Garlic Pub – un loc unde poți petrece

TIPĂREȘTE

Pentru că de mulți ani în perioada ianuarie-martie nu mi se întâmplă mai nimic d. p. d. v. turistic mă gândesc să nu-mi pierd îndemânarea de a scrie și să împărtășesc comunității locuri de prin București pe unde compensez această lipsă. În plus sunt absolut pentru impresii despre restaurante și mai ales despre locuri unde se întâmplă și altceva în afara de a mânca, mai ales în cursul săptămânii și asta pentru că am avut o dată nevoie de așa ceva și am găsit cu greu, tocmai pentru că mi-au lipsit informațiile.

Și ca să fac o paranteză, acum vreo 2 ani aveam nevoie să sărbătorim ceva important și pentru că data cădea într-o zi de joi, am zis să fie joi. Aveam nevoie de un restaurant unde să fie muzică, să nu fie pub pentru că nu cadra cu evenimentul, să fie animat ca să nu fim singuri în univers, să putem dansa, să fie cât de cât accesibil pentru toată lumea, mâncare bună, rezonabil ca preț..., să aibă și pe mama și pe tata. Am căutat pe net de am innebunit. N-a fost deloc ușor pentru că voiam să vedem ce zice lumea că pe saiturile restaurantelor găseam numai lapte și miere.

Ne-am făcut până la urmă o listă cu restaurante știute, recomandate sau neștiute și pentru că era musai să vedem atmosfera într-o zi de joi le-am luat noi frumușel la pas și 3 săptămâni la rând am mers joia, fără să consumăm ci doar să vedem atmosfera și să vorbim cu cineva din partea casei. Care au fost rezultatele? Restaurantul Alhambra de la ultimul nivel dintr-un bloc de birouri de pe lângă pasajul Mărășești care era în capul listei, unde cânta un celebru taraf de lăutari, iar lumea spunea că sunt seri excelente acolo, era închis de un an, dar pe sait nu era nici o informație în sensul ăsta. Terasa Doamnei a decăzut, nu mai era cum o știam, Carul cu Bere, Hanul berarilor erau prea aglomerate pentru noi și nu căutam berării, Restaurantul Elisabeta unde sunt niște seri foarte reușite, în joia dedicată în toată sala aia mare și frumoasă era doar o pereche de tineri care se pupa la o masă iar un ospătar ne-a spus că în cursul săptămânii așa este, să nu ne așteptăm la altceva. Am fost în centrul istoric la câteva, dar nici acolo nu ne potriveam, am fost la renumitul Golden Blitz, vai de mama lui ce a ajuns, nici naiba nu era acolo și pentru că ne-a intrigat asta l-am tot urmărit și este tot mai gol, foarte rar am văzut o masă, două ocupate acolo, cu toate că după renovare arată foarte, foarte bine. Am mai văzut restaurante cu specific românesc... ce să vă mai plictisesc am alergat cele 3 joi fără nici un succes. În principiu am găsit destule care întruneau toate condițiile mai puțin pe cea cu muzica și atmosfera într-o zi de joi. Până la urmă am ales Casa Centrală a Armatei dar nici el nu prea a fost pe gustul nostru pentru că ne-a decepționat mâncarea și nici atmosfera nu a fost așa cum ne-o prezentase cel cu care am vorbit pentru rezervare. Mâncarea a fost bună dar prea banală pentru ce loc este Casa Armatei. Până la urmă ne-am făcut treaba cu formația de acolo, dar chiar dacă au mai fost câteva mese ocupate eram ca și singuri. Ceilalți veniseră să ia masa iar începând cu ora 22 nu mai eram decât noi în restaurant. Cam asta a fost experiența mea cu căutatul unui restaurant pentru un eveniment într-o zi de joi. Scuzați polologhia dar această căutare a fost o experiență și vreau să spun că ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi găsit mai multe impresii pe net și mă bucur de această secțiune a restaurantelor pe AFA și că din ce în ce mai mulți colegi scriu despre asta. Acum este pe net și un top al restaurantelor din Bucuresti, foarte util, dar ce păcat că la vremea aceea nu știam de el.

Cred că eu o să scriu mai greu despre un restaurant unde doar mănânc din când în când sau unde mă întâlnesc cu prietenii pentru socializare. Dar voi scrie despre restaurante unde se mai întâmplă și altceva, în cazul nostru altceva ăsta însemnând unde se petrece și poate i-o folosi cuiva.

Paranteza (cam lungă, scuzați...) fiind închisă, să vă spun despre Garlic Pub, un restaurant unde se poate mînca bine dar unde se și petrece, in care am ajuns acum 2 ani, la câteva luni după căutarea mea cu peripeții. Ne întorceam de la Roma (vezi impresii), în ziua în care eu făceam o jumătate de veac. O limuzină ne-a așteptat la aeroport la 11 noaptea si după ce ne-a plimbat prin oraș preț de vreo oră, ne-a oprit în fața unui restaurant din strada Mihai Eminescu, nr. 154 (strada începe din Calea Dorobantilor, intersecția cu ASE, aprox 1 km până la Garlic), la o oră la care trebuia să închidă. Eram 16 persoane care veneam de la Roma după 6 zile de picioare rupte, la restaurant ne-au mai așteptat altele și cu toată oboseala noastră am plecat de acolo pe la 5 dimineața.

Atât de mult ne-a plăcut că anul trecut, în ianuarie, când o prietenă a vrut să-i facă o petrecere-surpriză soțului și finului meu, proapsăt apărut în gașcă, ne-am gândit tot la Garlic și bine am făcut. Ne-a spus dimineață că a fost surpriza vieții lui și cea mai frumoasă petrecere la care a luat parte. Am mai fost din nou în martie și în sfârșit, anul acesta, în februarie, am sărbătorit un eveniment foarte important pentru o persoană din grup.

De ce a ajuns să ne placă nouă Garlic Pub, atât de mult? De departe pentru formația care cântă acolo. Ne-am distrat, iată, de atâtea ori împreună, dar habar nu am dacă au un nume. Este o formație formată din 5 persoane, 2 instrumentiști, unul la clape și unul la vioară, acesta din urmă un virtuoz care ne-a făcut niște demonstrații de ne-a înnebunit și 3 soliști, 2 doamne și un domn, fiecare bun pe câte un gen muzical. Una din doamne cîntă populară, cealaltă muzica anilor 70-80-90, iar domnul este foarte priceput la muzica italiană și totul se întâmplă live. Pentru că am fost de atâtea ori, pot să spun că ei cântă în funcție de clienți. Dacă sunt amatori de dans se încrâncenează și cântă de duduie podeaua. Altfel, se pliază după meseni. Dacă aveți de sărbătorit este necesar să stabiliți asta înainte și o faceți cu ajutorul patronului de la restaurant. Oficial, formația n-ar trebui să vină în fiecare seară acolo, mai ales în serile de luni, marți. Dar dacă sunt solicitați, sunt la datorie. Programul lor începe de pe la ora 21 și se termină undeva în jurul miezului nopții, dar cu noi i-a apucat întotdeauna dimineața.

Este bine să știți că restaurantul este plin aproape în fiecare seară și că trebuie sunat pentru rezervare ca să nu aveți surprize. Și noi am sunat cu câteva săptămâni înainte pentru fiecare dintre evenimentele pe care le-am avut acolo. Pentru ultimul eveniment ne-am dus înainte cu câteva zile, miercuri, să stabilim unele detalii și am găsit aproape toate mesele ocupate, în marea majoritate de bărbați. Clienții sunt în mare parte unii fideli pentru că ambianța este destul de plăcută și prietenoasă. Doar că eu nu prea suport fumul de țigară și de data asta l-am simțit din plin. Noi am ocupat de fiecare dată aproape toată sala și nu am resimțit la fel pentru că fumătorii noștri sunt disciplinați și fumează afară, dar e bine să știți că se fumează (încă) și că se simte.

Sala are o capacitate de maxim 50 de persoane și este amenajată cu mult lemn, până anul trecut cu niște decoruri florale pe pereți care nouă ne-au plăcut foarte mult dar la care au renunțat spre nemulțumirea noastră. Acum pereții sunt albi și în fiecare spațiu delimitat de niște stâlpi de lemn sunt tablouri, iar pervazele sunt pline cu tot felul de obiecte, de la vaze la fiare de călcat din acelea cu jar, ghivece cu flori sau vase cu fructe. Mesele sunt destul de rare, având spațiu suficient jur-împrejur, dar noi am beneficiat de fiecare dată de un aranjament special pentru grup.

În mijlocul restaurantului este un cuptor pentru pizza iar spațiul este delimitat cu geamuri. De altfel, specificul restaurantului este italo-român cu pizza și paste dar și cu feluri tradiționale românești.

Pe proprietar îl vedeți permanent pe acolo și o să-l recunoașteți foarte ușor. Se plimbă printre mese, se întreține cu clienții și se cunoaște cu cea mai mare parte dintre ei, cum spuneam.

Despre personal așa și așa. În cazul nostru poate că aveau dreptate pentru că le-am prelungit programul de fiecare dată, nu știu ce să zic. Fetele care servesc isi fac treaba dar lipsește ceva. Cineva spunea că nu trebuie neapărat ca un ospătar să fie slugarnic, dar nu la asta mă refer.

Meniul nu este foarte stufos dar pe lângă feluri obișnuite sunt și feluri de mâncare interesante. Am mâncat o salată Caesar servită într-un bol făcut din aluat cu margini dantelate de n-am știut ce mi-a plăcut mai mult, salata sau bolul pe care l-am mâncat până la ultima înghițitură. La mesele organizate am comandat platouri reci care au fost banale, brânză, rosii, castraveți, măsline și puțină slăninuță și apoi platouri calde cu mix grill (pui, porc, cârnați) și legume la grătar. Dar am mâncat și pește, pastramă, vită, coaste de porc sau berbecuț alături de o garnitură de spanac, bună, care nu era in meniu. Apropo de asta poți să mănânci și feluri care nu sunt în meniu – ex fructe de mare. Pizza și tot ce vine de la cuptor sunt excelente.

Ca și băuturi sunt de toate pentru toți, au vinul casei, roșu și alb, foarte bun după spusele consumatorilor noștri, un vin pelin bun dar și o limonadă cu mentă și miere bună. Prețurile sunt rezonabile, nici foarte mari dar nici dintre cele mai mici.

Și cum dictonul care tronează pe saitul lor “Omul inteligent se hrăneşte cu ochii” ni se potrivește și nouă, trebuie să spun că mai mult decât mâncarea, pentru noi a contat atmosfera. Așa că dacă aveți de petrecut și de mâncat, în această ordine, Garlic Pub poate fi o opțiune.

O să exemplific cu câteva poze dar mă tem că nu prea multe pentru că sunt destul de personale și oricât mi-am impus să fotografiez farfuriile cu mâncare (pentru AFA), nu vă supărați pe mine, dar mi se pare în continuare penibil.

P. S. Pentru că nu mă pun pe scris despre restaurante, doar două vorbe despre Hard Rock Café unde am fost aseară, 8 martie (în Herăstrău, vis-à-vis de Berăria H). Atmosferă plăcută dar nu incendiară, poate si din cauza spectacolului mai liniștit cu Mircea Baniciu, prețuri mari de tot, cel mai slab Mojito pe care l-am băut dar cel mai scump, mâncare bună și sofisticată în mare parte gen fast food cu prăjeală multă, personal tânăr foarte amabil și haios care în ciuda aglomerației a fost mereu cu zâmbetul pe buze, mesele cam înghesuite, multă lume, locație frumoasă, decorată cu gust. Zone de nefumători unde n-am simțit absolut deloc fumul de țigară, chiar dacă vedeam cât se fumează la câțiva pași. Pentru că scena nu este accesibilă din toate zonele sunt monitoare pe toți stâlpii care formează separeuri, așa că este imposibil să nu poți urmări spectacolul, oriunde te-ai afla. Una peste alta, un loc de recomandat, unde sunt concerte frumoase, atmosferă bună, dar cam scump.

---

VIZUALIZĂRI: 4039 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI