Nu prea Ok la Ok Deli

TIPĂREȘTE

Dacă ar fi fost după mine, în vecii vecilor n-aș fi ales un restaurant din zona Floreasca-Primăverii, unul dintre cele mai scumpe cartiere din București (dacă nu cel mai cel). Dar cum să refuz o invitație?!! Și încă una adresată chiar de ziua mea de către un fost coleg de liceu, care promisese cu ceva vreme în urmă că „dă o bere”în urma unei dispute (civilizate, vă asigur) pe Facebook pe teme politice.

Nu insistați, că n-o să vă divulg mai multe... ;)

Pot doar să vă spun (ca să nu-mi iasă vorbe :) ) că nu a fost o întâlnire în doi, căci ni s-au alăturat alte două colege de școală, așa că am întrunit numărul maxim de 4 (patru) persoane la o masă permis în epoca coronavirusată, faza de relaxare pe țară...

Locul a fost propus - evident - de inițiatorul întrunirii, client fidel, din câte am înțeles, nu de alta, dar locuiește în apropiere. Iar data stabilită nu a fost de ziua mea - când aveam alte planuri -, ci în weekend, la ora 6 după-amiaza.

Deci Ok Deli Restaurant.

Cum am ajuns? Foarte simplu: cu autobuzul 182, luat din fața blocului în care locuiesc, care m-a depozitat în mai puțin de zece minute în stația Sala Lucian Grigorescu - mai cunoscută drept Sala Floreasca, situată pe o altă stradă cu nume de aviator, Radu Beller, pe care circulă și autobuzul 282.

Întâmplarea face ca să cunosc bine zona, căci liceul la care am învățat se află la două stații de autobuz mai încolo, spre Bulevardul Barbu Văcărescu. Mi-a făcut așadar plăcere să revăd Parcul Floreasca, îngrjit, cu iarba tunsă regulamentar și plin de trandafiri, de care mă leagă amintiri frumoase din vremuri de demult...

Of, e cazul să termin cu nostalgiile! :(

Revenind la lucruri mai actuale și mai serioase, vă informez că am traversat strada Radu Beller, am făcut câteva poze Sălii Floreasca și am pornit agale pe strada Aviator Popa Marin, mărginită de genul acela de case cochete care fac faima cartierului. Iar la prima intersecție, pe partea stângă, am dat cu ochii de Ok-ul căutat. Dacă veniți cu mașina, veți găsi parcare fără probleme în față sau pe o arteră apropiată.

După cum v-am mărturisit chiar în debutul acestui review, când coleguțu’a propus locul și am aflat locația..., am avut o oareșce strângere de inimă. Păi când zici Dorobanți-Floreasca-Primăverii plus Ok Deli, mintea te duce, nu-i așa, la o chestie simandicoasă și al naibii de scumpă...

Aiurea!

N-am idee de ce proprietarul a ales un asemenea nume, care nu are nicio legătură cu specificul localului, și anume românesc, cu toate că pe pagina de Facebook apare „specific est-european”. I-auzi!

Când am văzut cum arată cârciuma (căci ăsta, zic eu, e un termen mai potrivit decât acela, prea pretențios, de restaurant), inima mi-a revenit în partea din stânga a pieptului și am răsuflat ușurată. După înfățișare, mi-a fost clar că n-o să-mi las acolo o jumătate din pensia lunară. :( Până la urmă nu am lăsat nimic..., colegul, dragul de el, achitând întreaga consumație. Nu că ne-am fi nărăvit noi la cine știe ce, dar orișicât...

Deci, Ok Deli ăsta e o construcție de lemn care nu se încadrează deloc în peisajul urban elegant al împrejurimilor. Fiind poziționat pe colț, terasa sa se întinde pe spațiul deținut pe cele două străzi care se intersectează aci, fiind deci destul de măricică. Decor 0 (zero), nimeni nu-și bătuse capul cu chestia asta, doar mese de plastic sau lemn, cu scaune de plastic sau de lemn, așezate așa, mai răsfirat, potrivit normelor în vigoare, sub niște umbrele mari inscripționate, dintr-acelea oferite gratuit ca reclamă de diverse firme, de obicei de băuturi alcoolice și nealcoolice.

Atmosfera m-a dus cu gândul la anii ’80, poate din cauza minimalismului în design, salvat numai de teii parfumați de pe stradă, poate a doamnei blonde vârstnice care ne-a servit. O fi fost proprietăreasa? Habar n-am. Oricum, e genul acela de local fără pretenții unde intri în speranța că vei mânca bine și ieftin, fără să te aștepți la cine știe ce sofisticării.

Primul lucru care m-a deranjat a fost lipsa măștii la personalul format, din câte am observat, din numai două doamne, cea blondă de care v-am zis, plus una ceva-ceva mai tinerică.

Al doilea lucru a fost servirea proastă. La recomandarea călduroasă a colegului, am cerut toți patru același lucru: câte doi mici cu cartofi prăjiți, lângă care ne-a fost adus un coșuleț cu patru chifle și un borcan cu muștar, prezentat exact așa, în ambalajul original...

Deși nu erau foarte mulți clienți (majoritatea, presupun, obișnuiți de-ai casei), mâncarea ne-a fost servită după o jumătate de oră iar chelnerița a mai tânără ne-a întrebat: „Cine a comandat doi mici? ”=)) Ăla eu... ăla eu... La debarasare a scăpat pe jos mai întâi șervețelele, apoi niște tacâmuri. Iar la un moment dat, am fost nevoită să mă scol de la masă ca să o caut pe sus-numita și să îi cer să ne aducă a doua tranșă de beri - se pitise în interior, la răcoare... Și colegei care comandase Santal de piersici i-a adus suc de portocale.

Micii au fost foarte buni, nimic de zis, iar cartofii erau în porții mari dar dintr-aceia gata tăiați și congelați. Am mers pe mâna colegului și nu am cerut meniul, așa că nu știu dacă au, de fapt, așa ceva;cert e că nu m-am interesat. Mea culpa!

Studiind post-factum informațiile despre Ok Deli pe net, am aflat că e prezent de ceva timp în zonă, s-a deschis probabil prin 1992 sau așa ceva, și că la început a fost foarte apreciat de vecinii din cartier pentru mâncarea de casă gustoasă. Mai mult decât atât, se pare că ar fi fost vizitat de personalități mai mari sau mai mici din show business, dar și de regele Mihai și prințul Nicolae.

Pe un site cu profil gastronomic a fost blagoslovit cu recenzii proaste, în timp ce pagina de Facebook a cârciumii abundă în comentarii laudative: sunt pomenite ciorbe de burtă, supe cu găluști, coaste de porc, șnițele de dimensiuni colosale, tort cu bezea și ciocolată, urzici cu mămăliguță, deși colegului, care a poftit mămăligă în loc de chifle, i s-a spus că nu au...

Trăgând cu ochiul la celelalte mese, am remarcat că toată lumea comandase mici cu cartofi prăjiți. Deci nu știu ce să zic;ce-i drept, am înțeles că micii de aici sunt faimoși, dar te pomenești că în ziua aceea nu aveau nimic altceva în meniu.

Senzația mea e că Ok Deli a decăzut și nu mai e ce-a fost cândva.

Cât despre prețuri, mi s-au părut relativ decente: mici 3,50 lei;porția de cartofi prăjiți 7 lei;chifle 1,20 lei;bere Heineken, Silva, Carlsberg la sticlă (nu au la halbă) 12 lei;sticla mică de apă gazoasă 6 lei;suc Santal 7 lei.

Am „vizitat”și toaleta (curată dar nimic deosebit, poate cam înghesuită), ocazie cu care am văzut cum arată și interiorul: e la fel de anost ca și terasa. Singurul meu regret a fost acela că, neavizată fiind, nu am căutat pe pereți fotografiile cu regele Mihai și prințul Nicolae.

Am petrecut trei ore la Ok Deli într-o companie foarte plăcută, discutând despre cărți, filme și călătorii, trei dintre subiectele mele favorite. Prinsă în conversație, am și uitat să fac poze farfuriilor cu mici și cartofi :(, dar dacă sunteți curioși, să știți că cele de pe Facebook sunt veridice.

Compania foștilor mei colegi m-a făcut să mă simt bine, și nu localul, pe care nu îl recomand. Nu atât din cauza mâncării, care a fost destul de bună, sau a prețurilor - acceptabile, ci mai ales pentru serviciul prost și aerul general de delăsare. Cred că în București există alte cârciumi de cartier cu prețuri asemănătoare sau mai mici, unde proprietarii își dau mai mult interes.

La reviewul ăsta parcă ar merge un cântec mai vechiuț. Ce ziceți de „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii”al lui Florin Bogardo? Că tot e vremea acestor superbe flori. Și fără nicio legătură cu politica. Vă jur! ;)

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Timp mare de servire, lipsă de profesionalism

Oferta limitată, din câte se pare

Cartierul este unul dintre cele mai elegante din București

---

VIZUALIZĂRI: 2298 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI