Iniţial execrabil, apoi mediocru, la sfârşit aproape satisfăcător

TIPĂREȘTE

De ani de zile pe 5 decembrie aniversez ziua mea de naştere împreună cu foştii colegi de serviciu. Peste 30 de ani de zile am fost împreună zi de zi, cu bârfe, certuri şi împăcări ca într-o mare familie. Copiii lor s-au născut, au crescut, au învăţat, s-au căsătorit sub ochii noştri. Totdeauna ne-am solidarizat la necazul sau la bucuria unuia dintre noi. De regulă de ziua mea îi invitam acasă, aducea fiecare câte ceva dar noi eram de bază. Anul acesta m-am hotărât să îi invit la Caru cu bere pe care-l mai testasem şi de fiecare dată am fost mulţumită. Numai pe AFA din 9 reviewuri, 2 au fost scrise de mine cu impresii elogioase. Motivul acestei schimbări de locaţii a fost că mi-ar fi fost greu să fac singură aprovizionarea şi ar fi trebuit să aduc o femeie la servit şi spălat vase pentru că probabil singură mi-ar fi fost foarte greu spre imposibil.

Cu o săptămână înainte am rezervat o masă de 12 persoane la care urma să comandăm meniuri de pensionari. Am negociat orarul. De regulă ˝prânzul˝ de seniori se serveşte între orele 10 şi 13 dar cum am specificat că vom comanda în plus, am obţinut intervalul 12-16, timp suficient pentru mâncare, poveşti şi hâhâială. Despre meniul de seniori cred că ştiţi. Costă 13.4 lei/ porţie şi se prezintă în patru variante: 1. Meniul de Curte Veche, constând în caşcaval pane, piure de cartofi; 2. Meniul Brânzovenescu, cu mămăliguţă cu unt, brânză, smântână şi un ou ochi; 3. Meniul Mititel adică 3 buc. mici-mari, cartofi prăjiţi; 4. Meniul Habsburgic constând în cod pane cu mămăliguţă şi mujdei. Porţiile sunt mari, cam 400gr., intrând în preţ şi o bere de 300 ml sau limonadă. Cum rezumarea la atât ar fi fost calicie din partea mea, am mai comandat ca aperitiv trei platouri cu gustări calde iar la sfârşitul mesei cine a dorit a mai putut servi tort de ciocolată, plăcintă cu mere sau/ şi cafea.

Am pus în vedere colegilor să nu întârzie şi să nu-mi aducă flori. De ce? Strada Stavropoleos unde este amplasat restaurantul este pietonală şi până în Calea Victoriei de unde urma să iau un taxi este o oarecare distanţă. Nu cred că m-aş fi descurcat cu greutatea a 10-11 buchete, eventual cu una-două ghivece de flori. Până la 12.10 minute ne-am adunat cu toţii, opt fete (?) şi trei băieţi (?) majoritatea cu vârste cuprinse între 80 şi 88 ani. Deşi zi de lucru, sala era destul de plină cu studenţi şi pensionari. N-o mai descriu, nu-i mai spun povestea, aceasta fiind detaliată în review-urile scrise anterior de useri.

Ce am scris până aici a fost punerea în temă, urmează conţinutul.

Ne-am pupat, ne-am aşezat la masa reţinută (eu în capul ei) şi am început să aşteptăm. Nu venea nimeni. Voiam să dau comanda pentru platourile calde care se făceau în 15 minute şi n-aveam cui. Sărbătorită fiind dar şi răspunzătoare pentru invitaţi, m-am ridicat şi m-am adresat unui tânăr care debarasa o masă.

- La noi nu vine nimeni?

- Aşteptaţi doamnă că are să vină.

M-am aşezat ca să mă ridic din nou. De data asta m-am dus glonţ la o masă unde servea un chelner adevărat.

- Dom´le stăm de juma de oră şi nu s-a luat comanda

- Chelnerul Dstră e la audit

- Şi noi ce facem?

- O să vă trimit pe cineva

A venit în sfârşit unul căruia i-am plasat comanda de platouri calde.

- Aduceţi-ne berea că ne e sete

- Nu se poate că ea trebuie marcată odată cu meniul.

Cum fetele erau cam abstinente la tării am comandat o sticlă mare de apă plată 750 ml (13 lei) şi alta de gazoasă, (tot 13 lei). Halal preţuri! Am cerut pahare. După un timp au venit aduse de alt băiat care ni le-a pus pe masă parcă făcându-ne o concesie. Au venit cele 3 platouri. Calde şi foarte gustoase. Se numeau Gustarea lui Moş Ghiţă şi conţineau fâşii de piept de pui pane, caşcaval pane, chifteluţe, ciuperci la cuptor umplute. (51 lei/ platou de 400 gr). Nu cred că erau 400 gr/ platou dar hai să rămân doamnă, să nu fiu cârcotaşă. Dar nu tu farfurie, nu tu o felie de pâine. Iar m-am ridicat.

- Ce facem dom´le mâncăm în poală?

După un timp au venit dar platourile se goliseră pentru că la toţi ni se făcuse foame şi le-am mâncat în mână. La meniul standard n-am avut probleme, a ales fiecare pe care l-a dorit şi s-a servit într-un timp rezonabil. De asemeni porţiile erau mari. Între timp a apărut chelnerul de la audit. Nu ştiu cum a trecut examenul pentru că mi s-a părut greu de cap. Noi eram 11 dar am comandat 12 porţii, intenţia mea fiind să trimit o porţie unei colege ţintuite la pat iar paharul de bere aferent să-l lase pe masă. Până a priceput că o porţie s-o dea la caserolă mi s-a părut o veşnicie. Cafelele au fost bune, (10-12 lei) tortul excelent (220 gr., 20 lei, s-a dat o porţie în două fiind prea mare), pâinea a fost proaspătă, de casă (câteva felii 8.5 lei). În total m-a costat 506 lei şi din obicei şi conservatorism i-am dat 550 deşi nu merita (v. obrazul subţire cu cheltuială se ţine) ceea ce revine la 46 lei/ persoană şi zău că nu se putea mânca mai mult. După ce ne-am pus la cale din punct de vedere gastronomic, am început să turuim, să legăm amintiri chiar şi să spunem bancuri şi să râdem. Am stat până aproape de patru şi am fost cu toţii mulţumiţi că am reuşit să ne mai întâlnim o dată. Am părăsit sala bucuroşi în acordurile muzicii de cameră cântată la vioară de câteva fete frumoase

Ce vă urez eu? Ştiu că, poate, cei care aveţi răbdare să citiţi, arboraţi un surâs superior dar ascultaţi-mă: chiar dacă acum vi se pare că vă calcă pe bătături, păstraţi peste timp relaţiile cu foştii colegi. Aşa cum vor arăta în viitor, ridaţi, cocârjaţi, mai surzi sau uituci, prezenţa lor vă va aminti de tinereţea voastră.

---

VIZUALIZĂRI: 857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI