Restaurant Turist – Eforie Nord

TIPĂREȘTE

Un prieten mi-a recomandat acest restaurant (sau poate mi-o fi recomandat restaurantul vecin…??!!...)

Nu stiam unde se afla. Eu mergeam sa vad marea. In drumul spre mare, pe strada Dorobanti am intalnit o barca mare, albastra, pe stanga.

Mi-am continuat drumul spre mare cu maxima determinare si nu m-am uitat spre dreapta. De fapt cred ca m-am uitat dar nu am focusat.

Mi-a spus prietenul:

-Ai intalnit o barca mare albastra in drum?

-Da.

-Ei, vis-à-vis de barca, pe strada din dreapta inaintezi foarte putin si ajungi la restaurant.

A avut dreptate. E foarte aproape de intersectie. Cum n–oi fi vazut? Dar pentru asta exista AmFostAcolo! Ca sa vezi ce nu vezi.

Pe strada Armand Calinescu, nu stiu la ce numar…

De fapt sunt doua restaurante acolo, atat de strans lipite incat mult timp m-am intrebat daca nu e unul singur.

Dar diferenta de stil este atat de evidenta incat nu poate fi unul si acelasi.

M-am hotarat sa le incerc pe amandoua. Suntem in aprilie, mare parte din hospitality nici nu a deschis si tre sa mergi la vanatoare ca sa ii gasesti pe cei harnicuti care dau startul la distractie. Aici pare sa fie asa un loc.

E asa rosu ca imi ia ochii. Dar e frumos amenajat si atrage si pentru ca e frig afara ai senzatia ca te incalzesti. Probabil pentru zilele de canicula ar trebui sa schimbe culoarea amenajarilor interioare ca altfel ai putea simti ca iei foc. Sau sa tina deschis toata noaptea ca sa combini focul cu racoarea noptii.

Poate e o idee buna sa iti colorezi locul in culori tipatoare ca sa atraga clietii. Adica pare un loc unde clientii sunt clienti si nu oaspeti. Nu ne-am calificat;)

Nu stiu cine administreaza locul insa cei care se intersecteaza cu clientii consumatori de produse culinare par localnici, poate chiar conlocuitori.

Pe la vremea pranzului cand intru in restaurant e pustiu. Dupa ce intram noi, la 10-15 minute, apare si un cuplu (mai matur). Dar e devreme ca si data calendaristica pentru a fi aglomerat.

Mie personal imi place ambianta.

Cand intru, o fata oachesa si un baiat cam la fel stau la masa cea mai departata de gard, langa cladire.

Fata vine cam derutata si cand ii cer meniul isi intra in rol, mai relaxata.

Nu prea stie ce are in meniu si se tot intoarce spre baiat ca sa intrebe ce au de mancare si dupa ce ia comanda il trimite hotarata la bucatarie. Omul casei, docil, se executa desi pe ansamblu pare cam autoritar desi e destul de tanar.

Toata scena creeaza asa o impresie locala, nu neaparat amuzanta dar pitoreasca si intr-un final copila e asa dragalasa si amabila incat nu pot sa retin nici un neajuns. Nu pot sa tin minte nici ca dispare si orice iti trebe n–ai cui sa ceri, nici ca n–am otet si ulei la salata pe care nu o savurez CHIAR INTR-ATAT de sanatoasa (prefer sa-mi cresc colesterolul cu niste picaturi de ulei, asumadu-mi riscul :)...)

Eh, in final asa ma unge pe suflet dezmortirea vizuala si aranjamentele florale fresh inspirate incat nu pot retine decat lucrurile incantatoare.

Mancarea imi pare aproape delicioasa desi comandam lucruri banale.

Snitelul a fost foarte apreciat, fiind atacat inainte de a apuca sa il trag in poza.

Ce ma uimeste este ca ciorba (taraneasca) despre care mi se spune ca este ciorba de legume cu carne de porc este apreciata si devorata cu sarguinta de o prichindica ce de obicei respinge ciorbele. Poate de foame. Sau poate nu… Copila casei imi spune ca si ea a patit la fel ca de cand a venit aici apreciaza mult ciorbele desi inainte nu-i placeau. Cred ca ii place de baiat. Sa fie intr-un ceas bun!

Salata imi place cum arata si o servesc cu drag si cu mare bucurie dupa ce primesc ulei si otet, fiind singura interesata de salate. A fost buna.

Alte curiozitati culinare nu am avut ca daca incepeam sa chestionez proximitatea si oportunitatea meniului cine stie unde ducea conversatia… M-am oprit la timp si ne-am declarat multumiti;) (sper – cu totii).

Preturile le pot numi rezonabile.

---

VIZUALIZĂRI: 5016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI