, vom reveni și altădată, chiar dacă locul devine din ce în ce mai comercial. Vederea spre mare și apropierea plajei însă – de nota 100!

Chelnerul de la Poarta Apelor un pic depășit; explicabil; aglomerat.

Tortul Pavlova de la Beluga - departe de ceea ce trebuia să fie!

Minunata Mare Neagră!

---

VIZUALIZĂRI: 6092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI