Restaurant-pub White Horse — vrei calule ovăz?

TIPĂREȘTE

Copiii cei mari au sărbătorit un eveniment şi m-au invitat să luăm masa în oraş. Cum eu nu stau prea bine la capitolul mers pe jos, au căutat un local în apropiere de casa mea. Ăla nu, că au auzit că are mâncare proastă, ăla nu, că ştiu ei că serviciul lasă de dorit şi aşa am ajuns pe strada George Călinescu, peste drum de piaţa Dorobanţi.

Ca şi în alte locaţii, imobilul în care este amplasat restaurantul nu face doi bani dar zona, da, de fiţe! O clădire modestă fără etaj de prin anii 30, probabil a vreunui funcţionar oarecare şi o curte mare transformată în grădină de vară.

Pe pereţii galbeni ai localului erau puse ornamentaţii, reclame, ghivece cu flori la ferestre şi în faţa uşii de intrare o hodoroagă de cabină telefonică de prin anii ´60, din cele la care vorbeai la telefon cu 3 lei. Totul pregătea o atmosferă de epocă.

Am intrat într-o sală-bar foarte întunecoasă, asemănătoare cu cele pe care le-am văzut în puburile din Dublin. Din cauza întunericului, din trei poze a ieşit numai una.

Am ieşit din hrubă în grădina care datorită vegetaţiei era acceptabil de răcoroasă. La ora aceea de prânz grădina era pe jumătate plină sau goală, depinde din ce parte a paharului priviţi. Imediat a venit la noi un chelner tânăr şi foarte stilat. Normal că mai întâi şi mai întâi am cerut bere rece.

Ne-a adus meniul. Eu, învăţată cu cele două restaurante de categorie medie din Sinaia pe care le-am vizitat luna asta, mi-am şters ochelarii crezând că mi se produce o eroare de paralaxă când am văzut preţurile. ˝Lasă Mama Michi, uită-te la meniu, nu la preţuri˝ mi-a zis ginerele. Ce să fac? L-am ascultat. Ştiţi zicala ˝copiii mici ascultă de părinţi şi când devin mari, părinţii ascultă de copii˝. Nu e genul meu să stau chiar drepţi dar fiind invitată n-am mai făcut nicio remarcă.

Nu mă pot lăsa şi vă dau câteva preţuri: Muschi de vită pe piatră încinsă 200 gr 72 lei; ceafă de mangaliţa 200 gr 52 lei şi separat garnitura de cartofi (15 lei); salată de vinete cu roşii şi telemea, 250 gr. (36 lei), mâncare (chioară) de mazăre 200 gr (21 lei); bere 330 ml Stella Artois (10 lei) şi Bergenbier (14 lei).

Eu venisem fixată pe mici dar aşa ceva nu găseşti la un restaurant fiţos. Am comandat nişte coaste marinate de porc gătite sub vid la cuptor, cu sos de ghimbir, vin şi miere (44 lei), cu legume la grătar (12 lei) şi toate criticile pe care le-am făcut înainte şi-au pierdut consistenţa. În viaţa mea n-am mâncat ceva atât de perfect.

Fiica mea a comandat ton roşu la cuptor cu sos Teryaki şi terină (60 lei) cu garnitură de spanac cu usturoi (12 lei.) Ginerele a comandat pulpe de iepure cu morcovi caramelizaţi (42 lei).

Toţi trei am considerat că mâncarea şi serviciul au fost excelente conform proverbului ˝dai un ban şi stai în faţă˝. Cu bacşiş cu tot a costat 250 lei.

La plecare i-am invitat la mine unde i-am tratat cu cafea cu frişcă, un castronel de îngheţată şi le-am dat pentru acasă jumătate de kek.

Posibil să gândiţi că sunt zgârcită, nu, nu e aşa, am o pensie decentă de inginer iar copiii muncesc din greu şi nu cred că merg la restaurant mai mult de o dată pe lună.

Atunci cine ţine aceste locaţii? Acum când scriu, la TV se vorbeşte de clanuri şi grupuri infracţionale organizate. Ar putea fi ăsta unul din răspunsuri.

---

VIZUALIZĂRI: 772 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI