O experiență gastronomică deosebită într-un cadru așijderea

TIPĂREȘTE

Al doilea restaurant pe care l-am încercat în București a fost Hanu’ Berarilor Casa Elena Lupescu. Tati l-a ales, nu mă întrebați cum. Am decis să mergem acolo sâmbătă după-amiază împreună cu fiica noastră (Liviu a declinat invitația, din motive obiective). Ca să nu avem surprize, am sunat și-am făcut rezervare. La fața locului se va fi dovedit că a fost o decizie înțeleaptă, căci pe terasa din față toate mesele erau fie ocupate, fie rezervate, iar înăuntru se desfășura un eveniment. Mai au o terasă destul de mare undeva în stânga clădirii, pe aceasta am descoperit-o ulterior, nu știu dacă acolo am fi găsit loc. În fine, recomand să rezervați în avans, mai ales în weekend, e mai sigur așa.

La telefon am fost întrebați la care din locații dorim să mergem, ocazie cu care am aflat că Hanu’ Berarilor are 3 locații: Casa Elena Lupescu (Bd. Pache Protopopescu 51), Uranus (Calea Rahovei 157A) și Casa Oprea Soare (str. Poenaru Bordea 2, sect. 4). Toate – case interbelice reabilitate, transformate în „berării gastronomice” , după cum se autointitulează. Tati pe prima o știa și la ea am rezervat.

De la hotel am luat un Bolt, picioarele noastre se resimțeau încă după lungul periplu prin Muzeul Satului (la întoarcere aveam să mergem pe jos însă, cam 30-40 de minute am făcut). Mașina ne-a lăsat chiar în fața intrării arcuite, dincolo de care se întinde o alee pietruită până la vila frumoasă, cu mai multe niveluri și decorațiuni în stil neo-românesc. În stânga este prima terasă, alcătuită din mese rustice din lemn și scaune cu pernuțe, la umbra câtorva copaci și a unor umbrele uriașe. (În continuare se face un fel de coridor prin lateralul casei – sunt înșirate și acolo câteva mese – ce se deschide în terasa din spate, pe care am vizitat-o la final; voi atașa câteva poze).

Am fost invitați la masa rezervată, într-un fel de separeu verde, care ne-a plăcut foarte mult. A apărut și Milena imediat, ne-am sincronizat destul de bine. Am primit meniuri și ne-am apucat de studiu individual. Preparatele sunt grupate pe categorii: aperitive, zemuri, salate, găteli, pește, măcelărești, burgeri, garnituri, deserturi; la final, câteva variante de mic dejun. Denumirile sunt scrise în română și engleză, sub fiecare sunt notate ingredientele principale, cantitățile și prețul.

Tati a decis să înceapă cu un borș de cocoș (27,5 lei). Noi, fetele, am zis că vrem doar fel principal, poate ceva dulce la final, așa că eu am ales șnițel de pui (39 lei), orez cu legume (17 lei) și salată de murături (14,5 lei), iar Milena burger de rață (68 lei). Tati a plusat, desigur, cu un fel principal numit friptura berarului (75 lei), alcătuit din cotlet de porc, cartofi copți cu rozmarin și salată de varză. Drept lichide, am optat pentru câte un pahar de berea casei, iar fiica noastră a dorit un pahar de vin alb; astea nu mai știu cât au costat, am uitat să pozez nota de plată. Cred că am luat și niște apă în completare, de obicei așa facem.

Evident, primele au venit băuturile și „zama” lui Tati, servită cu chiflă și ardei iute. Am gustat și eu din ea, era foarte bună, acră doar cât trebuie, cu ingrediente solide din belșug, inclusiv tăieței de casă. N-au întârziat nici felurile principale. Mi-a plăcut că orezul era gătit ca un pilaf, însă 3 biluțe mi s-a părut o cantitate cam mică; șnițelul a fost însă fix ce trebuie, cu crusta crocantă și interiorul suculent. Iar murăturile – iami, deliciu! Companionii mei s-au declarat și ei foarte mulțumiți de alegerile făcute. N-a mai rămas loc de desert (deși mi-a cam rămas gândul la tortul de mere).

La final am avut nevoie să vizităm toaletele, prilej să inspectăm din mers și interiorul casei. Evenimentul privat (un botez cred) tocmai se terminase, oamenii plecau, așa că am reușit să surprind un cadru fără prea multe personaje. Frumos, stilat, princiar! Oglinzi, candelabre, mobilier din lemn masiv... Mi-a plăcut.

Nota de plată cred că s-a învârtit în jurul sumei de 300 lei. Un raport preț/calitate rezonabil. Am plecat foarte încântați de această experiență, pe care am fi dispuși s-o repetăm fără rezerve.

---

VIZUALIZĂRI: 391 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI