Restaurantul Fair Play nu are fair play deloc: ospatari 'stapani' si mancare mediocra dar scumpa

TIPĂREȘTE

Acum 2 ani, tot de Untold, am fost invitat de un prieten foarte bun - bastinas din Cluj Napoca - sa mancan masa de pranz la Fair Play. Am mers cu masina, am gasit loc de parcare pe una din stradute, am avut noroc si am gasit si o masa libera la terasa, totul ok. Tin minte ca a fost pentru prima data cand nu a incaput felul II in intregime, eu fiind un gurmand, insa, una peste alta, experienta culinara fost ok, peste medie as zice. Nu stiu cat a costat atunci distractia, pentru ca am fost invitati, insa vazusem din meniu ca preturile bat spre Bucuresti binisor.

Anul asta, dupa teapa luata la Casa Piratilor (impresii aici), primul lucru cand ne-am trezit dupa seara de zbantuiala, a fost sa-l sun: frate, cum se numeste restaurantul ala la care ne-ai dus acum 2 ani? Pauza. Mah, ala cu mancare multa si buna... Bagat intr-o curte... Aaaaa, nu stiu cum ii mai zice dar cauta si tu pe "goagal", pe langa Piata 14 Iulie, ca sigur o sa-l gasesti. Intru pe google maps si il dibui imediat: restaurant Fair Play.

Afara e vreme de toamna, ce zic eu de toamna, mai mult de Bacovia - un cer negru si ploua marunt si sacaitor - ne urcam in masina si dupa vreo 5 km si 10 minute din Manastur, trafic lejer de sambata dupa amiaza, ajungem la restaurant. Parcam, vedem poarta deschisa si simtim miros de mancare - semn bun, locanta este deschisa. Intram in curticica, terasa - acoperita fiind - este plina ochi pe ambele parti; intram in prima incapere - puhoi de oameni care iau mancarea la pachet si toate mesele full; intram in a doua incapere, vedem o masa de 5 persoane libera, asta este, ne scuzam in gand si ne asezam. Mai era o masa mai mica libera, de de 4 persoane, insa nu era debarasata si noi am crezut ca este ocupata, deoarece era prea multa mancare ramasa in farfurii. De fapt, oamenii se saturasera si plecasera iar debarasorii jucau sarba cine stie pe unde...

Meniul nu este foarte variat si este axat mai mult pe mancaruri cu carnuri si ceva feluri de paste. La prima vedere este ok, avand felurile de mancare care fac sa saliveze orice gurmand.

Ca iti ajunge meniul dupa 10 minute la masa, este alta poveste, mai ales ca nu vorbim de nu stiu ce megarestaurant ci de cateva mese, acolo. Norocul nostru a fost ca l-am gasit pe masa, dar alti clienti nu au fost atat de norocosi. Vazand ca dupa 20 de minute nu ne baga nimeni in seama, facem un semn discret unui ospatar tanar, care se tot foia pe langa bar, sa ne ia si noua comanda. Mai bine ne vedeam de treaba, adica ne luam gecile si plecam, pentru ca imediat s-a si ratoit la noi: eee, na, aveti rabdare, ca avem atatea mese de servit... Cand o sa vina si randul dumneavostra, o sa venim! Poftim? Pai cata rabdare sa avem, ca deja s-au facut 20 de minute!? Pana la urma s-a indurat o domnisoara ajutor de ospatar sa ne aduca 2 ape minerale... Am mai asteptat cam 10 minute si ne-a luat in primire o doamna ospatar: am comandat o ciorba mica radauteana de pui, un ardei iute, un escalop de porc cu piure (nu avem - frate, ce au astia de la Cluj cu piureul??? - va aduc cu cartofi prajiti; nu vreau cartofi prajiti; cred ca mai avem pilaf de orez - iar??? - e, ok asa...), un gordon bleu cu cartofi prajiti (serpoaica a aplecat steagul, cand a auzit discutia mea, ea fiind mai noncombat, asa), o salata de varza alba, o salata de ardei copti si o portie de papanasi.

Insa, cel mai ingrat lucru din toata afacerea este servirea: ospatarii sunt de-a dreptul nesimtiti, badarani, artagosi (barbatul tanar) sau inceti si lenesi (doamna blonda mai in varsta), in adevaratele sensuri ale cuvintelor. Mai bine ne-am inteles cu domnisoara care debarasa mesele, care a ingaimat si ceva scuze, punand totul pe seama aglomeratiei datorata festivalului.

Pai, cand langa masa noastra a stat un strain si nu l-a bagat absolut nimeni in seama 30 de minute, nici macar pentru un meniu sau un pahar cu apa, ce scuze mai ai tupeul sa spui?!?! Omul a murmutrat ceva printre dinti, si-a luat geaca de pe scaun si a plecat, exact cum ar fi trebuit sa facem si noi. Si a observat cineva? S-a ofuscat cineva? Ete, na... Lasa ca vin alti prosti la rand... O doamna care parea patroana, sau ceva de genul, punea paine in cosuri in bucatarie, in loc sa fie printre oaspeti in sala, asa ca despre ce discutam aici?!

Nu acelasi lucru se intampla cu obisnuitii localului: chiar am observat o pereche care s-a intretinut un pic cu ospatarii si in 5 minute de cand s-au asezat la masa, erau serviti cu aperitivele. Poate va intrebati cum de am observat atatea?! Pai daca am avut atata timp liber... :)

Preparatele sunt bune, obisnuite la gust, nimic de zis aici dar nici nimic sa te dea pe spate. Am mancat mancaruri cel putin la fel de gutoase pe la restaurantele de pe DN-uri (de exemplu aici vezi impresii sau vezi impresii), asta ca sa nu mai zic de restaurantele din orase. Spre deosebire, insa, de acestea, la Fair Play mancarea este foarte multa si, in consecinta, taxata ca atare, adica scumpa. Eu sunt convins ca niciun client nu iti solicita sa ii umpli farfuria pana la refuz, ca apoi sa il taxezi cu aproape 50 de lei pentru un snitel cu garnitura, de exemplu. In general, preturile sunt mari si foarte mari, batandu-se cu succes pe burta cu Bucurestiul chiar mai spre centru, ca sa zic asa. Dar nici in Bucuresti o salata de varza alba nu este 10 lei, chit ca iti este pusa intr-o salatiera de da pe afara. Hai, ca la mancare mai e cum mai e, dar sa iei 6 lei pe o apa minerala...

Oricum, mai mult de jumatate din clienti se opresc la o ciorba mare (aici exista si ciorbe mari si ciorbe mici) si un fel 2 la doua farfurii. Eu, cum sunt incapatanat, am comandat o ciorba mica si un fel 2 si a mai ramas in farfurie doar un pic de pilaf. Serpoaica a capitulat si a bagat cam jumatate din gordon bleu + cartofi + salata de varza alba la caserola (taxata la 1 leu?!?!?) iar papanasii i-am facut fifty - fifty. Papanasi pe care i-am asteptat cred ca undeva la 40 de minute...

Groaznic! Ca si idee, cum am spus ca vrem sa anulam comanda, cum in 2 minute au venit papanasii la masa. Reci. Asta insemna ca erau pregatiti si montati de mult timp, dar nu a avut cine sa ii serveasca la masa...

La final,

Am cerut nota dar nu am putut plati cu cardul "pentru ca nu merge POS-ul, ne cerem scuze, tocmai s-a stricat... ", am lasat si ceva bacsis pentru cine o vrea, numai sa plecam odata de acolo. Nici la baie nu am fost, pentru ca nu am vrut sa mai stau nici macar o secunda, mai ales ca miroseam a mancare de la o posta, neexistand ventilatie inauntru.

Toata "distractia" a durat mai mult de 2 ore si jumatate de lalaiala la masa si 190 lei minus in buzunar. Va las pe voi sa decideti daca e mult sau putin, si una si alta.

Fair Play,

Este o afacere de familie dar manageriata prost sau in bataie de joc fata de clienti. Multi il lauda pentru gustl si marimea preparatelor insa eu il critic pentru servire. Personal, nu ma vad prea curand acolo. De fapt, nu ma vad deloc, pentru ca n-am chef sa ma iiau la harta cu alde Nea Caisa ospatar (desi nu am nimic cu nimeni) si nici sa pierd cateva ore pentru un pranz, pe banii mei. Pe banii lor, da. Nu am facut circ acum pentru imi era prea foame, insa oricne ar fi vociferat dupa aproape 3 ore petrecute acolo.

A se slabi, Mitica!

black_mamba.

P. S. Chiar cand atasam pozele, am observat ca am comandat si consumat 2 ape minerale si am platit 3. Csf? Ncsf!

Mi-aduc aminte de Dinu Sararu: niste tarani.

---

VIZUALIZĂRI: 1428 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI