Restaurantul La Trei Brazi

TIPĂREȘTE

Bradu-i frate cu turistu’ sau turistu-i frate cu bradu’ și când sunt trei brazi cu atât mai mult… de-asta și în Eforie Nord Restaurantul Turist este și înfrățit dar și învecinat cu Restaurantul La Trei Brazi dar cum doi frați nu seamănă, nici astea două restaurante nu par de același tată, numa’ la vârful capului adică la acoperiș, a și mai seamănă la bucătaru’ de plastic ce șade în drum, pe trotuar și te poftește să poftești la masă, altcum, nicicum nu seamană. Unu-i roșu, altu-i alb. Dar să ne focusăm pe cel alb!

Motive marine de la cap la coada! Ancoră-n drum, pe trotuar, parâme la perete, scafandru-n fundu’ curții – de unde l-o fi pescuit și pe ăsta… Față de vecinu’ roșu pare mai cu pretenții, de asta și prețurile sunt mai mari. Cu toate astea la vecinu’ roșu am mancat parcă mai bine, o fi fost bucătaru’ alb stresat că s-a certat cu iubita… poți ști…??

Din confuzia mea am încurcat ostropelu’ cu ciulamaua (aiurea mereu) și în loc de sos alb am primit sos roșu. Langă sos era orez dar n-avea gust neam – fad…

Clătita cu dulceață a cerut-o Junior fără dulceată că așa face el mereu, tre’ să-și bage nasul peste tot să facă jocurile și apoi abandonează și clatita a rămas nudă de dulceață și nemâncată – a dovedit-o mezina mai târziu că-i fan (și la masă :)… ) dar poate a fost mai bine fără dulceață că dacă era aceeași dulceață ca și la papanași devenea total neinteresant deși papanașii au fost buni, i-am dispărut rapid, cu toată dulceața portocalie pe care aș fi preferat-o neagră, a fost bine și așa…

Cu borșu’ de pește a fost mai complicat că nu l-a putut accesa nime’, din exces de mâncare, l-am luat la pachet că părea mult apetisant însă n-aveam nerv să mă lupt cu oasele și l-am mâncat pe la unu noaptea, după o după-amiază întreagă de ciugulit la grătare că a doua zi mergeam pe drum devreme și ce să mai faci cu borșu’ de pește?

Zicea un coleg să mă duc la Nanu să-mi încălzească borșu’… Am înnebunit??? La unu noaptea??? Nu! A fost bun călduț așa, la temperatura camerei. Că n-am stat să scotocesc bucătăriile pe acolo pe la Nanu, nu mi-am bătut capul prea mult…

Abia acum realizez, restaurantu’ ăsta Trei Brazi este cam antagonic așa că brazii sunt la munte și ancora la mare ci, desigur, suntem la mare – ori o fi vrut sa spună că-i complex și are de toate – ia să studiez eu geografia locului să vad de are brazi la poartă – nah, n-are, doar niște tufișuri, brazi, molizi or pini or ce-or fi ‘s mai încolo, mai pe străzi.

Și tot pe strada Armand Calinescu, la numaru 12 – scrie pe poarta… abia apoi am aflat că mergând înainte pe strada asta ajungi și la parc, ei, acolo n-am fost și-mi pare rău, putea fi interesant…

Da’ locu-i frumușel, te-ai putea crede în Grecia, cum e totul alb, mese, scaune, stâlpii gardului dar și baza gardului, mergi în stânga-n curte sau terasă – ce-o fi - și dai de niște plase pescărești, niște parâme puse decorativ pe un… suport ceva… îmi place cum arată, și cu șiragurile de scoici atârnate de grinzi și cu picturile acvatice de pe pereti, e plăcut…

Și cred că are și mâncare mai bună decât ce ne-a dat nouă – sau măcar sper…

---

VIZUALIZĂRI: 4016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI