Mici și bere la Urban House

TIPĂREȘTE

6 după-amiaza. Toropit de căldură, Adrian zace întins pe canapea, cu un ochi la televizor și cu celălalt semi-deschis. Eu, în schimb, gospodină desăvârșită precum mă știți, stau la masă și cos (da-da, nu râdeți, mi se mai întâmplă????).

Sună un telefon. Adrian tresare (între timp începuse să sforăie ușurel????), bâjbâie după aparatul buclucaș, îl scapă din mână (pe canapea, din fericire...), îl recuperează și răspunde buimac: „Alo! Salut! Nuuu, mă uitam la știri la televizor... Aha! Bine! Când? Am înțeles. Pa!”

− Ne vedem cu... și cu... peste o oră, zice.

− Unde? întreb eu.

− Acolo unde am fost ultima dată. Știi tu.

Știu. Urban House. Mârâi printre dinți ceva la adresa puturoșilor care nu vor să iasă din cartierul lor și mă fac pe mine să mă deplasez la???? în praznic, dar n-am încotro, mă conformez: sunt prietenii lui din copilărie, colegi de școală și de facultate, și nu vreau să-mi supăr soțul.

Sprintez spre baie, fac un duș rapid, mă arunc în prima rochie din șifonier pe care pun mâna, îmi dau cu o umbră vagă de ruj pe buze și sunt gata. Ieșim din bloc și valul de aer fierbinte mă pocnește drept în moalele capului, de simt că leșin. Scot un scâncet ????și-l rog pe Adrian să căutăm un taxi. Nu reușesc să-l înduplec; el e adeptul convins al folosirii mijloacelor de transport în comun și mă târăște spre stația de autobuz.

Nu așteptăm decât vreo trei minute și odată urcați, dăm de aer condiționat. Așa da! ???? Însă când coborâm la Mareșal Averescu și văd mulțimea de pe peronul tramvaiului 41, gânduri negre pornesc să-mi dea târcoale. Gânduri care se adeveresc în clipa când pătrundem în vagonul metroului ușor bucureștean și remarc aglomerația și lipsa aerului condiționat.

Fac probabil o mutră atât de disperată, cu transpirația șiroind pe față, încât o tânără se îndură de mine și îmi oferă locul. Ușurată????, îmi las posteriorul să cadă pe scaun și mă pregătesc sufletește pentru excursia de 7 sau 8 stații care mă va purta dintr-o parte a orașului în cu totul alta, oferindu-mi răgazul de a-mi limpezi mintea, a rememora diverse momente din trecut și a schița totodată un program pentru săptămâna care abia a început, program de care știu cu siguranță că nu mă voi ține.

Dă Dumnezeu și ajungem cu bine în stația Drumul Taberei, vizavi de parcul cu același nume (fost Moghioroș), unde grozav îmi vine să mă aciuiesc pe o bancă, la umbra copacilor bătrâni, în loc să traversez și să străbat o sută de metri cu scăfârlia în plin soare. Căci da, deși e trecut de ora 7 (am întârziat un pic), astrul se încăpățânează să nu apună, cu scopul clar de a-mi da mie dureri de cap. ????

Ne aflăm pe strada Brașov și Urban House este la numărul 21F. Și ca să nu ziceți că prea bat câmpii, am să vă ofer și câteva info utile: în afara tramvaiului 41, aici se poate ajunge și cu autobuzele 105,168,138,221,222,232 sau 368, cu troleibuzul 80 ori cu metroul - stația Parc Drumul Taberei. Iar dacă nu sunteți băutori și veniți cu mașina, aflați că restaurantul dispune de parcare proprie, o adevărată minunăție și motiv de mare mirare într-o urbe atât de mare și prost sistematizată precum capitala noastră.

În fine, pentru a încheia pentru moment cu informațiile, Urban House are site propriu - urbanbeer.ro și cont pe Facebook: https://www.facebook.com/UrbanHouseMoghioros. Face și livrări prin intermediul aplicației glovo și - bineînțeles - organizează evenimente: nunți, botezuri, cumetrii, aniversări, petreceri de firme. În interior au o scenă pe care am înțeles că se produc tot felul de cântări, cu muzica dată însă prea tare, după cum s-au plâns unii clienți pe Tripadvisor, unde Urbanul nostru are un scor de numai 3,5, nemeritat totuși, după părerea mea.

Din cele de mai-sus ați dedus deja, sunt convinsă, că e un local de mari dimensiuni, fapt vizibil și studiindu-i fațada, dar mai ales grădina uriașă cu 250 de locuri, după cum se precizează pe site-ul lor, compartimentată în trei zone, dacă am văzut eu bine, plus o terasă acoperită unde ei susțin că ar încăpea 150 de persoane, la fel ca și în interior, de altfel. Și un loc de joacă pentru copii.

Nu știu cât de corecte sunt aceste cifre, cert e însă că și acum, ca și data trecută, când am poposit aici tot într-o zi de lucru, am găsit terasa arhiplină: mame și tați însoțiți de bunici, copii în cărucioare și căței care se războiau cu cei ai casei, cupluri care-și zâmbeau drăgăstos pe deasupra cupelor de înghețată, domnișoare venite să se răcorească la un frappé sau limonadă înecată în frunze de mentă, grupuri de tineri în blugi rupți în genunchi și cu cercei în nas etc. etc.

Mese albe cu blat maro antijeg, scaune albe confortabile, cu pernițe, umbrele mari binevenite, atmosferă relaxată, ambianță destul de plăcută și un public eclectic dar având în comun apartenența locativă la același cartier. M-am simțit ca o intrusă... ????

Prietenii noștri - un cuplu și una bucată bărbat solo - ajunseseră deja și i-am dibuit cu greu, navigând printre mese și ghivece mari, singurul element decorativ, în partea cea mai îndepărtată a terasei. Își comandaseră și primul pahar de bere Ciuc, și după îmbrățișările și saluturile de rigoare, ne-am grăbit să-i imităm, Adrian tot cu un Ciuc, eu cu o Birra Moretti, ambele la draught.

În așteptarea berii, am aruncat priviri în jur. Betoanele de blocuri nu sunt nici pe departe idealul meu în materie de fundal de restaurant, dar pe de altă parte, nu știu cât contează asta. Eu locuiesc într-o zonă mai centrală și mai elegantă a Bucureștiului, însă nu beneficiez în apropiere de niciun astfel de stabiliment cu aer familial și prietenos unde să merg cu soțul la o bere sau să iau cina în serile când Adrian nu are chef să gătească... ????

Trecând acum la chestii mai serioase, să vedem meniul. Prima constatare: este destul de cuprinzător, motiv pentru care l-am imortalizat în întregime în poze. Au salate, multe aperitive (inclusiv în platouri combinate), ceva ciorbe și supe (oferta cam subțire la acest capitol, la fel și la deserturi), cărnuri la grătar, paste, cârnați și mici, burgeri, pește. Punctează bine și la sortimentele de cafea, deși vederea prețului de 21 lei la frappé, mai mare decât oriunde în Grecia, îmi lasă un gust amar????. Acord însă un punct pentru faptul că prezentarea conține poze, ca să știi mai bine la ce să te aștepți, și că există meniuri pentru copii.

Fiind primordial berărie, Urbanul stă foarte bine aici: au nu numai mărci consacrate, la sticlă sau draught, dar și variante craft mai ciudățele, nefiltrate, cu țelină, ghimbir ori sfeclă... ???? În fine, ce să zic? eu una sunt mai conservatoare din fire și nu le-am încercat.

A doua constatare se referă la prețuri, care mi s-au părut de bun simț în contextul majorărilor din ultima vreme, însă vă las pe voi să judecați privind pozele atașate.

Decizia privind mâncarea am luat-o rapid. În deschidere am comandat un castronel cu măsline pané, după care, la propunerea lui Adrian, mergând pe principiul că felul cel mai comandat e întotdeauna cel mai proaspăt, noi și celălalt cuplu am optat pentru platoul de 35 lei cu patru mici, cartofi prăjiți și muștar, însoțit de câte un pahar mic (250 ml) de bere Ciuc. Ați priceput, cred, că am împărțit platouașul cu colegul de apartament, și culmea, cei doi mici de căciulă s-au dovedit a fi de ajuns. Mdeh, vârsta... ???? Prietenul nostru solo a plasat aceeași comandă ca noi: doi mici, cartofi și un pahar cu bere.

În privința gustului, nu am putut să nu remarc că micii erau cam arși, lucru care pe mine nu m-a deranjat, căci îmi plac mâncărurile cât mai uscate, însă pe ceilalți da. În schimb, cartofii fuseseră extrași prea devrene din baia de ulei și nu erau crocanți. Poc, o bilă neagră! ???? Măslinele - OK????.

Pe Tripadvisor am văzut mai multe comentarii negative la adresa calității mâncării. Nu pot nici confirma, nici infirma, căci în ambele dăți când am vizitat Urban House, am comandat mici.

În schimb, în privința lentorii serviciului mă văd nevoită să dau dreptate detractorilor: puștiul arondat tuturor meselor din sectorul nostru a făcut față cu dificultate avalanșei de solicitări și mi-e clar că personalul este redus numeric față de cerere. Așadar, dacă vă bate gândul să încercați acest local, înarmați-vă cu răbdare. Și cu tiutun, dacă e cazul... ????

În loc de desert, am încheiat mica noastră sindrofie cu câte un alt pahar de bere și totalul consumației s-a ridicat la 230 lei, la care am adăugat bacșișul pentru chelner, care se străduise, săracul, cu un discutabil succes. Pentru că toți cinci comandaserăm la fel, am împărțit nota frățește, achitând în numerar, dar se poate și cu cardul, iar partea care ne-a revenit nouă a fost de 105 lei.

Convenabil, nu-i așa? Deși, pe de altă parte, nici nu ne aruncaserăm la cine știe ce delicatețuri scumpe.

A fost o întâlnire plăcută, cu oameni drăguți și deosebiți - printre altele, mult mai umblați decât mine, așa încât o bună parte din conversație s-a învârtit în jurul călătoriilor...

Aproape de ora 11 ne-am ridicat (amorțiți) de la masă. Între timp se mai răcorise, deși nu suficient de mult pentru mine, iar în depărtare fulgerele care brăzdau cerul amenințau cu o ploaie care nu avea să cadă, cel puțin nu în cartierul meu. Poate că aștia din Drumul Taberei au fost însă mai norocoși... ????

După vreo patru ore de tăifăsuială ne-am luat la revedere, lăsându-i pe companionii noștri să o ia pe jos spre casă. Că deh! ???? Adrian a cedat de data asta milogelilor mele (nu știu de ce, dar mă simțeam obosită) și a chemat un taxi. Odată ajunși la domiciliul conjugal, am făcut o modestă tentativă de a viziona un serial la televizor, însă ochii mi se închideau de somn.

Așa că am tras obloanele.

Sfârșit de zi.

Și de review.

Personalul insuficient făcea față cu greu solicitărilor. Timpi de așteptare destul de mari

Deși nu am mâncat decât măsline pane (foarte gustoase) și mici cu cartofi prăjiți, ambii cu minusuri la preparare, mă declar relativ mulțumită

Local mare, situat în cartierul de blocuri Drumul Taberei. Prin urmare, decorul e format în majoritate din betoane (parcul de vizavi nu e de niciun ajutor), însă s-a încercat” înverzirea” spațiului cu copaci și ghivece. Ambianță familială relaxată și prietenoasă

---

VIZUALIZĂRI: 1490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI