Terasa cu Ancore din Eforie Nord. La masă cu scafandrii, în prag de iarnă

TIPĂREȘTE

La sfârşitul lunii noiembrie am fost la Marea noastră Neagră! Pentru minivacanţa de Sf. Andrei şi 1 Decembrie am ales, fără a sta pe gânduri, hotelul cu piscină interioară Aquatonic Steaua de Mare din Eforie Nord, o varianta excelentă pentru câteva zile de relaxare în extrasezon pe litoralul românesc. Pentru Sărbători (Sf. Andrei şi Ziua Naţională, Crăciun şi Revelion) s-au pus în vânzare doar pachete all inclusive care pe noi nu ne avantajează prea tare, preferăm demipensiunea care ne oferă libertatea de mânca la prânz la alte restaurante pe gustul nostru. Sau de a sări uneori peste prânz pentru o plimbare prelungită pe plajă, o bălăceală straşnică la piscină sau pentru somnul "de frumuseţe" de după-amiază de care n-avem parte prea des...

Am ştiut de la început că nu va fi loc pentru cherhanalele de la mare, deschise tot timpul anului. Nu le poţi avea pe toate, primul criteriu în alegerea hotelului a fost piscina interioară încălzită care a venit la pachet cu mesele în regim all inclusive. Am avut ocazia să alegem restaurantul doar pentru prânzul din prima zi a scurtului nostru sejur, urmând să intrăm în programul all inclusive de la hotel începând cu masa de seară.

Am ajuns la hotelul Aquatonic Steaua de Mare pe la ora 12, formalităţile de cazare s-au derulat rapid şi ne-am primit în scurt timp suita de la etajul 12, cu vedere minunată spre nemărginirea albastră a mării. Aspectele legate de cazare fiind rezolvate, am dat fuga pe plajă, am salutat Marea Neagră turcoaz şi pescăruşii gălăgioşi după care ne-am îndreptat în pas vioi spre restaurantul ales pentru masa de prânz, împinşi de la spate de foamea care ne încerca de ceva vreme.

Ne gândisem să luăm un taxi până la Pescăria lui Matei sau Golful Pescarilor dar presimţeam că cele două restaurante din Agigea, atât de căutate de localnici şi de turişti, vor fi aglomerate. Sâmbătă, prima zi a minivacanţei, zi călduţă şi însorită cu vânticel primăvăratic... N-ar fi fost de mirare să ajungem acolo, să găsim toate mesele ocupate şi să oftăm de dorul unui borş de peşte, aşteptând (ne) răbdători să se facă loc şi pentru noi.

Prin urmare, reconfigurare traseu... Dar unde să mâncăm în Eforie Nord, în prag de iarnă, când orăşelul-staţiune hibernează? Se pare că băieţii au uitat că mama Floria citeşte (aproape) tot ce se scrie pe AFA şi mai ţine minte câte ceva! Astă vară, @ANILU a povestit despre "mâncătoriile" din Eforie Nord şi am reţinut că i-a plăcut un restaurant amplasat foarte aproape de zona în care ne aflam noi. Terasa cu Ancore, deschisă tot timpul anului, un loc curat şi frumos amenajat unde poţi mânca o ciorbă bună de peşte, icre şi fructe de mare proaspete... exact ce pofteam noi în acel moment!

Ca de obicei, eu am propus, domnii au aprobat. Ştiu ei că intuiţia mea nu dă greş când e vorba de mâncărică bună... Am economisit banii de taxi, Terasa cu Ancore se află pe strada Armand Călinescu nr. 34, aproape de ţărmul mării şi de Complexul Hotelier Steaua de Mare. Aşadar, am luat-o binişor pe strada Dorobanţilor, printre hotelurile Meduza şi Miraj MedSpa, am mers circa 250 m. pe carosabilul care pare a fi într-o veşnică reparaţie după care am luat-o la stânga pe prima străduţă care ni s-a ivit în cale. După colţul străzii, două ancore mari înfipte în asfalt ne dau de ştire că am nimerit bine, chiar la Terasa cu Ancore, lipită de alt restaurant deschis în extrasezon, Turist. Despre Turist nu ştiam nimic, nici de bine, nici de rău... Am aflat că există, l-am trecut pe lista restaurantelor dechise pe timp de iarnă în Eforie Nord şi îi vom trece pragul cu altă ocazie.

Terasa cu Ancore este bine aşezată, într-un cartier relativ nou din Eforie Nord, la intrarea în oraş dinspre Agigea, pe o străduţă cu case de vacanţă, vile şi pensiuni care oferă camere de închiriat pe timp de vară. Sunt puţine case locuite permanent în această zonă liniştită a oraşului, ferită de forfota estivală din centrul Eforiei şi de pe faleză. După ce ne-am plimbat puţin pe străduţe, am tras concluzia că nu e rea deloc ideea de a te caza vara pe aici, am văzut o mulţime de vile cochete cu grădină şi mici hoteluri, noi şi curate. Eşti destul de aproape de plajă dar suficient de departe de bâlciul, muzicile şi mirosurile amestecate din centrul staţiunii. În sezonul estival, desigur... pe vreme rece, liniştea pune stăpânire deplină pe întreg litoralul românesc.

Ne amintim de ce am ajuns la Terasa cu Ancore... de foame, bineînţeles! Răsfoim un pic meniul afişat în stradă şi intrăm cu încredere în restaurantul care-şi aşteptă clienţii înfometaţi sau doar pofticioşi. Toată latura dinspre stradă a terasei este închisă în sezonul rece cu geamuri termopan care izolează termic destul de bine. De cum păşim înăuntru, suntem cuceriţi de atmosfera de vacanţă la ţărm de mare care aduce soarele şi vara în sufletele noastre. Terasa cu Ancore este unul dintre acele restaurante care, pe lângă mâncare bună, spune o poveste frumoasă care-l face cu totul special şi captează interesul clienţilor. Oamenii mari şi mici au nevoie de poveşti, aşa că, după ce intri, este greu să mai pleci... Rămâi, poate doar pentru o cafea sau un ceai fierbinte, pe timp de iarnă sau o bere rece, în sezonul estival.

Terasa cu Ancore aparţine unui scafandru pasionat de scufundările în Marea Neagră care a colecţionat în timp o mulţime de obiecte vechi, multe dintre ele găsite pe fundul mării, provenite de la nave scufundate. S-au adăugat costume de scafandru, butelii de oxigen, diverse instrumente, echipamente şi aparate de măsură folosite în navigaţie, felinare, vase de bucătărie, butoaie, ancore, aparate radio, ceasuri, fotografii... tot felul de obiecte de colecţie, vechi şi rare, care au legătură cu Marea şi cu oamenii ei, scafandrii, pescari, navigatori profesionişti şi amatori.

Obiectele colecţionate de proprietarul Terasei cu Ancore decorează pereţii localului şi îl transformă într-un mic dar foarte interesant muzeu. Chiar de la intrare, suntem întâmpinaţi de doi scafandrii îmbrăcaţi în costume vechi, ce par colegii celebrului Jacques - Yves Cousteau pe care-l aşteptam cu nerăbdare în duminicile copilăriei mele să ne conducă în fascinanta lume subacvatică a mărilor şi oceanelor lumii. Unul dintre scafandrii este aşezat în capul mesei, poţi să-i ţii companie şi să ciocneşti cu el un pahar cu vin dobrogean.

Corpurile de iluminat sunt meşterite din piese de la diverse ambarcaţiuni, ingenios asamblate şi ancorate cu frânghii groase de tavan. Pasiunea şi priceperea pot face minuni... Dragostea pentru Mare se simte şi se transmite celor care trec pragul Terasei cu Ancore! Dacă tot suntem într-un restaurant, aş spune că reţeta acestei originale amenajări interioare presupune omogenizarea unor ingrediente inedite: un pic din "Toate pânzele sus", ceva din romanele lui Jules Verne şi desigur, din filmul în care Jacques - Yves Cousteau ne împărtăşea din "Din tainele adâncurilor".

De îndată ce am păşit în restaurant, am observat în partea stângă o masă mare cu mulţi oameni care sărbătoreau un eveniment şi ne-am orientat spre partea opusă în care nu era nicio masă ocupată. Toate mesele erau pregătite pentru oaspeţi, cu oliviere, suporturi cu şerveţele personalizate, pahare cu picior înalt. Pe fiecare masă din restaurant, câte o mică vază cu flori proaspete... Foarte plăcut, atmosferă primitoare, încălzită de radiatoarele de terasă dar, mai ales, de atitudinea prietenoasă a gazdelor!

Am primit imediat meniurile pe care le studiasem şi afară, după care, chelneriţa, politicoasă, zâmbitoare şi discretă, ne-a lăsat să ne hotărâm şi să privim în voie obiectele expuse în apropierea mesei noastre. Remarcăm un butoiaş cu uşiţă, barul secret în care bătrânii "lupi de mare" piteau de ochii iscoditori ai căpitanului câteva sticle cu rom.

Aş fi explorat tot restaurantul, dar nu era potrivit să deranjez oamenii care petreceau liniştiţi în familie, aşa că am stat cuminte la locul meu. De fapt, tot nu m-am potolit, în drum spre toaleta pentru "Sirene" (foarte curată, dichisită şi decorată şi ea în ton cu povestea restaurantului), am inspectat cea de-a doua încăpere a Terasei cu Ancore care pare a fi salonul de iarnă al restaurantului. În comparaţie cu terasa-muzeu (încărcată cu piese de colecţie), această încăpere luminoasă, cu ferestre mari care dau spre o curte mititică (pustie la vreme de iarnă), este mult mai simplu decorată. Mai multe tablouri frumoase cu temă marină şi vreo câteva obiecte din colecţie, îmbracă pereţii albi. Mobilierul este la fel ca cel de pe terasă, potrivit pentru un restaurant de la ţărmul mării, din lemn alb, cu pernuţe albastre pe scaunele confortabile.

După vizita prin restaurant, am revenit la masă alături de soţul şi de fiul meu tocmai când ospătăriţa îmi aducea cafeaua de la barul dotat cu foarte multe sticle cu băuturi, între care atrag atenţia zecile de sortimente de rom de pe toate continentele. Terasa cu Ancore se laudă cu o colecţie inedită de sticle de rom, băutura preferată a marinarilor!

Am venit la Terasa cu Ancore hotărâţi să comandăm icre de ştiucă, borş de peşte (pentru băieţi) şi ciorbă de calcan (pentru mine). Am fost un pic dezamăgită, aveau doar borş de peşte şi ciorbă de văcuţă. Ciorba de calcan este scumpă (30 lei porţia) şi nu se găteşte prea des iarna când sunt mai puţini clienţi. Am renunţat la ciorbă, borşul de peşte nu e chiar pe gustul meu dar îmi place la nebunie storceagul pe care am ocazia să-l mănânc doar de două-trei ori pe an. Ciorbă de calcan n-am mâncat până acum dar am înţeles că seamănă destul de bine, ca gust şi aspect, cu storceagul. N-a fost să fie de data aceasta dar sunt perseverentă, voi încerca cu prima ocazie...

În final am comandat icre de ştiucă (25 lei porţia de 100 gr.), două porţii de borş de peşte (17 lei porţia), o porţie de şalău pane cu mămăliguţă (40 lei) şi o porţie de midii în sos alb (35 lei). Adăugând pâinea, cafeaua mea, o bere şi două limonade, ne-a costat cam 180 lei pe care i-am plătit cu cardul plus bacşişul pe care l-am lăsat cu drag în numerar, mulţumiţi deplin de gustul mâncării şi de servirea cât se poate de rapidă.

Mâncarea a venit repede şi ne-a plăcut foarte mult! O porţie de icre de ştiucă a fost suficientă pentru toţi trei, pe post de aperitiv. Excelente, cremoase, doar puţin sărate, acompaniate de ceapă roşie şi pâine de casă, prăjită atât cât trebuie ca să aibă coaja crocantă şi miezul moale... Borşul de peşte, servit în castroane măricele, însoţit de ardei iute verde, a fost fierbinte şi gustos. N-am mâncat dar pot lesne ghici după cât de repede au golit domnii castroanele. Porţia mea de file de şalău pane a avut două bucăţi destul de mari şi mi-a fost servită cu mămăliguţă, lămâie şi mujdei de usturoi, la fel ca toţi peştii din meniu.

Midiile, înecate într-un sos delicios, au fost proaspete, savuroase, cu gustul şi mirosul mării (poate aşa mi se pare mie...). Doamna care ne-a servit ne-a spus că midiile gătite zilnic la Terasa cu Ancore sunt foarte proaspete, culese din Marea Neagră de scafandrii, din zonele cu apă curată, numai de ei ştiute. Sunt mai mari şi mai gustoase decât midiile de crescătorie gătite în cele mai multe restaurante de pe litoral. Nu pot garanta că aşa este dar ştiu sigur că midiile de la Terasa cu Ancore au fost buuune de tot!

Răsfoind meniul de la Terasa cu Ancore, am observat că predomină, aşa cum este de aşteptat la un restaurant de la malul mării, preparatele din peşte şi fructe de mare. Specialităţile casei sunt scoicile în sos de vin, midiile marinate, rapanele pane sau în sos de usturoi (cu preţuri între 25 şi 45 lei porţia). Pentru grupurile mai mari, ca fiecare mesean să poată gusta din preparatele preferate, sunt recomandate platourile pescăreşti.

Cei care nu sunt amatori de peşte, găsesc în meniul de la Terasa cu Ancore suficiente preparate din pui, porc, vită sau oaie (şniţel vienez - 27 lei, tigaie picantă - 40 lei, ceafă, cotlet sau muşchiuleţ de porc la grătar 27-30 lei, muşchi de vită la grătar - 60 lei, burger de vită - 38 lei, scalopina de pui - 35 lei, piept de pui la grătar -27 lei, tochitură dobrogeană - 40 lei, pastramă de oaie cu mămăliguţă - 45 lei...). Din meniu lipseşte pizza dar găsim paste cu fructe de mare sau creveţi (35 lei porţia) şi paste Carbonara, Milannese sau Arabiatta (30-35 lei porţia). Desigur, se găseşte şi ceva dulce chiar dacă deserturile sunt mai slab reprezentate în meniu (lava cake, Tiramisu şi îngheţată asortată). Când am fost noi, aveau doar lava cake... nu ne-a tentat!

Pentru turiştii care se cazează vara la vilele din apropiere şi nu doresc să alerge pe la supermarketuri, e bine de ştiut că Terasa cu Ancore serveşte micul dejun. În drum spre plajă, poţi începe ziua cu o cafea bună alături de o omletă gustoasă (în meniu există chiar şi omletă cu midii).

În serile de vară, mai rar în extrasezon, oaspeţii Terasei cu Ancore au parte de muzică live, de muzică bună asortată cu atmosfera de vacanţă. Uneori au loc degustări de vinuri din cele mai vestite crame dobrogene. Evenimente au loc şi pe timp de iarnă, cu ocazia zilei de 1 Decembrie a fost pregătit un meniu tradiţional din care n-au lipsit ciolanul cu fasole şi plăcinta cu mere însoţite, desigur, de muzica potrivită. Dacă n-am fi avut all inclusive la Aquatonic Steaua de Mare, am fi petrecut şi noi la Terasa cu Ancore...

În extrasezon, lipsesc o parte din preparatele din meniu din motive lesne de priceput. Clienţii sunt destul de rari, localnici care serbează evenimente de familie şi puţinii turişti care caută liniştea şi frumuseţea coleşitoare a mării pe timp de iarnă. Pe de altă parte, Terasa cu Ancore este un local mai mic, nu are vederea la mare care atrage clienţii ca un magnet... Chiar dacă a apărut pe la posturile de televiziune, nu are parte (încă) de faima vecinelor sale din Agigea, căutate insistent tot timpul anului.

Drept să spun, mie mi-a plăcut mai mult la Terasa cu Ancore decât la Pescăria lui Matei. Nu, n-am ce să-i reproşez lui Matei şi nici Pescăriei lui unde am mâncat un storceag foarte bun pe la sfârşitul lunii mai doar că Terasa cu Ancore şi oamenii ei mi s-au părut mai calzi, mai primitori, dornici de oaspeţi. Matei n-are nevoie neapărat de clienţi noi, stau destui la uşă în aşteptarea unei mese libere, localul din Agigea nu mai este demult o cherhana, a devenit mai degrabă un local de fiţe, cu toate calităţile şi defectele "mâncătoriilor" din această categorie.

Terasa cu Ancore este un restaurant cu decoruri inedite şi atmosferă caldă de vacanţă, are farmec şi personalitate, intră repede la sufletul celor care iubesc Marea. Eu zic că merită să-l căutaţi în toate anotimpurile, atunci când vi se face dor de Mare şi de o ciorbă bună de peşte! Noi ne bucurăm că l-am descoperit într-o zi frumoasă de toamnă târzie pe care o vom ţine minte multă vreme...

Doamna care ne-a servit a fost amabilă, zâmbitoare, comunicativă, n-am avut niciun reproş, nici măcar unul mititel. Mâncarea a venit repede, e drept că noi am fost acolo iarna când nu sunt mulţi clienţi dar am o presimţire că şi vara merită să treci pe la Terasa cu Ancore.

Tot ce am mâncat a fost proaspăt şi gustos, porţiile sunt mari, preţurile mi s-au părut ceva mai mici decât la Pescăria lui Matei din Agigea. Midiile culese de scafandrii din Marea Neagră sunt delicioase, nu trebuie ratate dacă vă plac... Iarna lipsesc unele preparate din meniu dar sunt suficiente variante din care poţi alege ceva bun.

Terasa cu Ancore se află într-un cartier de vile din vecinătatea comunei Agigea, foarte aproape de Complexul Hotelier Steaua de Mare şi de hotelul Miraj MedSpa. Plaja este aproape, la doar 10 minute de mers pe jos dar nu ai vederea la mare pe care o dorim cu toţii în vacanţă. Restaurantul este un mic muzeu dedicat Mării şi oamenilor ei, obiectele ce decorează interiorul fac parte din colecţia adunată de un scafandru care este proprietarul localului.

---

VIZUALIZĂRI: 5149 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI