Restobar Dvor, fix în buricul târgului mut

TIPĂREȘTE

Cetinje, capitala istorică a Muntenegrului se află la 40 km de capitala administrativă, Podgorica. Așezat într-o frumoasă depresiune a munților Lovcen, Cetinje este bogat în monumente istorice, mănăstiri și muzee. Palatul albastru nu este albastru dar este reședința președintelui țării, Palatul regelui Nikola este Muzeu Național, Muzeul Njegos se află la doi pași de centrul pietonal din micul oraș, de terase și restaurante.

Pentru că nu exista pe AFA nicio recomadare despre restaurante în acest oraș bisericesc m-am gândit că trebuie să vă povestesc un pic despre prețuri, preparate, locuri și oamenii care servesc oameni, plus că am câteva poze cu Cetinje și vă îndemn să-l vizitați.

Pe o căldură sufocantă ne-am plimbat prin Cetinje, am admirat arhitectura veche și clădirile bine întreținute, ne-am oprit (cum altfel) la Restobar Dvor, era cel mai aglomerat cu turiști străini. Pe cele pline cu localnici le-am ocolit, acolo erau prea mici prețurile =))

Restobarul are o terasă largă, foarte frumos mobilată, atmosfera era plăcută, personalul tânăr și vorbitor de engleză, foarte politicos.

Sub umbrelele uriașe, în laterale, erau tv și ventilatoare cu apă, foarte eficiente, răcoreau un pic aerul sufocant.

Meniul nu foarte stufos avea destule preparate, știu că nu l-am studiat prea mult, n-aveam chef, lenea era prea mare.

Am zărit pe masa alăturată o pizza uriașă, la niște adolescenți străini de Mne și pofta a venit instant.

Am citit în meniu că aveau ciorbiță de pește și de roșii, le-am comandat ospătarului, plus o pizza XXL.

Pentru hidratare o bere și-un cola, întreaga consumație a făcut 16 euro.

Ciobele au fost supe, așa-i acolo, porții medii, foarte gustoase. Pizza era cu de toate, depășea farfuria ca dimensiune, n-am dovedit-o pe toată, am comandat una pentru amândoi și-au rămas în farfurie două triunghiuri. Asta pentru că pe lângă ciorbiță am primit și lipii, nu ne-am putut abține și-am devorat acele bucățele demențiale, îmi venea să-i bat pe muntenegreni, aveau pâinea foarte gustoasă și astfel mâncam zilnic carbohidrați.

Wi-fi a funcționat perfect, la toaletă am uitat să merg să inspectez, nu știu cum era.

Normal că prețurile erau mititele precum orașul, acolo parcă timpul a stat în loc. Dar, vă jur că la cârciumile locale erau prețurile și mai mici, am văzut panourile cu oferte, de exemplu la Dvor era ciorba 2,5 euro, la locale era 2 euro.

La final nu m-am abținut și-am cumpărat și-o înghețată de mango de la vitrina ce mărginea restaurantul, am dat 1 euro pe răcitura colorată, foarte, foarte gustoasă.

Nu sunt foarte multe restaurante în Cetinje, sunt mai multe muzee și biserici decât cârciumi, dar cele pe care le-am văzut mi-au făcut o impresie bună, arătau foarte bine.

Un oraș liniștit, parcă pustiu, plictisitor pentru mine, bun pentru cei care studiază istoria în vacanțe, eu îl recomand cu drag. Și orașul dar mai ales Restobar Dvor.

În localitate sunt și spații de cazare, pentru iubitorii de liniște bisericească și istorie consider un loc foarte potrivit.

Pentru că nu voi scrie un review separat despre Cetinje, am să atașez și câteva poze din oraș. Nu de alta dar ar însemna să copiez de pe net informații, că doar nu credeți că eu merg la mare sau la munte în vacanță să învăț pe de rost istoria locurilor, a clădirilor sau a conducătorilor unei țări. Prefer să mă joc, să mă plimb, să privesc, să scriu și să citesc, să visez, adică să mă relaxez. Dar, vă recomand să citiți date tehnice, foarte utile, în articolul lui @Michi – vezi impresii

Vacanțe savuroase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 1626 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI