La Excalibur, pe Academiei, pranz cu… oameni dragi!!

TIPĂREȘTE

restaurantexcalibur.ro

Inainte de a ajunge acasa, unul dintre lucrurile pe care le aveam foarte clar in minte era sa ajung la unul din cele doua restaurante Excalibur din centrul Bucurestiului. Aveam chef de o atmosfera mai putin comuna. Si ocazia s-a ivit (ma rog, a fost, de fapt… provocata) in ultima mea zi de sedere acasa. Draga mea Roth a facut rezervare de dimineata si, la 13:30h am fost prezenti acolo, patru iezi cucuieti…

De mentionat ca acum ma pierd in Bucuresti. Mi-am petrecut patru ani din viata acolo, insa timpul trece…, s-au construit monumente, pasarele… care pe vremea mea nu existau si care m-au dezorientat si mai tare. Am parcat langa Arhitectura si in cateva minute am ajuns la restaurant. Intrarea, mica si nu exagerat de “vizibila”, nu promite, parca, mare lucru. Insa, de cum i-am trecut pragul, ne-am minunat in continuu. Un “tunel” din piatra, cu decoruri medievale, si unde am pozat cat am putut, pe semi-intuneric, si cu muzica medievala pe fundal. Excelent inca de la intrare. Jos, inainte de a continua la “stanga” (unde se afla usa de la intrarea propriu zisa in restaurant), ne-a intampinat o sabie infipta intr-o “stanca”… Promitator, fara nicio indoiala.

Inauntru ne-au primit calduros si ne-au condus la o masa de patru persoane. De fapt, ne-au lasat sa alegem intre cateva mese, pentru ca nu erau ocupate decat 2-3 din cate imi amintesc. Nu mai pridideam admirand totul in jur. De la mesele si scaunele de lemn, cu spatare inalte, in stil… istorie totala, la piatra de pe pereti si barnele de pe tavan, de la inscriptiile “medievale” la scuturile de pe pereti… Atmosfera e una foarte foarte placuta.

Pe masa o lumanare si vase din lut. Stiam ce ne astepta de pe site-ul restaurantului si din alte informatii gasite pe net (inclusiv un review al Magdalenei, daca nu ma insel, care imi facuse maaaare pofta la vremea respectiva).

Imediat ce-am fost in formatie completa, chelnerul care ne-a servit, imbracat, ca si colegii sai, cu haine medievale, ne-a luat comanda. Stiam de pe net ca portiile sunt foarte generoase, si, chiar si-asa, ne-au surprins. Am cerut o ciorba de burta pentru tatal meu, un platou (nu-i mai stiu numele… medieval) pentru doua persoane (pana in sase sute de mii de lei) si alt platou vegetarian. Oricum, am gustat din toate. In primul rand ne-am minunat de marimea platourilor, despre care probabil multi dintre voi stiti. Platourile vin frumos asezate pe funduri din lemn. Cel pentru doua persoane continea: cartofi (erau prajiti sau la cuptor, Roth? hehe); deasupra carnaciori, piept de pui, bacon, carne de porc…, si pe margine legume si fructe (varza, mere, castraveti, banana, portocale…). O minunatie, veti vedea in poze. Cel vegetarian continea… legume, evident, pregatite in fel si chip. Stiti ca nu prea ma pricep la descrieri de acest gen, asa ca, Roth, poti completa cu ce-i pofteste sufletul Domniei tale… Nu am reusit sa terminam, asa ca am luat si acasa :) Ceea ce ramane, ti se impacheteaza frumos in staniol, chelnerul cerandu-si scuze ca nu mai aveau caserole.

Daca nu sunteti foarte mancaciosi, un platou de doua persoane satura patru in realitate. Bineinteles ca am mancat cu mana, ca sa fim in spiritul localului. Asta desi ti se aduc si tacamuri. Am avut pe masa si o oala de lut cu apa si lamaie, ca sa ne spalam pe maini la finish. Eu m-as fi spalat inainte de a manca, dar… cum au ras de mine, am renuntat!! (sic)

Numele felurilor de mancare le puteti gasi pe site-ul lor. Originale cat curpinde: Salata Vrajitorului Merlin, Gustarea Cavalerilor, Cina Sir Lancelot, Pentru Milady cu drag, Marele Ospat al Cavalerilor, Tava pentru Regi, La masa regelui, Cina Armurierilor, Ospatul din Ajunul Bataliei, Cina Regelui Arthur, Din partea bucatarului regatului…

La sfarsit simteam ca explotam, asa ca am sarit peste desert. Si acestea au nume la fel de sugestive.

De baut am baut apa si limonada. Noroc cu energii pozitive primite, ca altfel aveam iar proasta inspiratie sa-mi cer din nou o trista coca-cola! Va asigur ca la oferte de sucuri si cocteluri de fructe, spaniolii nu-s asa originali si imaginativi ca noi. Cel putin nu pe aici pe unde stau eu…

Puteti incerca si un coctel cu nume… sonor. Presupun ca daca ar fi fost cina in loc de pranz, si n-as mai fi avut nimic de facut dupa, nu as fi iertat un “Orgasm al Domnitei” sau ceva in genul asta… :)

Cum pozam cate ceva din cinci in cinci minute, evident ca i-am zis si cavalerului care ne-a servit ca vreau sa-i fac o poza. Mi-a placut de el. Venea cu zambetul pe buze tot timpul, foaaarte amabil, si mi-a raspuns cu glas dulce: “Nu, pozele nu se fac asa. Trebuie sa te pozezi cu mine”. Salutari din Hispania, cavalere din Excalibur!

Toaletele (ca le-am vizitat si pe alea) curate si in acelasi stil. Chiar mi-a placut totul.

A, tot baiatul “nostru” ne-a spus ca celalalt restaurant Excalibur, de pe Kogalniceanu, urma sa fie inchis in cateva zile. Chiar ma pusese Roth in tema cu… curatenia din celalalt local. Insa in cel unde am fost noi era foarte foarte curat, asa-i?

Am mancat, am baut… hai sa si platim. Nu mai am bonul, insa nu a depasit un million patru sute (cu bacsis cu tot), daca nu ma lasa memoria. Patru persoane, mancare pe saturate si atmosfera super placuta. Iar cand mai esti si in compania unor persoane dragi sufletului tau, ce altceva iti mai poti dori?

---

VIZUALIZĂRI: 2757 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI