Restaurantul Cocoşul Roşu, o alegere inspirată

TIPĂREȘTE

A fost prima dată când am ieşit în lume după câteva luni. Trebuie să mărturisesc că am avut puţin trac, neştiind cum mă voi simţi şi cum voi fi primită. Iulian s-a oferit să mă aducă la restaurant. Îi mulţumesc public pentru gestul pe care l-a făcut în iarnă, 20 de drumuri zilnice, pro bono, conducându-ne pe mine şi pe soţul meu la o clinică de tratament. Îi mulţumesc şi lui Cornel pentru sprijinul acordat.

Am ajuns la restaurant,situat în Militari pe strada Mărgelelor nr.62. Restaurantul este amenajat într-o casă cu etaj gen conac în faţa căreia este o curte mare transformată în terasă. Noi am avut o masă în sală rezervată de Mihaela Vulpe, organizatoarea acestei întâlniri. A fost foarte prudent pentru că toate saiturile meteo anunţau pentru ora 18 ploaie torenţială cu tunete şi descărcări electrice. Nici vorbă. Parcă ar fi prima dată când meteo ne minte? Săracul Topor nu greşea niciodată şi nu beneficiase de sateliţi şi fonduri pentru aparate, ci prognoza după indicii naturale: zborul rândunelelor, scroafa cu paiul în gură etc.

Am ajuns în restaurant puţin mai târziu, masa era plină şi băuturile de amorsare fuseseră aduse. De cum am intrat a venit spre mine să mă cunoască şi să mă îmbrăţişeze Mihaela Vulpe. E o fată care–ţi provoacă empatie. Am vorbit mult cu ea. M-am aşezat lângă Carmen Ion care-mi reţinuse loc şi care cu o zi înainte îmi dăduse un telefon să mă întrebe dacă vin. Eu că hâr!,că mâr!,gata, m-am hotărât. Au urmat pupături şi strângeri în braţe de la tot grupul. Mi-a dispărut tracul sub efluviul acesta de simpatie. Mi-am regăsit a doua familie pe care n-o mai văzusem din noiembrie de la Berăria H când am venit amândoi. La Alba nu am participat.

Am stat de vorbă o mulţime cu Roxana, cu soţia lui Flaviu (pe care l-am cunoscut acum), cu Iubi a lui Dragoş( care întinereşte pe an ce trece- e vorba de Iubi), cu Camelia, cu Zoa, Anilu, Roth şi bineînţeles cu Carmen. Iulian care stătea lângă mine şi-a adus aminte de tatăl lui. La plecare s-a oferit Adrian Bogdan, adică Roxana, soţul fiind driverul să conducă acasă familia Ion (Carmen şi Adrian) în Titulescu şi pe mine în Floreasca. Le-am mulţumit spunându-le că atunci când îmi voi activa carnetul auto mă voi revanşa (Mama Michi, ai luat-o pe arătură rău de tot! . Nu, că am carnet, e în sertar dar cine l-a mai folosit de vreo 20 de ani? Mi-a zis unul˝Nu dormi la volan babo! ˝şi asta m-a lecuit. Asta se întâmpla acum vreo 25 de ani).

Ce am servit? Eu seara nu prea mănânc dar mi se făcuse dor de mititei care erau nelipsiţi de pe unde mergeam. Foarte buni, 4.5 lei/ buc. De băut am servit o bere fără alcool 7 lei. Nu că aş fi vreo puritană sau abstinentă dar eu nu simt diferenţa de gust. Îngheţata, (14 lei) porţie mare avea baza de alune, apoi cacao, frişcă. Îi lipsea ceva. Eu aş fi făcut-o mai dulce şi aromată, aş fi zdrobit câteva nuci gratinate şi o linguriţă- două de ness. Mi-au rămas ochii la porţia de tort de ciociolată (15 lei) adusă lui Carmen, atât de mare încât a servit din ea cui a vrut s-o guste. Eu m-am jenat şi de fapt n-am vrut să regret alegerea făcută.

De serviciu numai de bine. Vă daţi seama ce a fost pe capul chelnerului să onoreze 24-25 de oameni, fiecare cu preferinţele lui? Plus că adunându-ne mai mulţi decât se anticipase a mai adus o masă în prelungire. Ciorbe, fel principal, salată, băuturi, dulciuri. N-a încurcat nimic. Cu privire la preţuri:ciorbe 7-8 lei, preparate din pui 14 - 18 lei, preparate din organe 12-14 lei, preparate din porc 15 - 22 lei, carnati 15 - 16 lei, peste 6 - 6,5/ 100 de grame Farfuriile erau frumos aranjate şi îmbietoare.O notă bună timpului de aşteptare. Nu m-am uitat la ceas, toţi vorbeam între noi dar porţiile au fost aduse cam în acelaş timp, nu să ţi se lungească urechile uitându-te la ce mănâncă vecinul de masă. Am plătit fiecare conform bonului kilometric de casă.

Din ce m-am uitat în farfuriile altora (gest catalogat urât în codul bunelor maniere) am remarcat că porţiile erau enorme, greu de dovedit.Nu ştiu să se fi luat surplusul acasă în caserole aşa cum se practică în ultimul timp.Dacă sunteţi înainte de masă şi vi s-a făcut foame, uitaţi-vă la fotografiile postate în reviewul lui Zoazore şi veţi ajunge direct la Cocoşul Roşu.

A fost muzică live şi în câteva reprize s-a dansat. Doinafil l-a învăţat pe puştiul lui Flaviu primii paşi de dans. Singurul reproş pe care-l aduc restaurantului este sonorizarea prea tare în special la cântecele populare deşi cântăreaţa avea voce şi repertoriul era bine ales. Geaba s-au făcut semne, geaba chiar cineva a cerut să se cânte mai încet, nimic. Efectul a fost că nu se auzea om cu oamă. Am profitat de pauzele de muzică şi atunci ne-am desfăşurat mitralierele de socializare.

A fost o seară reuşită şi un restaurant pe care vi-l recomand cu drag.

---

VIZUALIZĂRI: 1848 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI