Sărmăluțe ca-n povești (și nu numai) !

TIPĂREȘTE

Probabil că acesta va fi unul dintre cele mai scurte articole scrise de mine; chiar am stat mult în cumpănă dacă să-l scriu sau nu. E despre un restaurant, în care am mâncat o singură dată, eu și Tati, câte un singur fel de mâncare. Am băut și niște apă minerală rece și câte o cafea - dacă asta se pune. Nici poze prea multe n-am, vă dați seama!... Deci ce concluzii să tragi după o așa de sumară experiență?! Dar am zis totuși s-o împărtășesc cu grupul, cine știe, poate își va găsi măcar un dram de utilitate! Și pe urmă - Elvira m-a întrebat deunăzi dacă am mâncat la Select în Câmpulung Muscel, eu am zis că nu, n-am mâncat la Select, ci în altă parte și a fost foarte mișto, o să povestesc... Deci iaca mă țin de cuvânt...

Locul se cheamă Amada și se autointitulează Restaurant&Pub. Adresa din buletin este str. Grigore Andreescu nr. 2, mai exact îl veți găsi în partea dreaptă a Grădinii Publice Merci, adică fix în buricul târgului. Noi l-am remarcat încă din prima seară de plimbare prin oraș, ne-au atras luminile ce străjuiau terasa umbroasă și mai că eram tentați să savurăm acolo o băutură-ceva, dar până la urmă am renunțat, am luat un taxi și ne-am întors la noi acasă, la Cazarma Cavalerilor. Nici măcar nu ne-a rămas gândul la Amada asta, că n-aveam de ce.

A doua zi, ieșind rupți de foame și de sete de la Vila Golescu, despre care v-am povestit, am început a căuta un loc pretabil rezolvării acestor necesități primare. Primul ce ne-a ieșit în cale a fost Restaurantul Musceleanca, ne-am așezat la o masă pe terasă, sub o umbrelă, am vizitat și toaletele, pe rând, și dacă am văzut că nu ne bagă nimeni în seamă timp de vreun sfert de ceas, ne-am ridicat și-am plecat, să nu mai deranjăm oamenii. Mi-am amintit de Amada, am google-it repejor și-am primit vești bune; am apreciat că n-am avea de mers mai mult de 100 m până acolo, așa că n-am mai stat pe gânduri.

Restaurantul este găzduit de o elegantă clădire interbelică, cu două niveluri plus încă unul situat doar pe mijloc, format probabil dintr-o singură încăpere. Aspectul casei este simetric: ușa de la intrare aflată central, deasupra acesteia un frumos bovindou, iar de-o parte și de alta - câte două ferestre înalte pe fiecare nivel, cele de la etaj decorate cu mascaroni. N-am intrat înăuntru, nu știu cum o fi, foamea era mai mare decât curiozitatea. Ne-am îndreptat glonț spre terasa situată în prelungirea casei, în partea ei stângă, chiar pe o latură a parcului.

Despre terasă n-am ce să dezvolt prea mult - o terasă ca multe altele: postament de lemn, mese de 4 persoane, nici nu mai știu dacă erau scaune sau băncuțe, n-am pozat, că era multă gașcă. Atât de multă, încât am considerat o minune că am găsit o masă liberă, singura la momentul acela. Imediat ne-au fost prezentate meniurile, pe care bineînțeles că nu le-am pozat, că numai de asta nu ne ardea; dar!... am să atașez niște descărcări de pe telefon; restaurantul nostru n-are adresă web, există însă pe facebook, ceea ce înseamnă că există!

Precum veți vedea, meniul este structurat pe următoarele secțiuni: mic dejun; ciorbe și supe; preparate din vită/porc/pui/oaie/pește; bucate tradiționale; specialități Amada Pub; paste/pizza; salate; garnituri; desert. Evident, și chestii lichide, cu sau fără alcool. Dacă veți avea curiozitatea să studiați un pic paginile acestea, așa cum am făcut-o și noi cu multă frenezie, veți constata că prețurile sunt medii spre mici; oricum, nimic destabilizator pentru un buget de vacanță, oricât de subțire ar fi el.

Nu ne-a luat mult să ne hotărâm: eu am ales sărmăluțe cu mămăligă (preferatele mele!; le-aș mânca timp de cel puțin o săptămână, dimineața, la prânz și seara), iar Tati a oscilat între ciolan în bere cu varză și mușchiuleț de porc cu sos de vin și piure cu nucșoară; a câștigat varianta nr. 2. Pentru hidratare am optat pentru o sticlă mare de apă minerală, Tati era șofer și eu am considerat că se cuvine să sufăr alături de el. Am luat și o focaccia cu mozarella, așa, drept aperitiv, să nu sucombăm de foame. Plus câte o cafeluță la sfârșit, așa, de revigorare! Mi-a plăcut de ospătarul nostru; de câte ori îl întrebam „asta aveți? dar asta aveți?”, răspunsul era același: „Desigur că avem!” (cu un simpatic accent pe „desigur”).

Apa ne-a fost adusă imediat, împreună cu tacâmurile și cu șervețelele. Ne-am stins setea și-am mai stat la o palavră, ne-am mai uitat pe pozele făcute în prima parte a zilei noastre turistice... Oricum, nu cred că am așteptat mâncarea mai mult de 15-20 de minute, ceea ce mi s-a părut rezonabil. Ca de obicei, am gustat unul de la celălalt, v-am mai zis că suntem mari pofticioși! Ce să vă zic, am mâncat acolo, la Amada, unele dintre cele mai bune sărmăluțe din viața mea! Vă jur că am apă-n gură și acum, când mă gândesc la ele! Pur și simplu perfecte! Exact cât trebuie de grase, condimentate ideal, inclusiv cu doza corectă de afumătură! Acompaniate de varză călită cu un strop de roșii, cu mult mărar presărat pe deasupra! Și, desigur, un ardei iute ca focul, alături de un bulgăre generos de mămăligă aurie și aburindă! Mmmm... Cum era reclama aia?! „Curcubeu pe cerul gurii!” Singurul defect: prea puține sarmale! Adică vreo 5 sau 6, și alea destul de mititele. Mai mergeau vreo 2-3, mai ales că una a trebuit să i-o cedez lui Tati, să guste și el...

Nici mâncarea lui Tati n-a fost rea deloc! Mușchiulețul bine pătruns, sosul de vin roșu (în care am zărit strecurate și câteva boabe de rodie) destul de aromat, ca și piureul cu nucșoară; se combinau frumos gusturile, mi-a plăcut (dar nu cât sărmăluțele mele, desigur!).

Porțiile n-au fost nici mari, nici mici, dar ne-am declarat satisfăcuți pe moment și am renunțat la desert, oricum peste câteva ore aveam să luăm cina la Cazarmă. Am cerut așadar nota, care n-a întârziat să apară: 72 ron, 80 cu tot cu „atenția” pentru tânărul și atentul nostru ospătar.

Deci... ce să vă zic?! Nouă ne-a plăcut la Amada, eu m-aș porni la drum și acum pentru sărmăluțele alea, dacă ar fi posibil! Aș mai încerca multe chestii din meniu, cred că ar trebui să adăstăm prin Câmpulung măcar o săptămână... Dar poate le mai încercați și voi și-mi povestiți și mie, până una-alta...

---

VIZUALIZĂRI: 2133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI