La Historia (de Il Comandante)

TIPĂREȘTE

In urma cu aproximativ patru ani, scriam pe acest site cateva randuri despre centrul vechi al Bucurestiului. La vreme aceea, eram privita (citita) cu multa dezaprobare; subiectul nu parea interesant si nimanui nu parea sa ii pese de ruinele acelei zone care este una din legaturile noastre, a bucurestenilor de azi, cu o istorie veche de cateva sute de ani. La acea vreme eram atat de dezamagita de cum arata zona si de cum se pierdea o parte pretioasa a Bucurestiului, din care se putea face o gramada de bani si nu credeam ca se va mai face ceva bun in zona, nici in o suta de ani.

Dar iata ca dupa nici patru ani (caci lucrurile au inceput sa se miste inca din vara trecuta) centrul vechi, este un nou punct de atractie bucurestean cat e vara de lunga si nu numai. In primul rand a fost pavata cu piatara cubica cea mai mare parte a zonei; apoi la parterul celor mai multe case s-au deschis pub-uri, cafenele sau restaurante, iar in spatiile mai mici sunt o multime de magazinase cu haine si accesorii, cele mai multe creatii ale atristilor plastici. (putine chinezarii am vazut).

E altceva... e mult mai bine... nu perfect, dar e ok fata de ce era pana nudemult. Din unele gang-uri inca mai razbate un miros greu de suportat... unele case au fost renovate doar la parter si daca iti ridici privirea catre etaj, inca te mai trec fiori de groaza la vederea zidurilor vechi cu aspect de cadavru in descompunere... dar suntem pe drumul cel bun.

Important este ca de seara si pana tarziu in noapte si in weelend-uri, zona este plina de lume. Si ce am sesizat de cate ori am trecut pe acolo in ultimul an... prezenta stainilor. Daaa... am auzit de multe ori alte limbi decat romana, semn ca zona a intrat in circuitul turistic. Asta ma bucura. Si daca cerera este in crestere, ceva bun se va intampla in continuare; cei care au cumparat sau au inchiriat casele, vor fi nevoiti sa respecle cat de cat legislatia care ii impinge de la spate sa renoveze si sa reconditioneze cladirile pasrtand cat mai mult din aspectul initial, cel de sec. XIX de cand sunt cele mai multe case (cu pravalie la parter si locuinta la etaj).

Terasele sunt multe, una langa alta si oferta nu difera mult de la una la alta, dar lumea nu vine in Centrul Vechi sa manance bine; lumea vine sa stea la aer, sa piarda vremea cu un pahar de bere sau cu un frape in fata, la o barfa cu prietenii. Cine reuseste sa se dataseze timp de cateva ore de nebunia si de aglomeratia orasului, poate spune ca a avut parte de o dulce si placuta leneveala in downtown.

Asta am facut si eu, doar ca am ales o zi din saptamana, cand eram sigura ca zona nu va fi aglomerata si nu voi cauta un loc la o terasa, caci ele vor fi goale; ... ba mai mult, ma voi putea plimba un pic prin zona fara sa fiu lovita si imbrancita la tot pasul da multimea de trecatori care nu are loc pe strazile ingustate de mese si scaune. Dar cica si asta face parte din "farmecul " locului.

Dupa ce am dat o tura prin zona si dupa ce am intrat de curiozitate in cateva mici magazine cu aer si hainute vintage, ne-am oprit la o terasa. Asa... pur si simplu la intamplare.

Se numeste La Historia si este primul din lantul de cluburi Il Comandante (ati inteles ca este vorba despre Che Guevara). Ca este deschis pe strada Sf. Dumitru la nr. 3, in spatele bisericii cu acelasi nume, vis-avis de Teatrul de Comedie intr-o cladire istorica de pe la 1850 nu este vre-o minunune; toate casele din zona sunt din perioada respectiva. Doar ca asta este mult mai mare decat altele. Poate unii se vor intreba ce legatura are centrul nostru vechi cu Il Comandante si cu Cuba... buna intrebare. Dar cum in centrele vechi se aduna "revolutionari "de tot felul, iubitori de tutun bun, de mancaruri alese, si mai ales de muzica de jaz, uite cum s-a nascut acest concept.

Pana ne-a fost adusa comanda, am citit cateva randuri din "cartea de prezentare ". Treaba asta mi-a placut; acolo se vinde o poveste... o poveste sud-americana, despre un erou iubit si hulit in egala masura, despre un brand national cubanez, despre mancaruri specifice continentului dar si preparate romanesti, despre muzica live ce poate fi ascultata noaptea si despre alte lucruri aflate la mii de km. departare de noi. Dupa ora 21:00, canta Sorin Zalt Band, muzica de jazz, cu un repertoriu ce acopera ultimii 60 de ani.

Nu este doar un restaurant cu o terasa in strada; este si pub, bistrou si gastropub deschis non-stop pe timp de vara, cu o oferta generoasa atat la capitotul preparate culinare cat si bauturi. In plus, au o oferta de meniu de pranz, cu doar 16 lei. Mi se pare o treaba super; sa poti manca cu 16 lei, in centrul vechi. Se pot servi de toate; gustari si supe, ciorbe si fripturi de tot felul la gratar, peste si paste, salate si deserturi si multa... multa bautura.

Preturile sunt mici, servirea e ok si daca in vreuna din noptile calduroase care ne vor chinui in urmatoarele doua luni, vreti sa mergeti in centrul vechi, acolo sigur veti gasi deschis.

---

VIZUALIZĂRI: 2575 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI