BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Amabilitate şi gusturi bune
Nu ştiu câţi dintre voi veţi trece prin Cristuru Secuiesc sau cărora dintre cititori le va fi foame taman când ajung în acest cochet şi curat orăşel.
Pe drumul de întoarcere de la Odorheiu Secuiesc organismul copilotului meu începe să îşi ceară drepturile, adică să fie alimentat. La el nu ţine precum indicatorul de la bordul maşinii, cum că mai ai combustibil încă 237 km, de exemplu. E stare de urgenţă! Timpul în care trebuie să reacţionezi e limitat!
Şi Google Maps îi sare în ajutor cu afişarea celor mai apropiate locuri unde poţi îmbuca una alta.
Cum în seara respectivă subiectul “loc” avea doar forma de singular, chiar de unicat, nu aveam ce sta pe gânduri şi pierde vremea cu citit impresii sau sugestii ce urmau a fi puse în balanţă.
Drept pentru care aliniem maşinuţa între două dungi albe vopsite pe asfalt în centrul urbei şi trecem drumul în căutarea izbăvitoarei destinaţii. Care se situează în zona centrală, pe partea stângă cum vii dinspre inima Secuimii.
Poziţia acestuia este bine marcată prin reclama luminoasă situată deasupra gangului prin care ajungi la intrare dar şi prin logo-ul imprimat pe geamul bucătăriei ce dă spre stradă. Prin care poţi observa activitatea angajaţilor din preajma cuptoarelor, aspect care poate sari în ajutor în privinţa aprecierii unui local.
La locul de pregătire a bucatelor era o curăţenie farmaceutică, angajaţii corect echipaţi – cel puţin după ochiul unuia care nu activează la Sanepid – şi nicio persoană străină (om sau animal) pe acolo.
Aveam să aflu că bucătăria funcţionează pe locul bistroului iniţial.
Ulterior, patronii au achiziţionat spaţiul de alături şi s-au extins.
Iar acum totul arată foarte frumos şi aranjat cu mult gust, într-un interior cu pereţi din buşteni ce respiră un aer rustic.
Senzaţia este întărită de cuptorul de pâine şi şemineul pe care tronează câteva cupe despre care am fost informat că fuseseră cucerite de o echipă locală manageriată de patron.
Detaliul mi-a fost furnizat de soţia acestuia, o persoană foarte amabilă şi volubilă, care – cu mânecile suflecate – lucra cot la cot cu angajaţii. Şi-a permis o mică pauză – deh, e totuşi sefă! – în care mi-a făcut o prezentare a locaţiei, de la inaugurare şi până în prezent, însoţită cu explicaţii în faţa fotografiilor de arhivă postate pe peretele din dreapta intrării.
Îi mulţumesc doamnei Adel, iar dacă vreodată aţi conştientizat/experimentat că există persoane cu care te înţelegi din prima clipă iar timpul zboară povestind una cu alta într-un dialog spontan şi cursiv, în acea situaţie ne aflam şi noi.
M-au impresionat foarte tare fotografia şi detaliile aferente ce prezentau prietenia de decenii legată şi continuată între 9 bărbaţi – aflaţi acum la vârste înaintate – care în fiecare zi de vineri se întâlnesc la bistro pentru a-şi bea cafeaua împreună şi depăna ultimele amintiri, chelnerii cunoscând de ceva vreme preferinţele fiecăruia. Nu bag mâna în foc că nu mai cer şi câte o cinzeacă…
Dacă vrei să stai deasupra celorlalţi, poţi urca pe platforma din interior, acolo unde sunt poziţionate şi fotolii, nu doar scaune la mese. Iar dacă îţi doreşti şi puţin aer, iei loc pe micuţa terasă înghesuită cumva tot între pereţi de lemn şi care are deasupra o plasă de de becuri ce-i asigură o iluminare discretă.
Toaleta se află la ieşirea pe terasă şi se prezintă foarte curată, având compartimente distincte pentru femei şi bărbaţi.
Revenind, în sfârşit, la motivul intrării noastre în acel spaţiu, vă comunic că alegerea păpicii am făcut după primii cinci paşi de la închiderea uşii pe interior, când – din bucătărie – a ieşit şi trecut pe lângă noi un chelner ducând o pizza care mi-a stârnit instant papilele gustative spre ceea ce academicienii numesc fenomenul “plouă în gură” .
Nu consultasem anterior cartea de bucate – care apropo e disponibilă şi pe net în 3 limbi -, nu ştiam ce se serveşte sau găteşte însă nu mai conta, decizia fusese deja luată.
Răsfoind meniul, observăm că îţi poţi ostoi foamea cu pizza, sandvişuri, donner, burger, salate, aripioare şi şnitele iar setea cu freşuri (sau freshuri?), sucuri, bere, vin, smoothies.
Am comandat 2 pizza – Quatro Stagioni copilotul şi Central Pizza eu – pe care le-am “poştit” până la ultima felie pentru că erau foarte gustoase şi nici nu se făcea “să laşi răul în farfurie” , cum se zice pe la noi, oarecum adaptat de la bărbătescul referitor la alcoolul din pahar…
Aş fi băut şi un pahar de rose, dar cum volanul era pe partea mea, am fost nevoit să amân momentul. Preconizat pentru sosirea acasă, l-am tot amânat până aseară. Când nu a mai scăpat…
Central Bistro din Cristuru Secuiesc a reprezentat o surpriză plăcută pentru mine şi felicit din acest colţ de pagină pe cei care îl gospodăresc iar pe cei care citesc şi se vor afla vreodată pe acele meleaguri să nu ezite a-i călca pragul.
PS - patronii invită pe cei aflaţi în trecere prin zonă să facă un popas şi la Castelul Ugron din Filiaşi. aflat la 3,6 km distanţă, administrat tot de dânşii, acolo unde există locuri de cazare dar şi posibilitatea de a servi masa după vizitarea acestui obiectiv turistic.
Trimis de Marius 72 in 26.09.24 13:49:54
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CRISTURU SECUIESC.
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Unde mâncăm în Cristuru Secuiesc?, CRISTURU SECUIESC" (nou-creată pe sait)
@Marius 72: Sunt aici, la unul dintre miile de capete de fire la care a ajuns scrierea ta și intervin în primul rând din spirit de solidaritate masculină .
Cam așa pățesc și eu. Când se rostește expresia magică” ah ce foame îmi este” , nu de mine, de co-pilot, de co-participant per pedes, în general de orice fel de” co” (care, culmea, e mereu același), eh... cum spuneam... cand se rostește treaba asta, martorii de la mașină se înroșesc toți, picioarele înțepenesc, toți neuronii trebuie să se concentreze pentru a găsi locul magic după vizita căruia să poți auzi ceva de genul” ah ce foame mi-a fost” .
În al doilea rând intervin ca să-mi exprim admirația pentru locația pe care ați găsit-o. Îmi place maxim terasa aia cu mult lemn și” copacii” ăia pe post de stâlpi, bănuiesc că-ți dau senzația că ești la picnic, asta dacă mai ai timp să te gândești la senzații de-astea când ești cu pizza aia în față.
Și nu în ultimul rând mi-a plăcut provocarea ta cu freș sau fresh. Nu știu, zic și io... cred că vreun englez sau vreun american a băgat-o pe-asta cu fresh, frustrat fiind că n-avea tastatură cu diacritice
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
@Pușcașu Marin: De nu opream la primul "obiectiv" din cale armonia dispărea din habitaclu.
Senzorul nu doar că se înroșea, se bosumfla de-a binelea.
În privința decorurilor, eu nu am niciun merit, oamenii ăia chiar au realizat ceva frumos. Nu am rezistat curiozității și am întrebat cine a realizat lucrarea. O firmă din Gheorgheni e responsabilă pentru modul în care se prezintă construcția.
Cât privește exprimarea pomenită în final de tine, am un mare cui împotriva celor care se "englezesc" și nu scriu normal românește, cu diacritice și cuvinte de-ale noastre.
Regret că nu mi te alături săptămâna viitoare!!
@Marius 72: Și eu am niște” cuie” cu romgleza, dar se pare că cei ca noi nu sunt în... trend, ca să zic așa Când aud expresii de genul” facem un turnover pe last moment și ne-alegem cu un cherry peaking” mă ia cu capul, dar, deh, dacă vreau bani în cont la sfârșitul lunii... n-am ce face, dau din cap aprobator .
Meritul decorurilor nu este al tău, dar ai meritul că ne-ai prezentat locația și pentru noi, cei care citim, nu ne rămâne altceva de făcut, decât să te felicităm.
Mi-aduc aminte că am vorbit noi ceva despre săptămâna viitoare. Ideea e că am făcut un downgrade (cuvânt neaoș românesc) și n-o să mai fiu, sufletește vorbind, alături de voi din Egipt, ci de undeva de-aici, mai loco.
Vă doresc să petreceți un sfârșit de săptămână de excepție și sunt sigur că voi citi pe-aici una-alta despre cum ați petrecut acolo.
@Marius 72:
”Dacă vrei să stai deasupra celorlalţi, poţi urca pe platforma din interior, acolo unde sunt poziţionate şi fotolii, nu doar scaune la mese. Iar dacă îţi doreşti şi puţin aer, iei loc pe micuţa terasă înghesuită cumva tot între pereţi de lemn şi care are deasupra o plasă de de becuri ce-i asigură o iluminare discretă
Sa-i privesti de sus pe ceilalti, cum ar veni
Terasa aia imi place mai mult. Mai ales seara, asa intim luminata! Pentru ca si eu sunt "vicioasa", as fi ales-o din prima.
”Revenind, în sfârşit, la motivul intrării noastre în acel spaţiu, vă comunic că alegerea păpicii am făcut după primii cinci paşi de la închiderea uşii pe interior, când – din bucătărie – a ieşit şi trecut pe lângă noi un chelner ducând o pizza care mi-a stârnit instant papilele gustative spre ceea ce academicienii numesc fenomenul “plouă în gură”
In asa decor frumos parca si mancatul devine o poveste frumoasa, nu o rutina zilnica.
Si la cum arata cele doua preparate, cred si eu ca nu ai stat pe ganduri. Intre un sandvis si acele minuni rotunde si eu as fi ales minunea... copilotului.
Ai spus ceva despre hidratare si am omis eu? "Amenda" cat a fost?
@Zoazore: Hidratare la mine înseamnă o bere sau un pahar de vin, altceva nu intră la socoteală după o masă.
Iar șofer fiind, nici vorbă 'la fața locului'!
Am amânat vreo două zile...
Fără lichide, 'amenda' a fost de 80 lei cu tot ce am lăsat chelnerului.
@Pușcașu Marin:
”Și eu am niște” cuie” cu romgleza, dar se pare că cei ca noi nu sunt în... trend, ca să zic așa Când aud expresii de genul” facem un turnover pe last moment și ne-alegem cu un cherry peaking” mă ia cu capul, dar, deh, dacă vreau bani în cont la sfârșitul lunii... n-am ce face, dau din cap aprobator
Sa ne focusam pe target si sa nu deviem, ca macar la tine e romgleza. Sa vezi la mine cu gergleza cum ne descurcam.
Iar "tinerele sperante" corporatiste de la noi au uitat total romana.
La un sondaj in direct, video, se intrebau ce inseamna "mai degraba da / mai degraba nu"
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)