Pane e Vino

TIPĂREȘTE

Trebuie să recunosc faptul că instinctiv mă poziţionez împotriva curentului de masă, al turmei, în general. Dacă în oraşul meu, Bucureştiul zilelor noastre, lumea iese cu precădere în mult-discutatul centru istoric, mie mi se pare interesant să caut altundeva locul pentru o seară plăcută în doi sau între prieteni. Şi, între noi fie vorba, cred că numeri pe degete localurile cu adevărat bune din centrul cel aglomerat. Aşa stând lucrurile, m-am orientat spre zone mai puţin la modă. Mi-am dorit dintotdeauna, probabil ca urmare a filmelor vizionate şi, cu siguranţă, ca urmare a frumoaselor oraşe vizitate pe aiurea, să pot lua cina ori să pot ieşi la o cafea, la un pahar de vorbă, undeva în apropierea casei, la capătul străzii dacă s-ar putea, într-un local mic, nepretenţios dar decent şi primitor. Evident, nu există aşa ceva. Dar totuşi, în spiritul ăsta am tot căutat şi de ceva timp am surpriza plăcută să descopăr ceva care se apropie de ideal.

Gata cu introducerea. Vreau să vă prezint micul restaurant Pane e Vino. E un local cu specific italienesc, amplasat modest la un parter de bloc, în zona Timpuri Noi. De-afară n-ai zice că e cine ştie ce, pare o cafenea ca multe altele cu trei mese pe trotuar, sub umbrele. Dar nu e numai asta. Într-adevăr, pe timp de vară am stat şi afară, dar spaţiul minuscul din interior este amenajat atât de bine încât oferă un cadru excelent şi o atmosferă intimă, fără să fie sufocantă. Prima dată ne-am nimerit cam singuri, într-o zi lucrătoare, seara. Am pus pe seama acestui fapt, că nu au mulţi clienţi, atenţia deosebită şi eficienţa angajaţilor. Dar apoi am mai mers şi de fiecare dată am fost trataţi ca şi cum eram oaspeţi importanţi. În felul ăsta m-au cucerit. Fiţi sinceri, în câte locuri mai sunteţi trataţi cu amabilitate şi zâmbete sincere, fără să lăsaţi tot salarul la o masă?! Eram atât de obişnuită şi tăbăcită de comportamentul ostil, la limita politeţii al chelnerilor români, încât mi se părea că suntem la camera ascunsă! De fiecare dată, toate cele 3-4 fete de serviciu în local, vin zâmbind (insist pe aspectul ăsta) şi te tratează cu răbdare şi solicitudine. Apare meniul, se aşteaptă comanda, se dau referiri despre specialităţi, se fac recomandări. Vine mâncarea, nici prea repede, nici prea târziu. Se toarnă apa ori alte băuturi în pahare pe măsură ce acestea se golesc! Sincer, credeam că asta se întâmplă numai la 5 stele, la noi. Se oferă scobitori, şerveţele fără să ceri, ca şi cum ţi-ar ghici gândurile. Ni s-a cerut o adresă de mail la prima vizită şi de atunci primim periodic oferte speciale pe bază de voucere personalizate (adică printezi mailul în care se precizează oferta respectivă – anumite specialităţi la preţ mai mic, cina la jumătate din valoare, etc şi îl prezinţi la nota de plată) ca un fel de card de membri. Cam asta e tratamentul. Dar nu reducerile anunţate ne-au făcut să revenim, ci atmosfera plăcută. Şi mâncarea.

Despre meniu trebuie spus că nu e vast. Ceea ce e bine, într-un anumit sens. Decât multe feluri rasolite sau lipsă la apel, mai bine câteva făcute cum trebuie. Specificul italian ne e pe plac. Au pizza bună, cu blat subţire şi gustos şi ingrediente proaspete – nu foarte multe sortimente, la preţuri între 16 şi 22 lei. Asta pentru o masă rapidă, ieftină şi fără pretenţii. Apoi mai sunt celelalte delicii – salate, supe, paste, feluri cu carne, deserturi. Întotdeauna, prima pagină a meniului recomandă anumite specialităţi ale bucătarului. Cele mai sofisticate feluri cu peşte sau vită nu depăşesc 45-50lei. Băuturile sunt cele obişnuite. Cafeaua este bună. Au vin la carafă. Deserturile ne-au cucerit de fiecare dată. Gustul plăcintei cu mere, garnisită cu îngheţată de vanilie îl simt încă proaspăt în memorie, căci nu mai demult decât alaltăieri, am ieşit iarăşi şi ne-am desfătat simţurile. O prietenă a încercat melcii cu usturoi ai bucătarului, iar eu am luat pieptul de curcan cu ciuperci. Nici lasagna nu era de refuzat ori pizza! Am băut vinul casei dar şi bere fără alcool pentru şofer. În total, patru persoane, cu aperitiv, câte un fel principal şi desert plus băuturi am plătit 220lei.

Ce-ar mai fi de spus? Localul este, evident, curat, la fel şi baia. Întotdeauna muzica ambientală este asigurată de şlagăre italiene din anii 60-70-80. Există pe un perete un tv imens, pe care indiscutabil se pot urmări meciuri din Il Calcio, la nevoie. La plecare, personalul aproape că te petrece până la uşă luându-şi la revedere.

Recomand cu toată căldura!

---

VIZUALIZĂRI: 2139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI