La Han la Traian

TIPĂREȘTE

Am descoperit acest han pe la începutul verii dar până ieri n-am apucat să ajung acolo, din varia motive.

E un loc original și din cauza asta mi-a atras atenția.

Am aflat de existența sa – cum altfel? – dintr-un eveniment popularizat pe FB la care m-aș fi dus (sunt mii :D și multe-s interesante da’ la câte pot ajunge?? ...)

Atunci ei ziceau – hai să cunoști un bărbos!... e, bărbos ca bărbos da’ mie-mi plăcea programul –grătar și circ în curte și abia dădea căldura și lumea era disperată după evenimente în aer liber – inclusiv eu - da’ nu s-a potrivit cu progrmul nostru – ori una ori alta ori amandouă, nici nu mai știu ce-a fost… cert este că nu am ajuns…

Evenimentul avea scop de popularizare – ca mai toate, nu? Da’ nu știu cât efect a avut că aseară era cam pustiu – la vremea cinei, abia dacă era o masă ocupată (sau mi s-a părut) și au mai venit niște oaspeți când plecam noi…

Dar habar n-am de ce așa că locu’ e o bijuterie… peste o casa de middle age, nici prea prea nici foarte foarte s-a decorat cu o terasă unică – nu am mai văzut așa ceva și știam asta că am văzut în poze și chiar de asta am și vrut să merg acolo că știam că e cool, că e cu totul altceva decât vedem uzual, e artă pură… ei, un pic cam woodoo – am stat cu dracu la masă (și nici habar n-am cât sunt eu de superstițioasă…) dar pe ansamblu e frumos și ingenios…

Cred că l-am văzut pe dracu înainte să ne așezam dar i-a plăcut masa Juniorului – nu neapărat pentru compania dracului cât pentru localizare, zona de terasă am ales-o eu și masa a ales-o el – cred că poziționarea era bună, a doua masă după intrare, pe stânga, deci – pentru clarificare – acolo șade dracu.

Și cum îi cam nastrușnic de felu' lui, tot împungea cu coarnele în copertina de peste masa noastră, ședeam lângă gard și de gard era prinsă o copertină înclinată ce acoperea parțial masa la care stăteam, asta sub altă copertină mai mare ce acoperea toată zona de terasă unde era masa noastră și încă vreo alte trei mese, pe un podium destul de înalt unde aveam perspectivă de ansamblu asupra întregii curți și priveam spre ușa de intrare în clădire.

Personal în clădire nu am intrat dar s-a dus Junior, pasionat de explorare, a cerut voie pe la oamenii locului care i-au spus că poate merge numa’ să nu strice nimic, el s-a dus și când s-a întors mi-a spus că a văzut un pat și un tv de unde deduc eu că or avea și camere de închiriat dar nu știu sigur.

L-am întrebat dacă este sală de restaurant în clădire și nu a știut să îmi răspundă…

În spatele mesei, vertical, prins de gard e-un covor tradițional românesc,

Erau patru scaune la masă, noi eram trei așa că dracu a rămas neocupat…

Dar să clarificam:

La Han la Traian are în curte o terasă ornata cu măști – stiți, măști din alea tradiționale – sunt românești, nici peruane nici congoleze, tiparul de model este săteanul mioritic tipic dar apoi totul devine stilizat, uneori exacerbat… Ele sunt poziționate pe spătarul foarte înalt al scaunelor masive din lemn și sunt sculptate în acest lemn masiv înalt, sunt cu fața spre oaspete adică se uită la tine din spate – cam indiscret așa, se uita ce-ai în strachină și se hlizesc… sau scrâșnesc din dinți.

Cu adevărat, scaunele din lemn masiv sunt foarte grele, e greu să le muți…

Măștile încep cam de pe la poartă, se văd din exterior, când treci pe stradă, prin spatele Halei Traian se uită la tine vreo trei măști pe care le-ai putea considera hidoase dacă nu esti familiarizat cu tradițiile precreștine, carpatine, populare, artizanale, alungătoare de duhuri, aducătoare de duhuri sau Dumnezeu mai știe ce.

Cu certitudine, intreprinzatorul locului a cheltuit o avere în amenajări.

Nu am intrat în sala restaurantului, nici nu eram sigură dacă există așa ceva dar am văzut pozele altora și spre surprinderea mea, pe vârful spătarelor scaunelor nu sunt sculptate doar măști ci și personalități ale culturii autohtone, asta în interior, i-am recunoscut pe Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale (ce nume celebru are ursul meu de pluș…), Mircea Eliade, Nichita Stănescu, Eugen Lovinescu și mai am niște lapsusuri – parcă Octavian Goga dar și Mihail Sadoveanu – se vede din alt unghi – toți împreună la aceeași masă – ce performanță a realizat acest om…

Pe terasă sunt mai mulți draci, nu doar al meu de unde pot deduce că daca-i mai rece afară, poți fi culturalizat dar când vine căldura te apucă dracii… poate…

Copacul din curte este și el ornat cu toate cele – si măști și de toate…

Două căruțe șed prin curte, una-grătar și alta nu…

Oamenii casei pun rogojini peste un acoperiș impermeabil pe o bucată de copertină lipită de casă și găuresc cu bormașina iar Miss protestează la zgomot…

Da’s atâtea de povestit despre hanul ăsta ca până să ajungi la mâncare faci o monografie întreagă…

Tradițiile populare-s continuate și pe masă unde ne așteaptă un ștergar cusut manual – nu cred că vreo mașină știe să facă modelul ăsta de cusătură…

Tot pe masă ne așteaptă și o ulcică de dimensiune medie – nici mare nici mică în care sunt puse tacâmuri învelite într-un șervețel… asta-mi place că-i masa gata pregătită de mâncat…

Și tot pe masă-i și ulei, oțet, sare, piper, cu scobitori lângă…

Și meniu’-i tot pe masă, gata pregătit de studiu – sunt niște foi gălbui care cred că vor să semene a pergament – mda, hanul este modă veche... N-are coperți și din start te îndeamnă la produse recomandate: tocăniță oltenească de legume la ceaun – 19 lei, sarmale cu mămăligă și ardei iute – 19 lei, pasăre de țară la ceaun cu mămăliguță – 26 lei, berbecuț cu verdeață la tuci – 29 lei, midii înăbușite în tigaie, în suc propriu, pe pat de mămăliguță cu leuștean și roșii – 40 lei.

De cum ne asezam la masă primim fulger o farfurie – tot tradițională – din partea casei cu patru chiftele micuțe și ceva cascaval afumat – super bun, toate înțepate în scobitori… frumos gest – mereu te bucuri când primești vreun dar…

Fata care ne-a servit, și ea tot tradițională, înaltă, suplă, c-o cămășucă albă-ncrețită la gât și mânecuțe, strânsă-n inel în talie și-o fustă lungă, cloș poate nu chiar autentică dar tot cam stil tradițional – hangiță autentică - cu parul ei negru îngrijit împletit și simplitate elegantă, frumoasă tare…

Am servit un suc și un șnițel de ronțăială că ne cam chinuia căldura și n-aveam chef de nimic… pe terasă n-ai AC și eram cam ciufuliți după drumuri cu treabă pe afară…

Adresa La Han la Traian este Strada Mihail Georgescu, numarul 24, în spate la Hala Traian, e o stradă ce taie colțul în intersecția dintre străzile Călărași și Traian. Este deschis între orele 12:00 și 23:30.

---

VIZUALIZĂRI: 3307 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI