[Thalia] Cu totul alta părere

TIPĂREȘTE

Ai noştri că brazii

Zilele trecute, un prieten de al nostru mai tinerel a împlinit 80 de ani. Conform uzanţei, fiecare din grup la schimbarea prefixului dă o masă. După ce a investigat câteva locaţii, probabil şi după o evaluare calitate/ prêt s-a oprit la Thalia de pe stradă Sevastopol nr. 8.

Investigaţii AFA

Cum am aflat unde îl vom sărbători am fugit repede la Biblia noastră turistică şi am căutat în secţiunea de restaurante. Ce să vezi? Trei reviewuri din care unul aşa şi aşa, altul execrabil- cu atât de multe aspecte negative încât nu a primit nicio notă de la sait-, iar al treilea cu critici aspre la adresa personalului. Ce să-i mai spun sărbătoritului după ce vorbise, acontase şi lansase invitaţiile? Am mers cu inima îndoită, cu milă de banii lui şi de petrecerea noastră. M-am hotărât să tratez problema cu maximă obiectivitate, cum s-ar spune “ făra ură şi fără părtinire”.

Locaţia

Restaurantul este situat într-o casă burgheză cu curte, construită că şi celelalte din zona la începutul secolului trecut. Faţada este bine întreţinută aşa că îi da un aer prosper. În curticică era amenajată o terasă cu câteva mese dar pe căldură de afară de la ora doua la pranz, ar fi fost un supliciu să iei masa acolo. De pe trotoar am urcat câteva trepte şi am intrat într-un holişor din care se deschideau saloanele. Nu cred că s-a investit prea mult în transformarea unei locuinţe în restaurant dar era curat, proaspăt zugrăvit deşi după părerea mea cam sobru.

Salonul în care am mâncat

Am trecut printr-un salon şi am fost condusi în cel în care urmă să luăm masă. Era o camera de vreo 30mp în care mai era o masă mare ocupată de 7-8 bărbaţi. Radeau foarte tare din orice şi până au plecat pe la trei jumătate aproape că nu ne-am auzit între noi. În salon mergea aerul condiţionat silenţios şi la o temperatura  potrivită iar TV plasmă era pe un post de muzică în surdină. Pe pereţi erau câteva tablouri iar pe ferestrele fără perdele se vedea o biserică şi un colţ din Bucureştiul interbelic. Masa noastră era frumos aranjată cu farfurii de calitate şi câte trei pahare de persoană, loc fiind destul pentru opt persoane. Scaunele de lemn masiv negru arătau că nişte jilţuri dar când am vrut să mă aşez, mi-am dat seama că trebuie să-mi adun toate forţele că să-l trag puţin, atât de greu era. Aveau dreptate ceilalţi useri care, chiar fiind oameni tineri au fost deranjaţi de greutatea lor.

Personalul

Ne-a servit o chelneriţa tânără, spirt, care a făcut faţă cu zâmbetul pe buze tuturor solicitărilor noastre. A fost ajutată de doi chelneri la fel de îndatoritori. Cum principalele atacuri din  cele trei reviewuri au fost asupra personalului iar articolele au fost scrise între 2011 şi 2014, singura explicaţie este că chelnerii vechi au fost înlocuiţi. Astfel a căzut principala  obiecţiune asupra restaurantului.

Meniul

La început am fost serviţi cu tării. Cei doi bărbati  au comandat whiskey iar cinci dintre femei (una n-a băut) gin cu gheaţă, campari sau marguerite. Aperitivul a constat din câteva platouri cu foarte multe tartine de icre roşii pe pâine prăjită cu unt, somon fume, ciuperci cu caşcaval topit, salată de vinete. Cum băutură ne deschisese pofta de mâncare şi icre de Manciuria nu cumperi zilnic de la alimentară, am mâncat mult şi cu poftă astfel că după aperitiv eram sătui. Cei doi bărbaţi au mai comandat supe crème cu crutoane. La felul doi a ales fiecare ce a vrut: trei persoane au ales orez gratinat cu creveţi, eu am luat dorada, altul calamari, soţul ceafă de porc cu cartofi cu rozmarin. Cireaşa de pe tort a fost desertul. Au o crema de zahăr ars delicioasă, plăcintă cu mere şi îngheţată, ce mai! Grozav. Ca băuturi s-a consumat o singură sticlă de vin, în rest bere cu sau fără alcool şi multă apă. Sărbătoritul a adus de acasă şampanie franţuzească şi un lichior de gutui făcut la Măgura Branului.

Barometrul

Pot spune că a fost o masă reuşită pentru că eu am un barometru cu care merg la sigur. La petrecerile la care nu se vorbeşte despre boli, doctori, medicamente, lumea se simte bine. Aici nu s-a vorbit despre. Am stat până la şase când am rugat-o pe chelnerita să ne cheme trei taxiuri.  

Ce nu mi-a plăcut

Prea am scris de bine în discordanţă cu celelalte reviewuri. Ce nu mi-a plăcut? Lipsa unei protecţii fonice între mese. Eventual draperii de catifea la ferestre şi între saloane. Într-adevăr scaunele erau foarte grele şi incomode de pe care alunecau tot timpul perniţele. Ar trebui înlocuite cu altele mai uşoare de aceeaşi culoare. Deasemeni, atât timp cât restaurantul era aproape gol, ar fi fost indicat să ne fi plasat singuri într-o sala că să nu fim poluaţi sonor de comesenii de alături de noi.

Preţuri

Cât a costat? Va daţi seama că nu era să-l întreb pe sărbătorit, nici măcar sub pretextul că am să scriu un review. Am scos câteva preţuri de pe net şi părerea mea, care nu sunt o expertă în materie e că sunt rezonabile: supă-crema roşii 9 lei, dorada grătar (350 gr) 28 lei, şalău meuniere (250 gr) 24 lei, inele calamari pane (300 gr) 24 lei, bere (500 ml) 7-10 lei, ceafă de porc (200 gr) 17 lei, piureu de cartofi cu rozmarin 7 lei, crema de zahăr ars 7 lei, plăcintă cu mere şi îngheţată 14 lei.

Concluzie

Contrar parti- pris-ului cu care am mers, vă recomand, cu rezervele semnalate, restaurantul Thalia de pe stradă Sevastopol. Se mănâncă bine, porţii mari, preţuri acceptabile, chelneri amabili. Dacă s-ar umblă puţin la ambient ar fi super OK!

---

VIZUALIZĂRI: 1140 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI