Restaurant Reyna, alături de bărcuţe, pe malul Mării Negre

TIPĂREȘTE

Mă fascinează apa, îmi dă o stare de linişte, îmi şopteşte că totul va fi bine cât timp există ea.

Eram încă impresionată de Malta, imagini răzleţe mi se plimbau prin creier.

Normal ar fi ca după mare să urmeze muntele, dar cum la mine totul este imprevizibil, nimic nu e normal :D, am onorat invitaţia unor prieteni şi am ajuns în Constanţa, într-un loc cu circuit închis, am promis că nu voi scrie despre (dar voi pune câteva poze :p).

Pot afirma cu mâna pe inimă că răsăritul văzut de mine din balconul apartamentului care ne găzduia a fost de senzaţie, razele soarelui s-au strecurat fabulos prin fuioarele de ceaţă care cotropeau oraşul.

Cum hrana este prioritară în fiecare zi indiferent unde ne aflăm, mai cu seamă în vacanţă, prietena mea-mare iubitoare de Mamaia:(, a horărât ca în cele două seri petrecute în Constanţa să mâncăm la Reyna pentru că Mamaia era aproape decedată=)), se zbătea între agonie şi şantier, câinii şi caii erau la ei acasă, în mult prea iubita staţiune.

Locul ales de ea beneficiază de o privelişte privilegiată, în Portul Turistic Tomis, excelentă alegere din toate punctele de vedere. Dar, cum eu văd şi nu pot să tac, am găsit câteva lucruri minore care denotă lăcomia din turismul nostru estival:(.

Aşezat strategic, pe malul mării, Restaurantul Reyna dispune de o terasă măricică, cu mobilier de bună calitate, decorată simplu dar cu gust. Scaunele şi mesele confortabile, mult prea înghesuite, dar nu contează, bani să iasă. Aveam tot timpul impresia că voi fi lovită de ospătari sau ceilalţi turişti sau că mă voi pricopsi cu vreun crevete pe haine.

În cele două seri terasa a fost plină, semn că e foarte apreciată de constănţeni dar şi de turişti.

Foarte amabili ospătarii, nu prea zâmbeau, erau extrem de obosiţi.

Meniul era stufos, preparatele marine erau vedete dar se putea mânca absolut orice fel de mâncare, erau bunătăţi pentru toate gusturile, nu pentru toate buzunarele.

Preţuri de litoral românesc, cu aromă de Marea Neagră, doar eram în buza ei :).

Timpul de aşteptare a fost destul de mic având în vedere aglomeraţia existentă.

Porţiile de mâncare au fost generoase, socotind după burtica mea consider că o porţie era suficientă pentru două persoane dacă acestea se potrivesc la gusturi.

Sincer, nici nu ştii ce să alegi mai întâi, toate arată bine, sunt prezentate bine, sunt aduse spectaculos, mâncarea e o încântare pentru toate simţurile.

Câteva preţuri:

Creveţi 43 lei, Frigărui de rapane 37 lei, Platou oriental 49 lei, o apă plată 6 lei, una cu bule 11 lei, un pepsi 6 lei, fresh 15 lei, vinul casei 0,5 l 30 lei.

Calamarii au fost buni dar am mâncat şi mai şi prin alte părţi, scoicile stropite cu vin alb sunt foarte bune şi porţia uriaşă, melcii au fost foarte, foarte frumoşi, „cauciucați” :D şi delicioşi, porţia era extrem de mare.

Hamsiile crocante ne-au răsfăţat pe deplin, icrele de ştiucă bune pe pâinica prăjită, salatele erau grozave, mămăliga la fel, sosurile şi mujdeiul erau excelente.

Cremşnitul era un morman de multe calorii, foarte arătos şi gustos, lava cake se topea în gură împreună cu îngheţata de vanilie.

Vinul alb era excelent, pe cel rose nu-l recomand, era acru.

Notele de plată: 300 lei şi 246 lei pentru patru adulţi, în cele două seri petrecute acolo.

Scump şi înghesuit, acestea sunt singurele, măruntele „bube” găsite de mine acolo, asumate de noi cu plăcere, de dragul Mării Negre.

Toaletele erau curate, wi-fi functiona bine după spusele celor cu FB.

Din punctul meu de vedere, ca în oricare ţară, locurile speciale sunt foarte căutate şi apreciate, de aici şi cei câţiva bănuţi adăugaţi la fiecare produs.

Dacă vreţi un loc de calitate, unul special, să priviţi bărcuţele şi marea, această Reyna vă poate satisface doleanţa.

Constanţa nu m-a dezamăgit nici de data asta, este o încântare să o revăd mereu. Singura mea nemulţumire este cea legată de turiştii care aruncă gunoaie peste tot:(apoi se pâng că autorităţile nu-şi fac treaba. O să ataşez câteva poze.

Am făcut plajă în Mamaia, două zile. Este aceeaşi, neschimbată. Hoteluri în reparaţii, unele părăsite, mormane de nisip, de dale, de saci cu de toate, restaurante închise, dezolant aproape totul la jumătate de septembrie.

Plaja? Hmm, cu maidanezi şi cai care miros îngrozitor:(, cu scoici care îmi răneau tălpile, cu şezlonguri îngrămădite în jurul unei umbrele. Împopoţonate cu ciupercuţe, ghivece cu palmieri, baruri, boxe imense zgomotoase, plajele nu sunt pe gustul meu:(.

Ce mi-a plăcut cel mai mult: iubita mea, Marea Neagră. Era liniştită, caldă, limpede, era minunată.

Şi ca bonus, am avut ceaţa, ne-a răsfăţat oferindu-ne imagini memorabile, voi ataşa şi câteva poze aici pentru că evit să vă descriu mai mult Mamaia cea bătrână şi obosită.

Vacanţe inspirate vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 4441 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI