Restaurant turcesc Sanli - Mă înec în Lacul Tei

TIPĂREȘTE

Plină lumea de idei… și zi și noapte, lalalei…

Vânătoarea de bucate!

În Lacul Tei mă înec cu ciorba de linte care nu s-a calificat pentru comercializare dar insistă!

Ciorba de linte este un adevarat foileton în viața mea – îmi definește viața. Este ca și șaorma – cu de toate, agonie și extraz, plus stările intermediare…

Până acum a fost doar extaz, iată, am ajuns și la agonie pentru că suntem prăbușiți în dualitate (eu speram că am surmontat dualitatea, accesând sfere mai ‘nalte de spiritualitate, iată, realitatea cotidiană mă contrazice)

Umilul restaurant turcesc Sanli, aflat pe Strada Teiul Doamnei, foarte aproape de intersecția cu Bulevardul Lacul Tei are onoarea să mă primească de oaspete o dată pe an cand mă nimeresc în zonă, cu treabă.

Intram acolo după ce îmi terminam treburile pentru că avea mâncare gătită turcească de care îmi place să îmi mai aduc aminte din timp în timp…

“Avea” este foarte corect spus că de ceva ani au tot început să facă mixtura până s-a dus totul pe apa sâmbetei…

Apogeul s–a întâmplat zilele trecuâte când, printr-un concurs de împrejurări, m-am pomenit la porțile restaurantului pe la ceasurile dimineții.

Deja știam că nu mai e turcesc sută la sută, că a dat-o cotită dar încă mă încerca curiozitatea – oare ce-o avea de mâncare?

Ultima dată când am fost, acu’ un an, avea iahnie de fasole. N-am stat, iahnia îmi iese bine și acasă, nu o identific ca fiind specific turcească.

Azi ce-o fi? Ai de mâncare? Doar ciorbe… Mnom… putem încerca – o ciorbă de linte…

Ne-așezăm și vine ciorba da-i culoare dubioasă… o nuanță albicioasă, nu am mai văzut așa… însă gustul e dezastru, ciorba asta se acrise, proaspătă clar nu era…

Se impun niște detalii. Cum se vede și în poze, crașma asta e halal. Derivatul romanesc “haleală” și-a cam pierdut cumva sensul pentru că noi spunem haleală la mâncare de orice fel în timp ce termenul original de halal se refera strict la mâncarea preparată într-un anume fel, cu evlavie, cu bunăvoință, cu intenții curate și tocmai pentru acest scop, cu rugăciune și numai din dobitoace sacrificate tot halal, cu rugăciune și cu îngăduirea – cerută și mulțumită – a Domnului. Este un ritual…

Adică: Halal - mâncare curată în timp ce haram este mâncare întinată.

Cu alte cuvinte mi s-a oferit haram într-un loc DECLARAT halal…

Astfel că, a oferi mâncare stricată trecatorului devine – cu atat mai mult în acceptiunea lor, nu o greșeală cât o blesfamie, o ofensă adusă însăsi vieții și existenței, atacând starea bună a sănătății, cât privesc realitatea ca o magie lăsată de bunul Dumnezeu, nu am voie să aduc stricăciuni creației sale, atâta cât nu sunt împotriva vieții.

Credincios fiind (în presupunere), ce am în suflet nu prea pot ascunde și se varsa grabnic la exterior prin fapte…

Da, oameni, mi-au dat ciorbă de linte stricată și eu n–am putut riposta că aveam puținele resurse disponibile alocate, blocate în altă parte…

S-a demolat un mit!

Mănânc la crâșma asta de ceva ani, cam o dată pe an, având obsedantul obicei de a îmbina turismul medical cu cel culinar și nu în ultimul rând educațional și inspirațional și asta mă îndeamnă spre aceste locuri…

Era o dugheană insalubră cu mâncare delicioasă, de-a lungul timpului au tot chinuit-o cu amenajările în fel și chip până când a reușit să arate decent, i-au pus mobilier nou dar mâncarea s-a dus dracului că pur si simplu nu pot să mă abțin - Doamne, și-n amintiri ce bine am mâncat aici… ce bucate delicioase, sosuri cu vită și miel topitoare… aaa, dar clar nu mai calc pe aici în veci, o să plec flămândă din Tei însă… surpriza abia acum vine… pierd o colaborare și găsesc instantaneu alta, o nouă dugheană halal, nu chiar așa insalubră cum era asta acum ceva ani, doar puțin insalubră :D dar cu mâncare mult mai bună și mai diversificată chiar și decât cea de aici din vechime, un loc cu două terăsuci interesante din care una chiar placută, te dă cu ochii spre copacii lui Ion Maiorescu – oameni buni – pe bune??? au ajuns arabii să îmi facă cultură despre istoria mea, în țara mea??? Nu-i bizar? Mie îmi pare…

Cu ce mă aleg din Lacul Tei? Cu două ceaiuri turcești moca, o pâiniță cam veche (pe care nici pe aia n-am putut-o mânca) și cu vreo cinci ardei iuți pe care eu am impresia că le-am plătit cu aia 8 lei cât a costat ciorba de linte pentru că, pentru acești bani ciorbă de linte clar NU am primit.

8 lei nu-s bani mulți dar pentru că vorbim de islam asta nu contează, contează că “am plătit bani” – nu contează câți, ei îți fac capul varză chiar și pentru 1 leu, noi suntem mai fraieri, așa…

Simt dorința acerbă de a mulțumi tineretului inspirațional și motivațional, intelectual în devenire ce viețuiește în zonă mare parte din an și care motivează crâșmele din zonă să-și mențină produsele proaspete și mai țin să le transmit – studenților - că le simt lipsa, în special în farfurie, prezenta lor face ciorba de linte delicioasă și absența lor face ciorba de linte intangibilă, fără voi, dragi studenți, rămân crâșmarii nemâncați, bucatele neactualizate și producătorii lor își pierd motivarea de a se mai îngriji de calitatea produselor lor…

Studenți, vă mulțumesc că existați, voi sunteți garanția unei ciorbe comestibile!

Ce pot eu face spre sprijinirea mișcării studențești în Lacul Tei? Poate doar să îndemn tinerimea spre învățătură calificantă… iată, vă transmit în foto informații utile accesului la învățătura luminatoare însă vă sfătuiesc să serviți masa în cantinele studențești, acolo măcar aveți unde reclama de vă tulbură calitatea mâncării…

Alături de umilul restaurant declarant halal – Sanli – avem, din fericire, covrigaria pentru situații de urgentă! De pațiți astfel de situații, în vecinătate găsiți și soluția! Să fim optimiști!

Și cum spuneam mai devreme, surpriza zilei m-a dus – neașteptat – în strada Ion Maiorescu…

M-am îndepărtat mâhnită și tulburată gastric de – deja dizgrațiatul – Sanli cu gândul să mă duc La Han la Traian să fac poze la spătare de scaune rustice cu maști și în drum, pe Calea Moșilor mă tot împiedic de covrigării… nici nu le-am pozat pe toate dar le am în minte, și imagistic și localigistic…

Mă gândesc să fac o hartă a covrigăriilor din toată țara și – de ce nu – și din întreaga lume, poate prind și ceva fonduri europene pentru asta și de găsesc și un PR bun să-i facă o promovare inspirată poate mă și îmbogățesc deși cred că nu-i așa inspirat să rasuflu ideea aici – de mi-o sulfă careva? ... eh… să fii gură spartă-n scris… culmea…

Și făcând traiectoria traseului în minte mă intersectez brusc de alt halal – eu cam le știu cum arată astea care se declară și ce ar trebui să fie – o macelarie ce-mi pune-n fața ochilor invitația la restaurant – un halal pe Maiorescu – dom’le… de cand a devenit Maiorescu halal? Imi pare bizară asocierea…

Fac ceva pași să-mi continui drumu’ da ceva mă ține… 50 de metri… doar 50 de metri? De ce n-aș trece să vad, de tot sunt aici…

Și caut și caut… Strada Ion Maiorescu… întreb patru conaționali ce au job acolo unde-i strada asta? Nime’ nu știe… ce ne interesează? Și mai bizar mi se pare – un arab modest prăvălier știe unde-i strada Ion Maiorescu și romanii mei nu – de ce nu mă mir?

Această stradă Ion Maiorescu este paralelă cu Calea Moșilor spre Colegiul Național Iulia Hașdeu și se intersectează cu Aleea Cenușăreasa :D care după intersecția cu Strada PROFESOR Ion Maiorescu (că așa o cheamă oficial) devine Strada Titu Maiorescu – suntem în familie…

Da’ nu-mi pare rău că m-am obosit s-o caut… e frumoasă, e romantică…

Ce am de făcut este doar să ocolesc prăvălia arabului prin stânga, stând cu fața la prăvălie,

Phai de capul meu, unde am ajuhuhuhuuunsss – la LLL Dental – prietena mea, Manuela care este un stomatolog de excepție, am fost aici, în acest cabinet, mi-a făcut lucrări bune – bune e puțin spus – dar nu am mai mers la ea pentru că era recomandare prin alianță și alianța aia-i pe apa sâmbetei, nu mai există de mult timp deci s-a dus și recomandarea, bașca e și cam scump și mie nu îmi cere prețul pieții că sunt “relație” și niciodată habar n-am cât trebe plătit… pentru mine-i obositor… mai bine la Mac :D – sunt convinsă că măcar câțiva dintre dvs. stiți cine este Mac :D…

Hei, hei, hei, am ajuns să caut crâșmă halal în spate la Manuela, după douazeci de ani, Monte Cristo ăsta a devenit deja desuet…

Vecinu’ lu’ Manuela din dreapta mea se nemulțumește că-i fac poze la prăvălia de podoabe, mă întreabă de ce-i fac asta,

Manuela e-n stânga, cred că mă văzuse și ea pe geam da’ n-am văzut să inițieze chestionări, pentru ea era și mai complicat că accesu-i mai alambicat…

Ce era să îi spun? “Eu povestesc pe AFA pe unde umblu prin lume și amu caut o crâșmă halal pe Strada Ion Maiorescu despre care văd că nime’ n-are habar unde-i deși-i clar că-i la botu’ calului, AFA-I un sait de impresii turistice pe care iți recomand cu căldură să îl vizitezi, poți găsi acolo informații utile pentru vacanțele tale viitoare, te poți inregistra deasemenea și poți scrie și tu impresii despre locurile pe unde ai fost și deasemenea mă poți vota, btw, userul meu este danaeldreny și mă bucur ca un copil de fiecare vot pe care îl primesc” =)) (oare ar trebui să-mi fac cărți de vizită?!), oare m-ar fi crezut nebună de i-aș fi spus toate astea =)) sau, și mai și, poate aș fi câștigat un fan =)), =)), =))

Sau puteam să îi spun la fel ca și @crismis că îi pozez pe ăia de nu și-au plătit curentul =)) =)) =)) =)) =))

Nu i-am spus nimic din toate astea… poate am greșit =)) însă am mai multă fluență în scris decât verbal/vocal…

A rămas omu’ nedumerit =)) poate așteaptă consecințe =)), n-am… sau cel puțin așa cred…

Și se-nchide telefonu’ că deja e descărcat și n-am cu ce face poze așa că mănânc degeaba că nu pot pune pe AFA =)) dar nu degeaba și financiar…

Dar până să mănânc mai am parte de surprize, iarăși de cercetat/analizat, după Manuela dau de o alee plină de verdeață ce-mi promite drumul bun, uit instantaneu de traficul neun și – pentru mine - exasperant de pe Calea Moșilor și trec instantaneu în altă lume, de epocă, dau de un conac (boieresc?) marca Ion Maiorescu (or fi din aceeasi epocă?) și mă cuprinde brusc curiozitatea – rămâne de elucidat că momentan nu prea am cum… dar referințe nimic, pe nicăieri, cam ciudat, și cam părăginit sărmanul conac deși scolile de vis-à-vis zâmbesc în răsfăț…

Găsesc crâșma drept în drum, exact așa cum era descris în poza și descopăr acolo exact ce mă așteptam să descopăr, mâncare bună de servit la prânz, cum nu găsești în restaurant – n-ai cum că n-ai cum, e marcă înregistrată, e altceva, eh, ce lume pitorească… însă povestea vorbei de aici în episodul urmator, ilustrat corespunzator și cu detaliile de cuviință…

---

VIZUALIZĂRI: 1739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI