Aţi auzit cuvântul brutangerie? AmFostAcolo

TIPĂREȘTE

În frageda copilărie pentru localurile de mancat şi băut erau două denumiri, mai ales in mediu rural: crâşmă (cârciumă) şi bodegă. În orase, numele de restaurant cuprindea toate felurile de servire. Cu timpul sub influenţa denumirilor străine au apărut: braserie, bistro, bufet, cafenea, pub, ceainărie. În ultimul timp au prins priză brunch (un breakfast prelungit completat cu un lunch usor) despre care am scris v. aici şi aici cât şi cannolerie cu specific italienesc despre care a scris Tata123. (vezi impresii), deasemeni osterii şi tratorii tot calate pe mâncare italienească, dar probabil mai sunt şi alte denumiri.

Brutangerie este un concept de pe piața din București care combină o brutărie artizanală cu un bistro. Numele este o combinație formată din termenii: brutărie (în română) şi boulangerie (în franceză). Brutangeria este locul unde tradiția se întâlnește cu pasiunea pentru produse autentice, naturale, fără conservanţi si adaosuri chimice. Aici găsești pâine artizanală cu maia, croissante fragede, produse de patiserie și deserturi proaspete. Prima brutangerie a fost creată cu şapte ani in urmă in Obor pe str. Ziduri Mosi no 4 şi se numea Brutăria Maria Ioana. Ideea a fost preluată de Maria Acristei care până acum a dezvoltat în Bucuresti patru brutangerii sub sigla de Bistro&Showroom la Feeria Băneasa pe sos. Bucuresti-Ploiesti no 44, alta pe Vitan Barzesti no11, cea din Floreasca unde am fost noi şi utima deschisa anul acesta in mai pe bul. Barbu Zaharescu no 162.

Zilele trecute o fostă colegă de Institut cu care am rămas în relaţii de prietenie ne-a invitat la un restaurant pe mine şi pe o altă colegă să-i sărbătorim numele Maria şi aniversarea zilei de nastere (88 ani, cealalaltă mai tinerică 78). Cum stia că merg greu chiar pe distanţe mici şi că aproape de locuinţa mea sunt localuri fără număr-fără număr, m-a lăsat pe mine să-l aleg şi să fac rezervarea. Într-adevăr până intr-o sută de metri de blocul in care stau este o clădire foarte lungă, paralelipipedică numită AGORA care are la parter pe cele patru laturi pe putin zece localuri. Pe trotoarele celor patru străzi care o inconjoară sunt alte vreo zece. În cei douăzeci şi cinci de ani de când locuiesc în Floreasca, le-am vizitat aproape pe toate cu excepţia a două la care preturile mi s-au părut prea mari. Poate ma invita copiii de ziua mea Sf.Mihail si Gavril sau pe 5 dec cand implinesc 92 de ani cu care ma laud din ianuarie a.c. La restaurantele din zonă am mers cu familia sau prietenii pentru că a trecut vremea când invitam acasă 15 persoane (dintre care unii s-au dus). Pe atunci eu aprovizionam, eu găteam, eu serveam, eu conversam, eu debarasam şi spălam vasele. ˝Sic transit gloria mundi!” . Nu spun că in timp, unele localuri s-au închis din faliment sau din alte cauze. Asa ca am fost surprinsă de curand că după ce am stat numai in casă aproape două luni din cauza caniculei, un restaurant de la coltul străzii s-a închis şi in locul lui a si apărut altul nou.

Aproape de casă, vis a vis de piaţa Floreasca pe str. Banu Antonache no 29, de vreun an de zile am observat o firmă ˝Brutangerie˝căreia nu i-am dat importanţă până ce nu am vazut pe trotoar în faţa ei câteva măsute ocupate de clienti. Acasă am căutat pe Google şi am găsit comentarii f. bune. Zis şi făcut! Ne-am programat într-o zi lucrătoare la pranz.

Programul zilnic al brutangeriei este de la 8-20, dar in WE de la ora 13 au muzică cu un DJ cunoscut - Liviu Nina. Fetele nu ar fi putut veni pentru că la sfarsitul săptămânii se văd cu familiile lor. Brutangeria find aproape, la 150 m, (după aplicatia de pe telefon), au venit să mă ia de acasă. Ajunsă in faţa brutangeriei nu am vrut să luăm loc pe stradă ci am urcat mai multe trepte fără balustradă, avand în mână un baston şi cu cealălaltă sprijinindu-mă de perete (mama mia! voinţa face putinţa). Am ajuns într-un salon cu multe mese, modern mobilat. La ora aceea de prânz mai erau ocupate doar două mese. În salon erau vitrine cu produse de patiserie iar salonul propriuzis se prelungea cu o brutărie de unde venea un miros plăcut de pâine caldă care-mi amintea de cuptorul bunicii în copilărie. Mesele erau de lemn, pe stâlpii din sală erau expuse produsele casei de patiserie şi de tavan atârna un candelabru de cristal superb.

Toate bune şi frumoase până ce ne-au adus meniul. Felurile prezentate cât şi preturile se potriveau ca nuca-n perete, nici măcar partial cu specificul traditional. Nu tu friptură cu cartofi prăjiti, nu tu mici, sarmale, peste, ci numai denumiri sofisticate pe care nu le intelegeam, de ex: salată cu tentacule de caracatiţă, tagliotelle AOP cu creveţi, Guacamala, stridii Gerlardeau, etc. Este adevărat că sub aceste denumiri era scrisă compozitia in limba română dar tot nu întelegeam cam ce ar putea fi. Sărbătorita a ales omletă cu branză, cremă picantă din roşii si rucola (48 lei), eu si cealălaltă colegă creveţi Jumbo în sos de unt şi lămâie, recomandaţi de chelnerită (65 lei portia) şi două pahare de bere Pauloner dunkel weisbeer a 400ml (26 lei/paharul). Total 220 lei cu bacsis 250.

Serviciul a fost impecabil, chelnerita comportându-se familiar dar cu mult respect, facându-ne să ne simtim bine. Ar trebui ca si chelnerii obosiţi, plictisiţi sau aroganţi din alte localuri să inveţe comportamentul de la ea.

Înainte de a pleca din brutangerie, stiind dinainte că mergeam la o brutărie traditională unde în preparate nu se pun E-uri şi conservanţi, am cumpărat o bucată de pâine neagră de 500 gr. cu coaja crocantă. A costat 22 lei, ce să mai zic? Pofta primeaza. Mă şi gândeam cum voi unge cu unt si voi savura la micul dejun câte o felie de pâine, patru-cinci zile la rand. A trebuit s-o mănânc toată intr-o zi pentru că neavând aditivi era riscul să se intărească.

Am citit foarte multe comentarii ultra pozitive de la mulţi clienţi, asa că mi-am venit în fire şi mi-am reconfirmat a nşpea oară că sunt demodată şi nu mă pricep la felurile de mâncare in trend. Să v-o recomand sau nu? Judecaţi si voi după ce v-am scris. Eu sunt din cu totul altă generatie, mai précis din prima jumătate a secolului trecut, invătată cu alte feluri de mâncare. Desi nu-mi place sintagma ˝pe vremea mea˝ o mai rostesc câteodata dar per total, a fost o experienţă interesantă.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 18 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI