Un restaurant atipic in Bucuresti: 'La Catalin'

TIPĂREȘTE

Sa spun sincer cand m-am hotarat sa va povestesc despre restaurantul la care am fost sambata, mi-a fost cam frica sa nu cad in pacatul reclamei. Dupa ce am citit insa cel putin noua review-uri cu recomandari de restaurante si in care li s-a dat si adresa si cum sa ajungi acolo per pedes sau motorizat, am prins ceva curaj si mi-am zis " hai sa incerc si eu ca vad ca nu-i considerata reclama". Inima mi-a venit la loc cand a aparut pe ecran:

"ATENTIE: Datorita numarului mare de pensiuni/hoteluri introduse in scop EXCLUSIV de reclama -- si care, in consecinta, ii pot pacali pe cei care cauta impresii GENUINE din aceste destinatii -- hotelurile si pensiunile din Romania nou-adaugate sunt verificate manual de webmaster" dupa care a aparut ok-ul, cu da, e in regula, adica, am tras eu concluzia ca " da, pot sa scriu despre acest restaurant". Ca prudenta adresa la fix nu i-o dau, mai orbocaiti si voi daca va hotarati sa mergeti.

S-o iau d'a capo ca sa intrati in amosfera. Matusa mea care are... va sa zica plus cinspe, minus doi, imparte la trei si aduna numarul de la pantof, adica fix 89 de ani toata viata a trait pentru mese. Nu, nu a fost de meserie tamplarita ci casnica, o mare doamna care a prins in tinerete anii interbelici. Odata pe an, de Sfantul Constantin si Elena, facea acasa in apartamentul de doua camere de pe 1 Mai, o petrecere de douazeci de persoane cu cele mai rafinate preparate. De unde bani? Din ce economisea peste an, din ce mai aducea de la tara- Dumnezeu stie cum, dar se descurca la mare clasa. Apoi, in restul anului era ea invitata. De pe la 80 de ani nu a mai putut pregati si a inceput sa ne invite la restaurant. Din 20 cati erau inainte, s-a mai dus unul, s-a mai dus alta, anul asta am fost doisprezece. Ne-a invitat la Catalin dupa ce, impreuna cu o nepoata il testase papilar, olfactiv si ca buzunar.

Restaurantul este pe langa Primaria sector1, cea cu Sfantul Gheorghe in varf; ca sa ma apropii, se intra pe o straduta din Banu Manta, pe dupa intrarea la spitalul Sf. Maria, o iei la dreapta, apoi la stanga- mai intrebi, il stiu toti riveranii si mintenas te afli in fata unui gard inalt de lemn-nu vezi nimic inauntru printre sipci- pe care scrie nr. 5. Nu tu firma, nu tu lampion, nu tu afisaj cu preturi, nimic din aceste atentionari lumesti practicate de restaurante. Intri intr-o curte mare cu mese- noua ne rezervasera una mare de 12 persoane- si fiind ora pranzului, in juma de ora cele o suta de locuri au fost ocupate. Ca eleganta si modernitate, nu dadea pe afara. Vara nu se mananca in salon si cum curtea (terasa) nu e acoperita, daca ploua te descurci cum poti. Noua, care retinusem masa cu doua zile inainte ne-au pus niste umbrele de soare dar... daca ar fi plouat cum ne anunta INMH, ploaia s-ar fi prelins printre ele si ne-ar fi udat ciuciulete. Ce insira Michi toate defectele acestui restaurant si ce vede ea atipic la un restaurant prost? Stati, nu va grabiti sa judecati. Chelnerul, un baiat foarte politicos ne-a luat comanda. Matusa-mea incercase sa ne spuna ca portiile sunt enorme dar noi am gandit ca saraca, se gandeste la bani. Oricum cadoul pentru ziua ei era pe masura. Preturile pe lista erau mai mici sau cel mult egale cu ale altor restaurante normale. Fripturi 28-30lei, mici 3lei, salate 3-4 lei, peste Dorado 40, o portie de cascaval pane cu carnaciori cred ca 15 lei, berea 4-5 lei, vinul, nu retin dar s-a consumat. Acum stati sa nu cadeti jos. Eu am comandat o ceafa, doi mici si o salata de varza. Ceafa acoperea intreaga farfurie mare si atarna si peste margini, micii erau dubli decat cei obisnuiti iar din castronul de varza au mancat trei persoane. Matusa-mea si nepoata ei au mancat la doua farfurii o portie de cascaval pane formata din patru bucati si fiecare cate o rotita de carnaciori. Doamna care a comandat snitel de vita a primit trei bucati iar cartofii prajiti ajungeau usor la cateva persoane. Cea mai spectaculoasa portie a fost cea de peste Dorado, adus in staniol pe un fund mare de lemn din care a mancat sotul, sotia si au luat un sfert acasa. Vazand ca se practica punerea restului in caserola pentru acasa, ce n-am mai putut manca atat eu si sotul plus un mic-mare le-am luat cu noi. Nu s-a baut cafea iar ca dulce una din invitate a adus un tort enorm cu crema de mascota cumparat la o cofetarie de pe Stefan cel Mare. Chelnerul a taiat tortul, a impartit portiile fara a avea vreo obligatie in acest sens; in alte restaurante nu e permis sa aduci de afara. Patronul - sunt doi frati care tin restaurantul - a venit sa ne intrebe cum ne simtim si a adus o garoafa matusi-mii. Totul a costat 500 lei, din care cred ca 40 lei a dat bacsis chelnerului, asa ca 460/12 revine la cca 37 lei/persoana dar, fara nicio problema era suficienta o portie la doua persoane, deci consumatia s-ar fi injumatatit.

Cam asta e atipicul restaurantului. A! si altceva: duminica e inchis.

Am stat destul de tarziu si am reflectat cum isi permite patronul sa practice asemenea preturi la asemenea gramaje fara sa dea faliment si cat ne incarca la nota si ne fura la alte restaurante.

Gasiti restaurantul "la Catalin" pe internet unde va da si adresa exacta.

---

VIZUALIZĂRI: 6731 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI