De mâncat și de băut la Cannes

TIPĂREȘTE

Este de notorietate faptul că gastronomia franceză se numără printre cele mai rafinate și sofisticate din lume, așa că abia așteptam s-o încercăm. În plus, nimeni nu s-ar putea plânge de ceea ce oferă Cannes în acest domeniu: de la tarabe stradale cu gustări care mai de care mai colorate și mai apetisante până la restaurante exclusiviste, unde intri doar cu rezervare prealabilă efectuată cu săptămâni inainte, îmbrăcat adecvat și alte asemenea. De toate pentru toți, cum se zice. Mereu am crezut asta (și mi s-a confirmat deseori): oricât de „scumpă” ar fi considerată o destinație, se găsesc variante accesibile și celor mai puțin dotați financiar.

Am avut 2 experiențe culinare în Cannes și încă una de... pub și o să vă relatez în continuare despre ele, poate o fi de folos cuiva cândva.

Black Sails – A Pirate Tavern By Chef LeChat; 39 Rue Georges Clemenceau; https://www.blacksailstavern. fr/; program 18-22, închis luni și marți; 4,9/892 pe Google

Nu știu unde și când oi fi auzit despre această mâncătorie, însă m-am trezit că o aveam salvată pe harta virtuală. Am aruncat un ochi rapid pe ultimele comentarii și am decis: ok, aici mâncăm. N-a fost greu s-o găsim, aproximativ la baza colinei castelului (Le Suquet), pe strada ce înconjoară partea dinspre mare a micii peninsule. Clădirea e micuță, cu fațada orientată spre oraș și nu deține niciun fel de spațiu exterior, totul se desfășoară înăuntru. Tati a cam strâmbat din nas, ar fi vrut să-i fluture briza prin plete 😊, însă n-a avut încotro, de data asta a trebuit să meargă pe mâna mea.

Am pătruns așadar în încăperea slab luminată, mobilată cu câteva mese și scaune din lemn masiv, majoritatea ocupate. Am primit imediat un salut vesel dinspre bar, am răspuns, a urmat o scurtă conversație cu băiatul cu dreaduri, gen: „Aveți rezervare?” „N-avem.” „Ok, Las’, că rezolvăm.” Și ne-a condus la una dintre puținele mese libere de 2 persoane.

Precum deducem din denumire, conceptul tavernei are strânsă legătură cu lumea pirateriei, iar decorațiunile (multe și haioase) „vorbesc” în acest sens. O să vedeți în poze, deși, din cauza luminii deficitare, acestea n-au ieșit chiar cum aș fi vrut; totuși, puteți să vă faceți o idee. Cranii și falange împrăștiate ici-colo, lăzi cu „comori” și sticle de „rom” , năvoade, parâme și cârme de corăbii și, peste toate acestea, o sumedenie de „pânze de păianjen” . Locul duce cu gândul și la legenda Contelui Dracula, pentru că în inima unui rafat, printre tot felul de obiecte „prăfuite” , tronează o plăcuță pe care scrie „Mystic Transylvania” .

Meniul se poate scana (pe fiecare masă se află mulajul unei mâini cu degete scheletice ce-ți oferă QR-ul respectiv) sau îl poți primi în format fizic. Oferta nu-i foarte vastă și se bazează pe carne: burgeri, steak-uri, coaste, rață și alte asemenea. De fapt, se pare că burgerii sunt cei ce au adus celebritate locului, câștigând oarece premii gastronomice, așa că eu știam din start ce voi comanda. Tati s-a oprit asupra unui fel cu friptură de miel. Am fost surprinși să găsim în meniul de băuturi câteva sortimente de vin de la Crama Purcari, însă am ales un vin roze provensal (Chateau Puech-Haut Argali), că doar nu veniserăm să le bem tot pe-ale noastre... L-am întrebat pe băiatul ce ne-a servit care-i legătura locului cu Transilvania și Moldova, însă n-a știut să ne spună. Eu simt totuși că există una...

În fine, am lansat comanda, am vizitat toaleta (curat, nimic special), am inspectat locul și am făcut câteva poze, cu grijă să nu-i deranjăm pe ceilalți. Am primit vinul, odată cu el ni s-a adus o frapieră plină cu gheață sprijinită pe un taburet care la rândul lui se sprijinea pe un... elefant de lemn, am primit și sticla de apă minerală. Vinul excelent, ușor și aromat, fix ce trebuie într-o seară de vară!

După puțin timp am primit și mâncarea. Porții măricele, prezentare faină. Burgerul băgat într-o chiflă cu semințe, acompaniat de salată, roșii, brânză, kaiser și sosuri delicioase, precum și de chipsuri de cartofi și încă un bol cu salată. Porția cealaltă cuprindea fâșii de friptură, cartofi dulci prăjiți și presărați cu parmezan, ardei iuți prăjiți, salată și un sos de usturoi. Le-am savurat îndelung, toate erau absolut delicioase; evident, stropindu-le din când în când cu apă sau cu vin.

Nota de plată a totalizat 89 euro (27 fiecare fel de mâncare, 30 vinul, 5 apa), pe care i-am plătit cu cardul. Un preț rezonabil pentru Franța, după cum se va dovedi în zilele ce vor urma.

Medami Restaurant – 30 bis Rue Hoche; https://www.medamicannes.com/; program 8:30-22:30 (luni și marți doar până la 19), duminica închis; 4,8/280 pe Google

A fost gazda noastră culinară în a doua seară în Cannes și l-am ales după 2 criterii: să fie cât maai aproape de hotelul nostru (strada e una pietonală cu mâncătorii una lângă alta) și să aibă recenzii bune. De fapt, salvasem vreo 3 opțiuni, just in case.

Are o mică terasă exterioară, am nimerit toate mesele ocupate, însă cele dinăuntru erau libere (și până am plecat doar una s-a mai ocupat). Interiorul – decorat discret, în culori calde și odihnitoare; așa, ca o sufragerie mai mare.

Meniul l-am primit fizic, nici aici oferta nu-i prea vastă, ba din contra. 1-2-3 preparate din fiecare categorie: porc, vită, pui, pește etc. Eu am ales file de doradă, Tati ceva steak de vită și a fost drăguț că fiecare a avut câte o garnitură, salată de dovlecei sau cartofi pai, ceea ce a fost excelent, că ne-am combinat și astfel am avut și carbo, și fibre! În plus, peștele a fost acoperit cu o răcoroasă salsa de roșii și lămâie, iar vita cu un sos brun delicios.

Le-am asezonat de data asta cu un vin roșu de Bordeaux și, deasemenea, cu apă minerală. Totul s-a dovedit a fi minunat!

Am plătit la final tot cu cardul, un pic mai mult ca în ajun, 94,5 euro (24 peștele, 26 steak-ul, 37 vinul și 7,5 apa).

The Duke’s Pub – 59 Rue Félix Faure, deschis zilnic 8:30-2:30; 4,0/1068 pe Google

Pe ăsta chiar nu l-am căutat, ne-a ieșit singur în cale. În ultima seară, după cina luată destul de devreme și după o lungă plimbare prin centrul vechi, ni s-a făcut sete. Sete de bere, desigur. În plus, ne-a plăcut atmosfera de pe terasă; nu se-nțelegea om cu persoană, dar așa-i la pub... Câțiva se străduiau să urmărească un meci de fotbal ce rula pe 2 ecrane, cei mai mulți însă se delectau cu licori și cu conversații spumoase.

Ni s-a indicat o masă rotundă, cu scaune din acelea înalte, ne-am cocoțat pe ele și am prins a studia meniul pe care l-am găsit loco. Era și ceva ofertă de gustărele, țin minte, însă am ignorat-o, ne-am dus direct la pagina de bere, unde ne-au atras atenția câteva sortimente artizanale. Nici nu mai știu exact ce am ales și nici n-are importanță; ideea e că a fost cum trebuie, bună și rece, iar noi ne-am potolit setea în timp ce savuram spectacolul oferit de zumzetul terasei și de cel al străzii învecinate...

Deci fain fuse la Cannes, am mâncat bine, am băut și mai bine! N-o fi fost prea vastă experiența noastră, dar bine c-a fost! 😊 Și-am încălecat pe-o șa și... povestea continuă, stați pe-aproape!

---

VIZUALIZĂRI: 30 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI