O întâlnire cu prieteni vechi la Jienii de pe Agricultori

TIPĂREȘTE

E oficial: am căzut în patima petrecerilor. Și a băuturii, te pomenești...

La vârsta mea!

Glumesc! Numai din întâmplare am ajuns la Casa Jienilor în ziua următoare întâlnirii cu amicii din școala generală la restaurantul Burebista Tradițional.

Și asta fiindcă deși eu sunt cea care a venit cu propunerea localului, alegerea zilei și orei a fost făcută de foștii mei colegi de liceu. A fost într-o sâmbătă seara, când știam că va fi aglomerație și că vom avea parte de muzici live.

În fine, dacă ei au optat pentru sâmbătă, ce puteam eu să fac? Nimic decat să caut un restaurant care să corespundă criteriilor specificate în reviewul anterior, asupra cărora nu voi mai reveni acum.

Și câștigătoarea a fost Casa Jienilor, strada Agricultori nr. 12, www.casajienilor.ro. Cu precizarea că Jienii au un frate mai mic și mai pricăjit, din câte știu, pe strada Făinari la numărul 5. Și încă o mentiune: pe fratele cel mare îl cunoscusem cu câteva săptămâni înainte, când nu îl vizitasem decât pentru o bere rece, o interacțiune însă scurtă și nedemnă de un review pe AFA!

Agricultori e una din străzile vechi și frumoase din București, cu vile și blocuri mici și cochete, înecate în flori plăcut mirositoare. Niciun mijloc de transport în comun nu o traversează, dar se poate ajunge repede și ușor pe jos dinspre Bd. Pache Protopopescu (tramvai 55, bus 135,311), strada Matei Voievod (troleibuzele 86 și 90) sau de pe Șoseaua Mihai Bravu (metrou, stația Piața Iancului, tramvai 1/10). Din acesta din urmă am descins și eu, apoi am luat-o pe Bd. Pache Protopopescu și după vreo 50-100 m am cotit la stânga.

Dacă veniți motorizati, nu vă faceți griji: cârciuma are propria parcare destul de încăpătoare, în care se pătrunde printr-o imitație de poartă maramureșeana inscripționata cu denumirea localului. Chiar și aici, în parcare, designerii s-au străduit să facă ceva frumos: au atârnat bannere simpatice pe care le puței vedea în poze.

Casa Jienilor e un restaurant mare: are în interior parter și etaj, plus o terasă parțial acoperită. Și un spațiu de joacă.

Înăuntru nu am mers decât la toaleta de lângă bar, așa că nu știu a da amănunte despre saloane. Noi am stat afară, pe terasa acoperită, unde am găsit puhoi de lume (aniversări, botez) și am fost repartizați fix lângă orchestră...

Au!

De fapt era un nene cu sintetizator sau cum i-o zice, acompaniamentul vocal fiind susținut pe rând de două diseuze și un lăutar. Și s-a cântat în draci, de la muzică populara si manele la "Drumurile noastre" și melodia din filmul "Nașul ", aproape fără întrerupere și tare, de nu ne auzeam, așa că ne-am tot întrebat "Ce ziceee? "

Situație hilara, care nu putea provoca decât hohote de râs, căci veniserăm cu toții chitiți pe bună dispoziție. Apropo, am fost 9 persoane, doi băieți și 7 fete, toate colege de clasă - fetele vesele de la C.

Cum? Nu v-am spus că am fost la o clasă de fete?!! Nu râdeți și mai ales nu ne compătimiti: vă asigur că ne-am distrat pe cinste în liceu și nici nu am dus lipsă de admiratori!

În ambianța asta haioasă am petrecut o seară foarte plăcută cu povești vechi și noi, dar fără a uita de "îndatoririle" de AFA-ista... Am pozat așadar cu oarece conștiinciozitate terasa plina de copaci umbrosi și flori, micul iaz și meniul, pe care, dacă nu aveți ceva mai bun de făcut, îl puteți consulta în fotografiile atașate.

Oferta e foarte cuprinzătoare, căci Casa Jienilor se descrie drept restaurant cu specific românesc și internațional, adică servește de toate pentru toți: platouri reci și calde pentru 2 sau 4 persoane, salate aperitiv, gustări, supe și ciorbe, paste, pește, mâncăruri gătite (sarmale, ardei umpluți, limbă cu măsline, ciolan afumat, iahnie de fasole), cărnuri la grătar.

Și deserturi ispititoare: cremă de zahăr ars, înghețată, profiterol și - bineînțeles- clătite și papanași.

Băuturi: tării, cocteiluri, bere la butoi sau sticlă, vinuri de Recaș, Segarcea, Jidvei, Purcari etc. etc., răcoritoare, cafea.

Fiecare a comandat ce a vrut: șnițel, ceafă de porc, cașcaval pane, salată Caesar... Eu am optat pentru paste quattro formaggi, destul de bună dar prea înecate în sosul de brânză, după gustul meu.

Nimeni nu a rezistat tentației deserturilor iar eu am renunțat la cumpătare și am savurat un profiterol aproape surprinzător de bun.

Unul din colegi a avut ideea de a comanda o carafa din vinul casei - nu știu podgoria, dar era sec și alb, așa cum îmi place mie, și a venit însoțit - evident- de apă gazoasa. Până la urmă, cu contribuția tuturor, una bucata de carafa s-a înmulțit, ajungând la 5.

Nota de plată a fost în jur de 1.100 lei, rotunjita cu bacșiș la 1.200, și am decis să nu ne batem capul cu aritmetica și să o împărțim frățește, revenind cam 135 lei de căciulă.

Nici mult, dar nici puțin - este un restaurant destul de scump. Dar ce contează când ideea este să fii cu oameni importanți din viața ta de demult, dar și de acum? Căci prieteniile vechi, știți și voi - sper - cât de cruciale sunt.

În privința serviciului am numai cuvinte de laudă: deși localul era plin, chelnerii s-au mișcat foarte bine, fiind răsplătiți pe măsură. Am remarcat că unii erau străini, probabil nepalezi veniți de ceva vreme în România, căci nu am avut nicio problemă de comunicare cu ei.

Mie mi- a plăcut Casa Jienilor: amplasamentul pe o stradă liniștită, deși centrală, terasa frumos amenajată, oferta mare de mâncare și băutură, serviciile bune, curățenia.

Singurul amănunt care ne-a deranjat un pic, în afara muzicii asurzitoare, a fost ploaia căzută în averse, care m-a obligat să iau un taxi spre casă împreună cu o colegă. Dar am folosit bine timpul de deplasare, punându-ne la curent în liniște cu noutățile intervenite în viețile noastre...

PS. Am scris acest review de pe telefon, așa că vă rog să treceți cu vederea lipsa unor diacritice și eventualele greșeli de ortografie.

---

VIZUALIZĂRI: 840 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI