Asa si noi ca fetele, de ziua noastra... rendez-vous la Excalibur...

TIPĂREȘTE

Doamne, ce ti-e si cu vremea asta!... In loc sa ne bata Primavara in geam fie cu cateva raze mai blande, mai calde sau mai timide de soare... sau cu cateva degete de ploaie…ne-a biciuit teribil baba Iarna, care si-a trimis din nou trupele sale infinite de stelute argintii, reci si jucause pe fetele noastre…care ne-au intrat cu tupeu si in ochi si in nari, de abia mai puteam sa vedem sau sa respiram…ca sa nu mai zic, de frigul si vantul transformat in viscol autentic ce si-a facut iara de cap prin Bucurestiul unei zile de martie.

Si cand mai exact? ! Taman de 8 martie, pe seara, cand eu impreuna cu draguta de Trandafir1970 ne-am planuit un rendez-vous in oras, asa, ca fetele…Sa ne “tratarisim” si noi impreuna cu fetele noastre la un restaurant din Bucuresti, unde Trandafirasul mai fusese si alte dati. Ea a fost deschizatoarea “portii” fermecate de la acest ‘asezamant” cu aer medieval din buricul orasului – restaurantul medieval Excalibur.

Acesta se afla pe b-dul Kogalniceanu nr. 3, imediat dupa statia de trolebuz sau de autobuz de la P-ta Kogalniceanu, pe partea stanga cand vii de la Universitate.

Acest restaurant este un loc unic in Bucuresti. De cum am vazut “blazonul” de la intrare, i-am zis fiica-mii ca trebuie sa fie ceva deosebit. Iar cand am si intrat pe o poarta grea, din lemn masiv si am coborat pe niste trepte undeva in subteran printr-un hol ingust…parca intram cu adevarat in alte vremuri uitate de Timp. Peretii din caramida, decorul medieval ce te intampina inca de la intrare, semi-intunericul luminat doar foarte discret, sunt specifice unui castel medieval. Iar cand am ajuns practic in restaurant, ne astepta in liniste o atmosfera calda, cu o tenta autentica medievala; o domnita-ospatarita, imbracata intr-o rochie lunga, de catifea bordo sau un cavaler-ospatar, in haine cu o pelerina tot rosu-bordo si cu o vesta lunga in stil de zale. Ne-am intalnit imediat si cu Trandafiras si fetita ei.

Am dat repede o raita cu ochii de jur-imprejur; mese mari, din lemn masiv, luminate discret de cate o lumanare, scaune, unele stil taburet sau majoritatea banci lungi tot din acelasi fel de lemn, peretii din caramida, decorati cu sabii si steaguri sau picturi pe tavane, cu imagini de lupte sau diferite figuri de ostasi medievali, piatra de pavaj de pe jos, toate acestea mi-au dat impresia unui loc unde se imbina excelent si placut medievalul cu rusticul si cavalerescul. O muzica discreta ne acompania placut. Numai noi, musterii, aduceam aminte acestui loc, ca apartinem Prezentului, al vietii noastre de fiecare zi…a unui cotidian banal…intr-o zi de primavara in calendar dar cu adevarata fata de iarna…

Masa era pregatita cu farfurii din lut, cu sevetele, o lumanare groasa ce "domnea" intr-un sfesnic din fier forjat, singura sursa de lumina, doua boluri mici cu doua feluri de mujdei si un bol mare tot din lut, plin cu apa si cateva felii de lamaie. Trandafiras mi-a explicat prezenta bolului: era pentru a ne spala pe maini fie inainte de masa, in timpul sau dupa ce serveam masa.

Habar n-am avut ca nu vom avea tacamuri. Tot ghidusa noastra Trandafir ne-a spus ca daca dorim, ne pot aduce si ustensilele de mancat, dar aici este un obicei al locului de a manca cat mai original. Adica fara tacamuri. Excelenta faza…si inedita...

Am ales, asadar, pentru inceput ceva bauturi: fetele au luat cate un lipton ice si un fresh de portocale, ce au costat 6 lei respectiv 9 lei.

Dar pentru noi, fetele din liga intai, comanda a fost mai “fierbinte”…deh, la iarna ce se pusese afara, ne trebuia un “incalzitor”…Si, uite-asa, ca am comandat, in rasete chiar zgomotoase, chicoteli gajaite din partea fetelor si zambete ale ospataritei; eu un cocktail “Orgasmul domnitei” ce a costat 18 lei, iar Trandafir nu s-a lasat mai prejos si a comandat imediat “Sex la castel”…caci doar era ziua noastra, nu? Acesta a fost tot 18 lei. Dar sa te tii pe “probat” de la fiecare; fii-mea zice la un moment dat: “Haide, mami, da-mi si mie sa vad cum este!... ” Si cand a gustat, i-a placut, zau asa…ca a tot “tras” din paiul meu…Zice: "Mmm, este foarte bun!... " Deh... cum sa nu-i placa? !... Alte rasete puternice. Iar voia buna si buna dispozitie pusesera deja stapanire pe noi, de la mic la mare...

Bine, cocktailurile nici nu erau tari; am si intrebat la inceput din ce este facuta fiecare bautura; a mea era din wiskey cu frisca lichida si ceva fructe, foarte gustos si racoritor, iar a lui Trandafir era din vodka si fresh de portocale. Dupa ce se facusera fete-fete cand le-am comandat, acum pustoaicele tanjeau la coctailurile noastre. Dar zau ca bune au fost…Cand am iesit, pe drum, fii-mea zice la un moment dat: “La inceput mi-a placut mai mult, apoi a inceput sa se cam flescaiasca…” (frisca se dispersase de tot...). Alte rasete s-au iscat in zapada…

A durat ceva pana sa ne aduca marea comanda de infulecat ce a fost o “Tava pentru regi”, pentru 2 persoane, vezi-doamne, dar…Dar cand a venit ditamai platoul de lemn plin cu cartofi auriti, peste care s-au aruncat din belsug carnaciori, cremwursti prajiti, piept de pui si cotlet prajit, dar si bacon; apoi pe margini tava era garnisita cu salata de varza cruda, mix de legume cu ceva masline, castraveti si rosii…Ne-am zis: “maica, acu’ sa ne vedem daca putem manca tot…”. Si cu gherutele, uite asa, usurel, usurel, am reusit sa dovedim cam tot ce era pe platou…A fost prima oara in viata mea si a Gloriei cand ne-am folosit doar de degetute pentru a manca. Si zau de n-a fost excelent de gustos si foarte distractiv. Tava pentru regi a costat 56 lei. Parca traiam intr-o scena cu ospaturi din filme de la curtea vreunui rege tare gurmand si ospitalier...

Cu povesti, rasete, glume, cu grupuri formate din femei ce tot veneau si petreceau de Ziua Femeii, timpul a trecut iar noi am "exterminat" cu brio aproape tot de pe platoul de lemn.

Ei, acum sa trecem la desert; eu cu fii-mea am luat o Melba, adica un bol mare de inghetata cu fistic si ciocolata, cu multe bucati de fructe, piscoturi si frisca din belsug. A costat 12 lei. Iar Trandafir si Misha au luat Specialitatea casei cu mac, un fel de "paine dulce" de ciocolata, cum a categorisit-o fetita lui Trandafiras. Tot cu multa frisca, buna si asta, ce a costat 8 lei. Ele si-au luat fiecare cate o portie, dar greu au reusit s-o devoreze…

Am mai comandat 2 sticle de apa plata... culmea, sticla era din sticla, la 0, 33 ml si a costat doar…5 lei una.

Am povestit, am ras, am facut poze, fetele s-au mai jucat si ele…si Timpul asta nemilos a fugit repede-repede. Si a mai trebuit sa si plecam. Afara, Iarna-si pusese bine de tot mantia ei cea lunga, pufoasa dar si friguroasa peste tot Bucurestiul. Strazile luceau feeric a infinite stelute albe cazute din cerul intunecat…Ne-am luat la revedere unele de la altele, cu promisiunea s-o mai facem si alta data…poate mai la vara. De ce nu? !...

Recomandarea mea este sa nu ratati acest restaurant, cel putin o data merita incercat. Cu siguranta nu veti regreta niciun moment petrecut acolo. De la atmosfera calda si primitoare, la gazdele amabile, pana la merindele si bauturile pe care le veti comanda. Dar ceva foarte important: trebuie sa faceti rezervare cel putin cu o saptamana inainte. Si poate un inconvenient pentru cei carora le este foarte foame; comanda dureaza in jur de o jumate de ora. Dar timpul trece repede in companii placute.

Inchei prin a va ura (din nou) “Pofta buna! ” si “Sa va fie de bine! ”… Si v-am povestit toate acestea, pentru ca si eu, precum multi altii, AmFostAcolo!!!

Cu mult drag, Ileana

PS1. La multi ani! pentru toti ce aveti nume fara sfinti in calendar. (Carmen, Diana, Dan, Sorin, Cornel... hei, sa ne traiesti!!! etc... Este ziua voastra astazi... la mai mare!... Ah, si aveti mare grija cum "absorbiti" cele 44 de pahare... sa fiti cuminti dar mai ales... sa fiti iubiti!!!

PS2. Trandafiras, te astept cu completari, dar si cu poze. Asa ca, la treaba...

---

VIZUALIZĂRI: 4377 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI